Sponsori printre rânduri

Casele de editură occidentale plasează publicitate în conţinutul romanelor Care este convieţuirea între un produs cultural şi reclamă? Puţină lume realizează încă în România

Casele de editură occidentale plasează publicitate în conţinutul romanelor

Care este convieţuirea între un produs cultural şi reclamă? Puţină lume realizează încă în România că una din formulele de supravieţuire decentă a unei instituţii culturale poate fi rezolvată şi pe această cale: alăturarea, oficială, a produselor publicitare. Dacă în ceea ce priveşte spectacolele şi emisiunile de televiziune aducerea de publicitate şi de sponsori este o condiţie sine qua non, în alte domenii acest act este încă timid şi fără eficienţă.

Să ne amintim cum arăta o contracopertă sau chiar coperţile exterioare ale unor cărţi apărute în România în perioada interbelică - casetele publicitare stăruiau fără niciun complex. Foarte mulţi editori se plâng astăzi că nu pot tipări anumite titluri, dar aproape nimeni nu caută sponsori ori, pur şi simplu, publicitate. Notăm mai jos câteva date despre ceea ce se petrece în Occident în acest domeniu. Deja este o practică uzuală aceea de a introduce legal în anumite filme reclamă la diferite mărci: fie ele hoteluri ori restaurante, fie bijuterii, cosmetice, băuturi, produse alimentare. Ceea ce se întâmplă în Statele Unite sau în India - ca să numim doar două dintre cele mai puternice industrii cinematografice - nu este decât o adaptare, fără complexe, la realităţile în care trăim.

"American Psycho" , deschizător de drumuri

Dorind poate să bată şaua ca să priceapă calul, colegii noştri de la revista "România literară" au publicat de curând (nr. 1/12 ianuarie 2007) un articol pe această temă. Ei notează faptul că serviciile de marketing ale marilor firme au făcut un pas şi mai curajos: au apelat la mari scriitori pentru a introduce efectiv în substanţa cărţilor mărcile pe care le reprezintă. Astfel, cunoscutul roman "American Psycho", scris de Brest Eston Ellis, a fost un deschizător de drumuri prin momentele în care anumite mărci erau citate apăsat pentru a caracteriza societatea de consum devenită deja de hiperconsum pentru tinerii din New York. Această formă de reclamă s-a consumat iniţial fără forme legale. Astăzi, peisajul cultural american a oficializat cu dezinvoltură ceea ce oricum exista.

Reclame la haine şi produse cosmetice

Editura Polirom a tradus deja câteva cărţi din aşa-numita literatură "şic" pentru femei, cărţi care conţin astfel de reclame la haine, produse cosmetice etc. Iată doar trei exemple pe care ni le-a dat criticul Bogdan-Alexandru Stănescu: "Diavolul se îmbracă la Prada", "Blonde de milioane" şi "Jurnalul lui Bridges Jones". Acelaşi fenomen se petrece în Occident cu anumite produse electronice, cu mărci de alcool ş.a. care se găsesc în romane poliţiste de succes. Evident că aceste mărci se pot regăsi şi întâmplător pentru a aşeza personajele într-un anume context. Lucrurile au luat o întorsătură oficială în momentul în care editorul şi scriitorul au realizat că faptul poate deveni o afacere. Au apărut astfel primele mari contracte: editura americană Running Press, filială a grupului Perseus Books, a realizat un contract cu marca de cosmetice Cover Girl (membră a grupului Procter&Gamble) - se arată în "România literară". Rezultatul contractului a fost romanul "Cat's Book", avându-i ca autori pe Sean Steward şi pe Jordan Weisman. Evident, conform contractului, marca respectivă este citată de mai multe ori.

În industria cărţii au fost şi câteva scandaluri pornite de la acest subiect. Astfel, se presupune că firma de bijuterii Bvlgari ar fi plătit-o pe scriitoarea Fay Welton pentru a scrie romanul "The Bvlgari Connection". Un alt exemplu - lăsat cu scandal - a fost cel în care lanţul de hoteluri Hilton ar fi comandat, se pare, romanul "Moştenitorii", scris de Freddy Woets. Iată de ce aceste înţelegeri se fac oficial astăzi şi toată lumea are de câştigat. Cât despre scriitorii români, chiar dacă unii au succes, aceste parteneriate par de domeniul SF-ului.