SPECIAL Maria Cuțarida-Crătunescu. Prima femeie medic din România, nevoită să facă voluntariat
0Deschizătoare de drumuri, prima femeie medic din România și-a ghidat întreaga carieră prin grija pentru mame și copii – a deschis prima creșă de fabrică de la noi și a făcut voluntariat din cauza refuzului medicilor bărbați de a-i oferi un post.
La mijlocul secolului al XIX-lea, cu doi ani înaintea Unirii Principatelor Române, doi medici – Nicolae Kretzulescu și Carol Davila – înființează la București Școala Națională de Medicină, devenită câțiva ani mai târziu prima Facultate de Medicină din țara noastră. Aproape un deceniu mai târziu este consemnată prezența primei studente care avea să se înscrie la Medicină: Olga Secară. Însă prima femeie din România care obține titlul de doctor în medicină avea să devină în 1884, la Montpellier, Maria Cuțarida-Crătunescu.
Patriotismul unei studente
Se naște pe 10 februarie 1857, în Călărași, și urmează cursurile primare și secundare în România, studiile liceale făcându-le la Școala Centrală din București. Ulterior își dă Bacalaureatul la Zürich. În 1877 se înscrie în orașul elvețian la Facultatea de Medicină, însă, se pare că din cauza dificultăților în ceea ce privește limba, decide în 1879 să se transfere la facultatea din Montpellier cu același profil. Chiar dacă își urmează visul de a deveni medic, Maria nu uită de România și urmărește îndeaproape situația din țară. Astfel că, un an mai târziu, când România era în plin război de independență, tânăra încearcă să își ajute țara natală, chiar dacă situația ei financiară nu era una tocmai bună. Maria trimit Armatei Române suma de 100 de franci, așa cum aflăm din scrisoarea adresată Ministerului de Război şi publicată în Monitorul Oficial al României nr. 288 din 30 decembrie 1878: „Totdeauna am fost mândră de a fi româncă, însă de la glorioasele evenimente ale României, mi s-a îndoit mândria şi îmi place să sper că şi eu, la venirea mea în ţară, ca medic, voi face onoare iubitei mele patrii, până atunci însă, vin domnule ministru, a oferi cu plăcere, această mică sumă de 100 de franci, în folosul industriei noastre armate care, cum zic, mă face mândră şi veselă“. Câțiva ani mai târziu, patriotismul tinerei avea să se traducă nu doar prin activitatea profesională, ci și prin implicarea socială.
Ajunsă în Franța, Maria Cuțarida-Crătunescu își continuă studiile la Facultatea de Medicină din Montpellier, unde pe 12 iulie 1880 primește nota maximă la primul examen pe care îl susține în doctoratul în medicină. În timp ce are rezultate spectaculoase la studii, situația ei materială devine din ce în ce mai precară, însă, hotărâtă să devină medic, tânăra apelează la ajutorul țării natale. Maria se adresează Adunării Deputaților printr-o petiție în care solicită o bursă pentru a-și putea termina studiile de la Monpellier. Cererea tinerei studente a fost prezentată deputaților de către politicianul Pantazi Ghica. „Domnişoara Maria V. Cuţarida, prin petiţiunea dată onor. Camere legiuitoare, arată că sunt doi ani şi jumătate de când, cu resursele tatălui său, care şi el are mijloace foarte restrânse, studiază medicina la facultatea de la Montpellier; că mai are încă trei ani şi jumătate spre a-şi săvârşi studiile începute, dar, din cauza relelor recolte, tatăl său, nemaiputând-o susţine în străinătate, se vede expusă a întrerupe cursurile sale şi se roagă de reprezentaţiunea naţională a ţării să i se dea un ajutor de trei sute franci pe lună şi taxa universităţii până ce-şi va săvârşi studiile ca să nu le întrerupă“, se adresează Pantazi Ghica deputaților.
Dovada meritelor
Maria Cuțarida-Crătunescu, pentru a-și convinge compatrioții să îi acorde ajutorul necesar pentru terminarea studiilor, trimite alături de petiție și câteva acte doveditoare ale rezultatelor sale de la Facultatea de Medicină, cu precădere articole de presă în care îi sunt recunoscute meritele. „D-şoara Maria Cuţarida, născută la Călăraşi, în România, a fost primită, sâmbăta trecută, la primul examen de doctorat în medicină la facultatea noastră. Această jună persoană a dobândit, după meritul său, la această cercare dificilă, nota prea bine şi laudele membrilor juriului“, se menționa în nr. 208 din 30 iulie 1880 al gazetei franceze „Le Messager du Midi“. De asemenea, și în ziarul „Telegraful“ din 17 noiembrie 1877, într-o rubrică intitulată „Română studentă la medicină“ este lăudatul demersul româncei care urmează studiile în medicină și promite să devină un bun doctor în medicină. Totodată, în rubrica „O română în străinătate“, publicată în ziarul „Pressa“ din 22 februarie 1880, îi sunt din nou aduse laude româncei care „urmează cu mult succes studiile în medicină, lucrând în sălile de discuţiuni şi punând silinţe meritorii spre a dobândi doctoratul“.
Raportorul comisiei de petițiuni Pantazi Ghica îi recunoaște meritele în fața Camerei Deputaților și susține acordarea unei burse care să o ajute să urmeze studiile în continuare pentru a deveni doctor în medicină: „Considerând că D-şoara Maria V. Cuţarida a fost întâia femeie care a cugetat a îmbrăţişa o profesiune liberă şi face pentru aceasta studii speciale în medicină; Considerând că o femeie medic poate aduce servicii insemnate societăţii; Considerând că asemenea silinţe lăudabile trebuiesc încurajate; Având în vedere că ar fi chiar în dauna societăţii ca o tânără studioasă să întrerupă învăţăturile urmate cu succes până aci din cauza lipsei de mijloace şi că este just, este bine să se acorde resurse la asemenea persoane meritorii, care se îndeletnicesc cu studiul ştiinţelor şi se pregătesc a-şi face o carieră prin specialitatea dobândită în o profesiune liberă; Mi-a făcut onorul a mă însărcina, ca raportor, să supun la aprobarea D-voastră următoarea rezoluţiune: Camera legiuitoare acordă D-şoarei Maria V. Cuţarida o bursă de 2.400 lei pe an, pe timp de patru ani, calculaţi de la 1 octombrie anul 1880, plus taxele anuale la facultatea de medicină de la Montpellier. Această bursă va înceta dacă D-şoara Maria Cuţarida va întrerupe studiile sale în medicină. D. ministru al cultelor şi instrucţiunii publice va veni cu o cerere de credit până la încetarea anului financiar 1880 şi va trece suma acordată în bugetul instrucţiunii publice la capitolul cuvenit pe anul 1881“.
Însă aprobarea rezoluției stârnește vâlvă în Camera Deputaților, iar politicianul Vasile Maniu susține că ar fi mai bine dacă Guvernul ar face un proiect de lege pentru acordarea acestui ajutor tinerei studente. Cel care sprijină demersurile Mariei Cuțarida-Crătunescu este Pantazi Ghica: „D-lor, este o persoană care a făcut studii şi care, pe cât am văzut din ziare, a făcut studii strălucite. Este o persoană care ne-a prezentat atestate de progresele pe care le-a făcut şi comisiunea de petiţiuni a mers până acolo încât a făcut restricţiunea aceasta: dacă va înceta studiile, să înceteze şi subvenţiunea care i se acordă. Ei, D-lor, mi se pare că ar fi prea mult şi prea pernicios de a se căuta nod în papură şi d-a veni cu acea dorinţă de extreme economii, cum are D. Maniu“. În cele din urmă, votul a fost reluat în ședința din 2 februarie 1881, când comisia a hotărât ca bursa să îi fie acordată printr-un proiect de lege întocmit de Guvern. Astfel că, pe 20 mai 1882, proiectul este promulgat de Regele Carol I, după ce primise câteva voturi contra atât la votul din Adunarea Deputaților, cât și la cel din Senat. „Se acordă D-rei Maria V. Cuţarida o bursă de 2.400 lei pe an, pe timp de 4 ani, calculate de la 1 octombrie 1882, plus taxele anuale la facultatea de medicină de la Montpellier. Această bursă va înceta dacă D-ra Maria Cuţarida va întrerupe studiile sale în medicină“, prevedea proiectul.
Doctor în medicină
Doi ani mai târziu, pe 5 iunie 1884, tânăra studentă își susține teza de doctorat cu titlul „Despre hidroree şi valoarea ei semiologică în cancerul colului uterin“. Despre această reușită se scrie și în presa românească: „Domnişoara Maria Cuțarida, din România, a susţinut în mod distins tesa de doctor în medicină la Facultatea de medicină din Paris; domnişoara Cuţarida e prima femeie română care a obţinut această distincţiune“, consemna revista „Familia“ în iunie 1884.
Câteva luni mai târziu, era anunțată întoarcerea Mariei Cuțarida-Crătunescu în România și întâlnirea acesteia cu Regina Elisabeta: „Se anunţă sosirea în Capitală a d-şoarei Maria Cuţarida, care şi-a depus nu de mult examenele de doctor în medicină cu un succes strălucit înaintea facultăţii din Paris. Duminica trecută, juna doctoreasă a mers la Sinaia pentru a face omagiu Maiestăţii Sale Reginei teza în baza căreia a obţinut diploma. Aflăm că d-şoara Cuţarida se va stabili în Bucureşti, pentru a-şi exercita profesiunea ei de medic. Din parte-ne ne facem o plăcere şi o datorie de a saluta în domnişoara Maria Cuţarida pe cea dintâi femeie română cu titlul de doctor şi-i urăm cea mai deplină isbândă în greaua şi frumoasa carieră ce a îmbrăţişat“, consemna ziarul „Universul“ pe 15 septembrie 1884.
Prima femeie medic din România îl întâlnise în timpul studiilor din Franța și pe Vasile Alecsandri, care vizita sudul țării. Aceasta l-a salutat în numele studenților români, i-a oferit o cunună cu flori și i-a recitat o poezie pe care o compusese chiar ea, de altfel și singura manifestarea lirică din viața medicului.
Maria Cuțarida-Crătunescu este nevoită, la întoarcerea în țară, să își echivaleze diploma obținută în Franța cu mențiunea „Magna Cum Laude“ pentru a putea obține astfel dreptul de liberă practică în Vechiul Regat. Izbânda tinerei este anunțată și de Direcţia Generală a Serviciului Sanitar pe 31 octombrie 1884: „D. decan al facultăţii de medicină din Bucureşti, prin adresa nr. 346 din 1884, comunică că D-şoara Maria Cuţarida, născută în 1857 în Călăraşi, cu diploma de doctor în medicină de la facultatea din Paris, conform prescriptului – verbal al juriului examinator din 30 octombrie 1884, a obţinut dreptul de liberă practicare a medicinei în ţară. Se publică aceasta spre cunoştinţă generală“.
Abia acum începe lupta Mariei Crătunescu în medicina românească rezervată exclusiv bărbaților. În anul 1884, când are loc primul congres medical național, tânăra figurează pe lista membrilor înscriși, așa cum aflăm din presa vremii: „Au fost înscriși ca membri ai congresului 152 de doctori în medicină, 6 licențiați în medicină, 26 medici veterinari, 63 de farmaciști. Printre cei 152 de doctori în medicină, domnișoara Maria V. Cuțarida din București“.
O viață dedicată mamelor și copiilor
Odată ce obține dreptul de practică, Maria Cuțarida își deschide o clinică particulară, dar se luptă să obțină și un post de medic primar secundar la Spitalul Brâncovenesc, aflat în administrarea Eforiei Spitalelor – organizație ce administra toate spitalelele din România. „Am trecut examenele de doctorat nu ca orice bărbat mediocru, ci ca cei care au făcut studii bune...“, își susținea Maria Cuțarida demersul în scrisoarea adresată Eforiei pe 14 ianuarie 1885 pentru obținerea postului menționat la secția „Boli ale Femeilor“. Este refuzată fără să i se ofere o explicație. În același timp, medicul oferă consultații gratuite la maternitatea din cadrul Spitalului Filantropia, iar activitatea pe care o întreprinde este cea care stă la baza lucrării pe care o semnează mai târziu, „Despre hemoragiile uterine în primele 6 luni ale gravidismului“.
Demersurile ei nu se opresc aici și dă concurs pentru postul de medic primar ginecolog, însă este respinsă. Prejudecățile vremurilor încep să îi pună piedici în carieră și nu avea să fie ultima oară. În 1886 i se oferă un post la catedra de igienă din cadrul Azilului „Elena Doamna“, iar cinci ani mai târziu este numită provizoriu ca medic secundar și conduce serviciul de ginecologie din Spitalul Filantropia. Însă eforturile Mariei Cuțarida-Crătunescu de a-și dezvolta o carieră în medicină aveau să fie din nou lovite când, în 1894, Eforia Spitalelor decide să modifice profilul secției unde lucra, din ginecologie în chirurgie ginecologică, ceea ce o determină ca în cele din urmă să își dea demisia.
Grijă pentru mame și copii
În 1897 înființase societatea „Leagănul“ care urma să funcționeze ca o creșă și un cămin de zi pentru copiii muncitorilor, însă apar tensiuni și neînțelegeri între ea și președinta societății, Ecaterina Cantacuzino. În semn de revoltă, înființează societatea „Materna“, sub patronajul Principesei Maria, ce era destinată copiilor nevoiași, orfani, abandonaţi sau ai doicilor, cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani. Implicarea Mariei Cuțarida-Crătunescu pentru bunăstarea mamelor și copiilor depășește granița medicală odată ce începe să lucreze ca medic la Fabrica de tutun din București, unde le oferă asistență medicală muncitoarelor. În fapt, în perioada 1885-1898 asigură consultații pentru 2.000 de muncitoare la locul lor de muncă. În 1899, medicul avea să stabilească aici o premieră românească prin înființarea primei creșe de fabrică din România. Începând cu anul 1904, renunță la cabinetul particular și se dedică în totalitate îngrijirii copiilor prin activitatea din cadrul societății „Materna“, dar și a societății „Cultura și ajutorul femeii“, în cadrul căreia era vicepreședintă.
Feminismul unui medic
De-a lungul carierei, Maria Cuțarida-Crătunescu a participat la mai multe congrese în cadrul cărora își prezenta munca și eforturile în medicină, dar și pe cele ale femeilor din întreaga țară în lupta pentru emancipare. „Numărul ce rezultă din titlurile academice acordate celor 825 de fete în decurs de 26 de ani vorbește îndeajuns în favoarea activității noastre intelectuale. Într-adevăr, din 1875, de la promovarea primei fete cu Bacalaureat în România, numărul lor s-a ridicat până la 432 bacalaureate, 40 licențiate în Litere și 21 licențiate în Științe, 12 doctorese în Medicină, o doctoreasă în Drept de la Facultatea din Paris, și o licențiată în Drept, 319 profesoare de școală secundară de fete și 2 licențiate în Farmacie. Dacă la acest număr se adaugă cel al artistelor noastre și al femeilor de litere fără titlu, acesta va fi destul de elocvent pentru a arăta cât de mare este la românce elanul entuziasmului pentru munca intelectuală“, declara Maria Cuțarida-Crătunescu în comunicarea „Munca femeii în România“ susținută la Congresul acțiunilor feministe de la Paris din 1900. Ea era mândră de reușitele femeilor în domenii intelectuale care abia le deveniseră accesibile în secolul precedent, până atunci fiind rezervate exclusiv bărbaților. De asemenea, Maria Cuțarida-Crătunescu a participat și la congresul din 1907 de la Bruxelles și cel din 1910 de la Copenhaga, unde a prezentat eforturile medicinei românești de a lupta împotriva mortalității infantile, precum și un studiu asupra creșelor din România.
În timpul Primului Război Mondial, Maria Crătunescu este mobilizată de către Comitetul Sanitar Central al Ministerului de Război la Institutul și Internatul Evanghelic lucrând ca medic primar. Un an mai târziu, pe 16 noiembrie 1919, la doar 62 de ani, moare în urma unei afecțiuni cardio-renale ce se agravase în ultimii ani de viață. „A fost şi este o mândrie Maria Cuţarida-Crătunescu pentru oraşul nostru (n.r. – Călărași). S-a născut în vremea când oraşul era cuprins între Volna şi strada Dobrogei de astăzi. Casele de atunci au fost demolate şi nu se mai păstrează niciun semn al existenţei sale. Nu s-a păstrat niciun document din oraş referitor la anii 1800“, declara pentru „Adevărul“ profesorul Nicolae Ţiripan.
Se încarcă comentariile...
