Un om liber

Publicistica politica prezinta un dublu risc. Mai intai, cel care o face are in fata un material friabil, pentru ca marile noastre figuri politice obisnuiesc sa se evapore parca in neant, a doua zi

Publicistica politica prezinta un dublu risc. Mai intai, cel care o face are in fata un material friabil, pentru ca marile noastre figuri politice obisnuiesc sa se evapore parca in neant, a doua zi dupa ce au pierdut alegerile. In al doilea rand, el se expune furiei previzibile a sfetnicilor si analistilor "de la Curte", chit ca aceasta contemporana camarila e de stanga sau de dreapta, nationalista sau internationalista, "neo" sau "retro". Dar cel care scrie publicistica politica fara a face parte din nici un comitet ori comitie are un mare avantaj, in chiar aceasta neinregimentare. E un om si un scriitor liber. Ori de cate ori citesc un text semnat de Ileana Malancioiu, am un sentiment tonic de libertate si curatenie morala. Contrastul cu minciunile si promisiunile calpe, cu demagogia de fatada si aranjamentele de culise din viata politica este izbitor. E de inteles, atunci, titlul pesimist-eminescian al celui mai recent volum al sau, A vorbi intr-un pustiu (Ed. Polirom, 2002). Sunt stranse intre doua coperti (prima infatisand Strigatul expresionist al lui Munch) texte scrise din toamna lui 1998 si pina in februarie 2002, publicate majoritatea in "Romania literara" si in "Cotidianul" si acoperind, dupa cum se observa imediat, segmente din doua mandate si doua regimuri politice diferite. Unul "de dreapta", cu care ne-au blagoslovit Emil Constantinescu si premierii sai, altul "social-democrat", cu care ne fericesc Ion Iliescu si "guvernul Adrian Nastase". Scena, familiara tuturor, e vazuta de la nivelul vietii obisnuite (a omului de rand, pe care "analistii", de obicei, il trec cu vederea) si cu o anume distanta culturala, neostentativa, dar evidenta. Scriitorul adevarat se vede din temele si obsesiile sale, din respiratia profunda a textului si din savuroasele intorsaturi de fraza, in care Ileana Malancioiu e experta. Un singur exemplu: pe un fost premier, mare poet si romancier (dar numai pe durata cabinetului sau), autoarea il fixeaza in insectar cu o comparatie ascutita ca un ac: "la vremea aceea nu devenise inca grav, cum este acum, ci era vioi si senin ca un comis-voiajor". Radu Vasile, caci despre domnia sa este vorba, si-a gasit aici oglinda caracterologica ideala. Si nu e vorba de exagerare pamfletara, de sarje portretistice ori caricaturi menite sa-i aduca pe "eroi" in registrul derizoriului. Acestia isi merita ghilimelele. Dupa cum cel care ii analizeaza cu un realism obiectiv, factual, cu o lentila bine curatata de firestile urme ale subiectivitatii, isi merita numele si renumele. Ileana Malancioiu nu este doar unul dintre cei mai importanti creatori din perioada postbelica. E si un adevarat reper moral, pe care nici presiunea totalitarismului, nici aerul tare al libertatii n-au reusit sa-l deformeze.