Selecţionerul FNT Marina Constantinescu: „Trăim o aberaţie: în România, cultura nu contează“
0
Selecţionerul Festivalului Naţional de Teatru (FNT), ce se desfăşoară între 24 octombrie şi 2 noiembrie, povesteşte despre ce impasuri a întâmpinat pentru ca spectacolele din stagiune, printre care „Victor sau copiii la putere“ şi „Rinocerii“, puse în scenă de Silviu Purcărete şi Robert Wilson, la Cluj şi, respectiv, la Craiova, să poată fi văzute în Capitală şi în ţară.
Cunoscută pentru cronicile de teatru din „România Literară“ şi pentru emisiunea „Nocturne“ de la TVR, Marina Constantinescu a mai fost selecţioner al FNT de trei ori, în 2005, 2006 şi 2007. Marina Constantinescu nu comentează scrisoarea lui Andrei Pleşu către Radu Beligan. Spune doar atât: „Probabil că răni şi tristeţi sunt de ambele părţi“. Nu comentează nici afilierile politice afirmate răspicat, în ultima vreme, de colegii de breaslă. „Din luna martie, de când muncesc ca nebuna pentru festival, nu am timp să mă uit la televizor“. În festival, a creat o secţiune de „Maeştri“, în care vom putea revedea mari spectacole, printre care: „Căsătoria“ lui Yuri Kordonsky, „Ivanov“ de Andrei Şerban la Teatrul Bulandra, „Vocea umană“ cu Oana Pellea la Teatrul Metropolis şi „Revizorul“ lui Horaţiu Mălăele la Teatrul de Comedie.
„Weekend Adevărul“: Un spectacol selecţionat se numeşte „Amalia, respiră adânc“. Cât de adânc trebuie să respire un selecţioner să facă un Festival Naţional de Teatru?
Marina Constantinescu: Am început selecţia în luna martie. Chiar şi când mi-a fost greu de tot – să baţi cu SNCFR toată ţara ca să vezi spectacole nu e cel mai uşor lucru din lume –, chiar şi atunci când nu vezi cele mai bune spectacole, există anumite momente din spectacole – o scenă, o privire, un gest – care-ţi dăruiesc mari bucurii. Şi atunci merită tot efortul din lume.
Care e cea mai pregnantă imagine dintr-un spectacol, care vă vine acum în minte?
Sunt multe spectacole care m-au marcat şi pe care le port în memorie fie printr-o replică, fie printr-un mic desen vizual, fie printr-un spaţiu. În program, sunt spectacole din ţară, de care sunt convinsă că publicul bucureştean se va bucura foarte mult, sunt artişti cu semnături serioase care propun lucruri foarte serioase.
Selecţia dumneavoastră îmbină spectacole din teatrele instituţionalizate cu cele din teatrele independente. De ce nu aţi mai încadrat spectacolele în anumite module?
Da, am ridicat orice graniţe dintre tot felul de clasificări, am renunţat chiar la ceea ce eu am propus când am mai fost director de festival, în perioada 2005-2007. Atunci încercam un tip de ierarhie. Teatrul, ca şi limba, ca şi viaţa, e un fenomen viu, cu o evoluţie şi o dinamică proprie. Nu cred că trebuie să mai facem drastice încercuiri şi delimitări între un spectacol de teatru independent mic, o bijuterie din toate punctele de vedere, şi un spectacol al unui teatru mare de stat, cu o trupă mare. Izbânda profesională nu constă neapărat în dimensiunile unui spectacol. Teatrul ca şi ideile trebuie să circule, aşa cum spunea Brook. Din păcate, nu întotdeauna lucrurile stau foarte bine nici în lumea în care trăim, nici în teatrul pe care-l vedem. Tot timpul există fluctuaţii. Dacă inviţi un mare regizor să monteze un spectacol, nu e obligatoriu să iasă şi cel mai mare spectacol. Beneficiul se măsoară în experienţa celor care lucrează cu acel regizor. Cred în continuare că intervalul repetiţiilor înseamnă enorm pentru experienţa umană. Şi profesională. Da, repetiţiile înseamnă enorm, ca şi acea vibraţie unică pe care o trăieşti, atunci când cortina se ridică deasupra spectatorilor.
„Actorii joacă peste tot“
Totuşi, un spectacol dintr-un club poate fi comparat cu unul de la Teatrul Naţional?
Nu trebuie comparate decât valoric. Fără prejudecăţi! Am avut bucuria să văd spectacole de cameră, mici bijuterii. Peisajul teatral este acesta: actorii joacă peste tot, pe scene mari, în cluburi, în cafenele, în teatre de buzunar. Performanţa nu este dată afară de niciunde. Mergi după actori, după numele lor, ale regizorilor, după un text. Îi urmezi peste tot. Ei nu mai stau într-un singur loc. Ar muri şi de foame, la propriu. Putem doar să le sugerăm un traseu corect, să le corectăm micile devieri. Am gândit această transformare care e în pas cu noul fenomen, este imaginea timpului teatral pe care îl parcurgem: într-adevar, nu are sens să mai punem etichete în funcţie de spaţiul în care se joacă un spectacol.
Marile săli de teatru din Bucureşti se află în plină reconstrucţie. Unde se vor juca spectacolele pentru scenă mare?
Da, să nu uităm că această ediţie se desfăşoară fără Sala Mare a Naţionalului, fără Sala Operei, fără sala de la Operetă. Suntem complet nebuni să ne asumăm să facem un festival fără sălile mari de teatru. Am reuşit să găsim soluţii. Încercăm să ne adaptăm. Ion Caramitru ne-a oferit, cu generozitate, tot Teatrul Naţional. De pildă, la Sala Studio se va juca „Donka – O scrisoare către Cehov“ . Este un spectacol-eveniment, va avea două reprezentaţii în festival.
Din cauza deficitului de săli mari, nu vor fi probleme tehnice de adaptare la noile spaţii?
Nu cred. Obligăm echipele tehnice ale spectacolelor invitate să vină aici. Întotdeauna am insistat să se întâmple acest lucru. Pot fi nuanţe peste care ochiul cuiva să treacă, pe care să nu le observăm. Atunci este nevoie şi de echipa tehnică a teatrului respectiv. Trebuie să ne asumăm reciproc o responsabilitate comună. Am introdus în circuitul Festivalului Centrul Cultural „Ion Manu“ de la Otopeni. Am dorit ca acest spaţiu să fie unul pentru dans. Dar şi Sala Epika de la Mall Băneasa, şi Teatrul de pe Lipscani, şi Excelsior. Vom face împreună cu Artmark şi o licitaţie profesionistă. După vânzarea obiectelor donate de artiştii noştri importanţi şi iubiţi de public, fondurile le vom trece în contul Proiectului „Artiştii pentru Artişti”.
„Nu am simţit vreo miză politică“
Cum v-aţi descurcat să susţineţi financiar festivalul în această criză economică?
Fostul ministru de la Cultură, Daniel Barbu, a tăiat, din cîte ştiu, bugetele pentru marile evenimente culturale: Festivalul Shakespeare de la Craiova, Festivalul de Teatru de la Sibiu, Festivalul de Film Transilvania (TIFF), Festivalul Naţional de Teatru. Ministrul Kelemen Hunor a reuşit printr-o luptă personală să obţină, prin hotărâri de guvern, bani pentru câteva dintre ele, dar şi pentru FNT. Exemplar! Atâta plimbare a miniştrilor pe la Ministerul Culturii este o formă gravă de iresponsabilitate.
Tocmai când începi să construieşti cu parteneri de aici, cu cei de afară, se schimbă. Cade totul şi o iei de la capăt, ca Sisif. Se pierd bani, relaţii, încredere, prestigiu. Trăim o aberaţie: în România, cultura nu contează, învăţământul şi educaţia nu contează, o luăm mereu de la zero. M-am luptat până la capăt pentru FNT. Cu toată echipa mea! Pe multe fronturi! Un director de festival creează o structură, o construieşte, are o perspectivă pe termen lung.Trebuie să nu obosească să găsească finanţare pentru a-şi susţine calitatea proiectului său. Cred am reuşit.
Au fost presiuni politice asupra demersurilor dumneavoastră de a obţine bani pentru FNT?
Eu nu am simţit vreo miză sau vreo presiune politică. Niciodată! Nu mi s-a spus niciodată „îţi dau, dacă îmi dai“. Tipul acesta de abordare nu are a face cu cultura. Ea este deasupra.
Alegerile vor fi exact când FNT se încheie, pe 2 noiembrie. Festivalul Naţional de Teatru are o misiune în societatea civilă. Şi noi ne-o asumăm. Sunt convinsă că efervescenţa culturală acumulată va însemna mult pentru ziua alegerilor. Va face diferenţa. La spargerea târgului, ca la Shakespeare, după ce am petrecut spiritual şi ne-am îmbogăţit mintea şi sufletul, ne-am desprins de televizor, vom merge la vot. Altfel, cred.
„Ne executăm valorile fără clipire“
De ce credeţi ca mari artişti, cum e cazul lui Radu Beligan, se afiliază politic?
Şi în anii 90 a fost patimă mare pentru afilierile politice ale personalităţilor. Şi eu am suferit că nu m-am întîlnit întotdeauna în opţiuni cu unii sau cu alţii, cu oameni de valoare care înseamnă enorm pentru mine. Cred că teritoriul de întâlnire şi de dezbatere între doi intelectuali de calibru ca domnul Radu Beligan şi ca domnul Andrei Pleşu ar trebui să fie spaţiul culturii. Probabil că răni şi tristeţi sunt de ambele părţi.
Ce spuneţi despre actorii care şi-au declarat susţinerea pentru opinia lui Radu Beligan sau pentru postul de televiziune Antena 3?
Nu pot comenta pentru că nu ştiu nimic despre asta. Din luna martie, de când muncesc ca nebuna pentru festival, nu am timp să mă uit la televizor.
Cât de bine este ca actorii, ca lideri de opinie, să-şi asume şi un rol politic? Sunt actorii mai în vârstă nostalgici faţă de vremurile de altădată?
În anii de după Revoluţie, marile noastre personalităţi s-au implicat şi au luptat pentru o democraţie autentică. Victor Rebengiuc este unul dintre nume. Era rector la IATC şi un puternic lider de opinie,absolut deloc nostalgic, ci combatant. Încet, încet, cei mai mulţi s-au retras, s-au întristat, sunt dezamăgiţi.
Există artă fără compromisuri?
Poate că nu. Doar în sufletul unor creatori. Poate că pentru imagine, marketing, un joc nou al promovării trebuie să faci lucruri care nu neapărat îţi fac plăcere. Să ieşi în public, poze, vâlvă. Ai prefera să fi în altă parte... Dacă eşti scriitor, nu trăieşti, supravieţuieşti. Cum poţi să îţi permiţi o viaţă normală? Doctorii buni pleaca afară pe capete. E devastator. Trebuie să învăţăm odată să ne preţuim valorile, să nu le distrugem, să nu le linşăm, după ce, înainte, le-am elogiat. A fost sinistru ce i s-a întâmplat lui Hagi: după ce a fost omagiat pe un stadion, la puţin timp a fost linşat în calitate de antrenor.
Ne e teamă de cutremurul de la Vâlcea, de cel de la Galaţi, însă noi trăim cutremure lângă noi. Cui ajută să faci atât de mult rău? Este foarte uşor să arunci cu noroi în valori. Ne executăm valorile fără clipire. Ne rănim valorile şi nu ne dăm seama cât de mult rău ne facem ca societate. Clasa politică a polarizat lumea, conform principiului „Divide et impera“.
Răzvan Penescu, creatorul site-ului liternet.ro, v-a criticat selecţia festivalului. Ce vi s-a părut cel mai nedrept în ceea ce v-a reproşat?
Selectarea a două spectacole legate de numele lui Radu Beligan e un omagiu pe care aţi dorit să-l aduceţi acestui mare actor?
Mereu m-am gândit că artiştii primesc un fel de omagiu doar când se duc. Poţi să faci asta şi când artistul trăieşte. Radu Beligan joacă în această stagiune într-un spectacol pentru care biletele se vând instantaneu (n.r. "Lecţia de violoncel", Teatrul Metropolis). Nu-l iau pe Beligan în festival pentru că e bătrân, Dumnezeule mare! L-am selecţionat pe artistul Puric. Pentru un spectacol-confesiune emoţionat. Restul, viaţa domniei sale nu intră în criteriile de selecţie pentru un festival de teatru.
Ce şanse reale au tinerii artişti în aceste vremuri?
Tinerii care urmează forme vocaţionale de învăţământ au de suferit enorm. De ani buni, ies absolvenţi actori pe bandă rulantă din universităţi de stat sau nu. Nimeni nu se gândeşte la ce se va întâmpla cu aceşti tineri.Teatrele sunt blocate, nu pot să facă angajări pentru că legea existentă nu le permite acest lucru. Directorii de teatre nu pot să facă nici ei mare lucru. Unii se străduiesc. Mulţi tineri talentaţi se pierd pe drum, pentru că sistemul nu îi ajută. E ca în „Aşteptându-l pe Godot“... În afară de regizorul Victor Ioan Frunză care a făcut o mică şcoală cu o echipă de tineri la Centrul Cultural Bălcescu, în afară de Gala Tânărului Actor HOP, care încearcă să-i promoveze pe tinerii actori, de şcoala pe care o fac marii regizori cu actorii din distribuţia pe care şi-o aleg – totul este să ajungi acolo - nimeni nu a făcut ceva pentru absolvenţi. Seducţia unui profesor trebuie să fie uriaşă, el e modelul, el trebuie să te cucerească prin metoda lui pedagogică, prin ce face el pe scenă, pentru scenă, seară de seară, cum e cazul lui Miklos Bacs, actorul şi profesorul de actorie de la Cluj.
Pe 2 noiembrie, festivalul se va încheia la Craiova, unde se va juca „Rinocerii“ (foto) lui Robert Wilson. Spectacolul nu a putut fi adus în Bucureşti?
Mergem la Craiova ca să-i facem o reverenţă lui Robert Wilson, aşa cum am mers la Sibiu ca să-i facem o reverenţă lui Silviu Purcărete în 2007, pentru „Faust“, atunci când Sibiul a fost Capitala Culturală Europeană. Mergem cu invitaţii noştri că să facem o reverenţă oraşului care poate susţine un asemenea spectacol. Dacă un fenomen naţional se întâmplă într-un oraş de provincie, e cazul să recunoaştem acest merit al actorilor, al directorului de teatru care au făcut posibil acest lucru. Or, Teatrul Naţional din Craiova are o tradiţie uriaşă şi un prestigiu internaţional prin ce au făcut Silviu Purcărete şi Emil Boroghină (directorul festivalului Shakespeare din Craiova). Iată, efortul lor a fost continuat şi Mircea Cornişteanu (n.r. directorul Teatrului „Marin Sorescu“ din Craiova) l-a adus pe Bob Wilson!
„Teatrul e un tren în care călătoresc. E viaţa mea”
Cât de mari sunt orgoliile în teatru?
De aproape toţi marii regizori, mă leagă un respect pe care l-am construit în ani. De la fiecare regizor important, am ales spectacolul pe care l-am considerat cel mai împlinit. Cu toţii trebuie să ştim unde ne aflăm. Sunt unele spectacole remarcabile, altele nu sînt împlinite în estetica regizorului, actorului, trupei. Însă cred că spectacolele selectate în Festival dau imaginea reală a stagiunii.
Povestiţi-mi despre echipa cu care lucraţi la UNITER pentru acest festival.
În fiecare om cu care lucrez, am descoperit putere şi devoţiune. Câteodată, ai un obiect pe care s-a aşezat praful, însă când îl ştergi de praf, descoperi o suprafaţă pe care lumina străluceşte ca dintr un diamant. Aşa sunt şi oamenii din jurul meu. Devotaţi, fanatici, care se luptă continuu cu propriile limite sau neputinţe.
Cât de tare v-au rănit oamenii în care aţi crezut, pe care i-aţi sprijinit la un moment dat şi de care v-aţi despărţit? Pot artiştii să ierte?
Unii da, unii nu. E relaţia lor cu propriul sine. Nu dăm noi lecţii de viaţă. Dumnezeu ne trimite lecţii fiecăruia. E important însă să ne întrebăm dacă ştim să ne ducem lecţiile mai departe, dacă ştim să facem ceva cu aceste lecţii sau numai le mototolim, le împachetăm şi scăpăm de ele. Doresc să aduc breasla împreună, să reînvăţăm ce e dialogul, respectul, să ne ascultăm, să ascultăm şi puncte de vedere diferite, să învăţăm să bem un pahar de vin împreună. Ar trebui să învăţăm să fim împreună, să ne bucurăm împreună. Din păcate, din cauza orgoliilor, în breasla noastră totul se sparge... Suntem categorici, radicali, lipsiţi de armonie interioară.
E teatrul o insulă în care ne refugiem?
Teatrul nu e insula, ci cetatea plină de viaţă, deşi animată de tensiuni. E important însă să transformăm tensiunile acestea în ceva benefic, să ne luminăm mintea şi sufletul, să ne modelăm. E atâta exerciţiu de îndobitocire în jur... Arta e salvatoare. Muzica e salvatoare. Când vezi un spectacol, e ca atunci când citeşti o carte bună şi tragi de timp să nu se termine. Aşa e şi cu un spectacol bun: te doare să te desparţi de el. Teatrul e o întâlnire cu adevărat magică. Teatrul e viaţa mea. E un tren în care călătoresc, e viaţă, viaţă la cea mai mare intensitate.
„Donka – O scrisoare către Cehov“, în secţiunea internaţională
Un spectacol internaţional invitat în festival este „Donka – O scrisoare către Cehov“ (foto).
Nu am renunţat în a a duce artişti de afară în programul FNT. Am considerat acest fapt obligatoriu pentru a face o comparaţie: trebuie să ştim unde ne situăm în lume. Am optat mereu pentru spectacole mari. Şi ca să ne bucurăm spiritual. Sunt puţini oamenii de teatru în Bucureşti care vor să meargă să vadă spectacolele colegilor. Cultura teatrală înseamnă, însă, un traseu logic: a merge şi a vedea spectacole şi, pe urmă, a le comenta. E foarte important pentru profesiune să mergi în străinătate pe urmele unui regizor, şi nu numai: la Londra, la Praga, la Berlin, la Milano, La New York, la Sankt Petersburg, la Varşovia, Gdansk, la Moscova.
Unde aţi văzut „Donka – O scrisoare către Cehov“?
Acum doi ani şi jumătate am fost la unul dintre cele mai mari festivaluri de teatru din lume, cel de la Bogota. România a fost ţară invitată, George Banu şi cu mine am ţinut un şir de conferinţe academice, iar Teatrul „Radu Stanca” şi Teatrul Maghiar din Cluj au jucat serii de reprezentaţii cu „Elektra”, „Aşteptîndu-l pe Godot”, „Leonce şi Lena”. Nu e obligatoriu să vezi tot ceea ce e în programul unui festival de teatru. La unele festivaluri din străinătate, chiar dacă eşti invitat, îţi cumperi biletele la spectacolele pe care vrei să le vezi, cu reducerea de care beneficiază cei din breaslă. Am ales să văd un spectacol al unui mare regizor, Daniele Finzi Pasca, care are o mică trupă din Elveţia. Finzi Pasca a lucrat la Cirque du Soleil, la Piccolo Teatro, a făcut închiderea pentru jocurile olimpice de iarnă de la Toronto. Spectacolul lui, „Donka – O scrisoare către Cehov“, m-a impresionat profund. A poposit prin cute delicate ale lui Cehov, prin locuri, printre oameni. Este extrem de poetic şi de tulburător, de rafinat. Cu actori, acrobaţi, muzicieni. Când am început munca pentru festival, i-am scris lui Daniele Finzi Pasca o scrisoare, poate uşor atipică, în care i-am spus ce a însemnat spectacolul lui pentru mine şi că mi-aş dori ca şi spectatorii români să-l poată vedea şi să simtă vibraţia aceea, de înaltă clasă. Nu aveam nicio speranţă. Timpul era scurt, ei au programul făcut. A răspuns relativ repede, mărturisind că este impresionat de această confesiune a mea. A avut gentileţea să accepte invitaţia noastră. Un vis sublim...
Cu cât eşti uman mai sus, cu atât eşti mai nobil şi mai generos.
„Nocturnele“ revin la TVR
Numele: Marina Constantinescu
Data şi locul naşterii: 22 septembrie 1966, Bucureşti
Starea civilă: căsătorită, un copil
Studiile şi cariera:
A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti.
Este critic de teatru, eseist.
Din 1992, este cronicarul dramatic al revistei „România Literară“.
Din 2001 realizează şi prezintă emisiunea „Nocturne“, la TVR. Emisiunea se va relua de pe 10 octombrie, la TVR 1, vinerea, de la ora 24.00.
Locuieşte în: Bucureşti
Programul Festivalului Naţional de Teatru
Vineri, 24 octombrie
18.00 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Studio – Furtuna de William Shakespeare, regia: Alexander Morfov, Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti – 3h cu pauză
18.00 şi 20.30 Teatrul Odeon, Sala Majestic – Viaţa-i mai frumoasă după ce mori, textul şi regia: Mihai Măniuţiu, Teatrul „Tomcsa Sándor”, Odorheiu Secuiesc – 1h 10 min fără pauză
19.00 Godot Café Teatru – Fă-mi loc! de Anthony Michineau, regia: Radu Beligan, Asociaţia INSPIRA Bucureşti – 1h 30 min fără pauză
20.00 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Pictură – Noul Locatar de Eugène Ionesco, regia: Mihaela Panainte, Teatrul Municipal Baia Mare – 55 min fără pauză
21.30 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Media – Deschiderea oficială a celei de-a 24-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru
Sâmbătă, 25 octombrie
17.00 şi 20.30 Teatrul Odeon, Sala Studio – De vânzare – un spectacol de Gianina Cărbunariu, Teatrul Odeon Bucureşti – 1h 35 min fără pauză
18.30 Teatrul de Artă – Şase din 49 de György Spiró, regia: Alexandru Maftei, Teatrul de Artă Bucureşti – 1h 20 min fără pauză
19.00 Teatrul Metropolis – Lecţia de violoncel de Mona Radu, regia: Felix Alexa, Teatrul Metropolis Bucureşti – 1h 45 min fără pauză
19.00 Teatrul Odeon, Sala Majestic – West Side Story, libretul Arthur Laurents, muzica Leonard Bernstein, versurile Stephen Sondheim – un spectacol de Răzvan Mazilu, direcţia muzicală Gabriel Bebeşelea, producţie FNT
19.00 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Pictură – Noul Locatar de Eugène Ionesco, regia: Mihaela Panainte, Teatrul Municipal Baia Mare – 55 min fără pauză
20.30 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Atelier – Trilogia Belgrădeană de Biljana Srbljanović, regia: Cristi Juncu, Teatrul „Anton Pann” Râmnicu-Vâlcea – 2h 10 min fără pauză
20.30 Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu – Victor sau copiii la putere de Roger Vitrac, regia: Silviu Purcărete, Teatrul Maghiar de Stat Cluj – 2h 20 min fără pauză
22.00 Godot Café Teatru – Fă-mi loc! de Anthony Michineau, regia: Radu Beligan, Asociaţia INSPIRA Bucureşti – 1h 30 min fără pauză
Duminică, 26 octombrie
12.00 Teatrul Ţăndărică – Muzicanţii din Bremen, dramatizare după Fraţii Grimm, de Ema Stere, regia: Attila Vizauer, Teatrul Ţăndărică Bucureşti – 1h fără pauză / MAEŞTRI
17.00 şi 20.30 Teatrul Odeon, Sala Studio – De vânzare – un spectacol de Gianina Cărbunariu, Teatrul Odeon Bucureşti – 1h 35 min fără pauză
18.30 Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu – Victor sau copiii la putere de Roger Vitrac, regia: Silviu Purcărete, Teatrul Maghiar de Stat Cluj – 2h 20 min fără pauză
19.00 Teatrul Metropolis – Lecţia de violoncel de Mona Radu, regia: Felix Alexa, Teatrul Metropolis Bucureşti – 1h 45 min fără pauză
19.00 Teatrul Odeon, Sala Majestic – West Side Story, libretul Arthur Laurents, muzica Leonard Bernstein, versurile Stephen Sondheim – un spectacol de Răzvan Mazilu, direcţia muzicală Gabriel Bebeşelea, producţie FNT
19.30 Teatrul Elisabeta – Suflet românesc – one man show, scenariul şi regia: Dan Puric, Compania Passe-Partout Bucureşti – 1h 30 min fără pauză
20.30 Centrul Cultural „Ion Manu” Otopeni – D`ale noastre – un spectacol de Gigi Căciuleanu, Teatrul Naţional „I.L.Caragiale" Bucureşti – 1h 35 min fără pauză / MAEŞTRI
21.00 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Atelier – Trilogia Belgrădeană de Biljana Srbljanović, regia: Cristi Juncu, Teatrul „Anton Pann” Râmnicu-Vâlcea – 2h 10 min fără pauză
21.30 Teatrul de Artă – Şase din 49 de György Spiró, regia: Alexandru Maftei, Teatrul de Artă Bucureşti – 1h 20 min fără pauză
Luni, 27 octombrie
18.00 Teatrul Nottara, Sala George Constantin – Amalia respiră adânc, de Alina Nelega, regia: Tudor Lucanu, Teatrul Naţional Cluj-Napoca – 1h 15 min fără pauză
18.00 Teatrul de Artă – Şase din 49 de György Spiró, regia: Alexandru Maftei, Teatrul de Artă Bucureşti – 1h 20 min fără pauză
19.30 Teatrul Odeon, Sala Majestic – Castingul dracului – un spectacol de Radu Afrim, Teatrul Naţional Târgu - Mureş, Compania „Tompa Miklós” Târgu - Mureş – 2h 10 min fără pauză
20.00 Teatrul Metropolis – Tartuffe sau Impostorul de Molière, direcţia de scenă: Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis Bucureşti – 1h 20 min fără pauză
20.30 Centrul Cultural „Ion Manu” Otopeni – Mozart Steps – un spectacol de teatru coregrafic de Gigi Căciuleanu, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu – 1h 05 min fără pauză
22.00 UNTEATRU – Cinci ore cu Mario de Miguel Delibes, regia: Mariana Cămărăşan, UNTEATRU Bucureşti – 1h 20 min fără pauză
Marţi, 28 octombrie
17.00 şi 20.30 Teatrul Odeon, Sala Majestic – Castingul dracului – un spectacol de Radu Afrim, Teatrul Naţional Târgu - Mureş, Compania „Tompa Miklós” Târgu - Mureş – 2h 10 min fără pauză
18.30 Teatrul Odeon, Sala Studio – Tipografic Majuscul – un spectacol de Gianina Cărbunariu, o coproducţie dramAcum şi Teatrul Odeon 1h 25 min fără pauză
18.30 şi 21.00 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Atelier – Profu’ de religie de Mihaela Mihailov, regia: Bobi Pricop, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova – 1h 15 min fără pauză
20.00 Grand Cinema&More din Băneasa Shopping City – Vorbe, vorbe, vorbe – recital Ion Caramitru şi Adrian Naidin / MAEŞTRI
20.30 Teatrul Metropolis – Tartuffe sau Impostorul de Molière, direcţia de scenă: Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis Bucureşti – 1h 20 min fără pauză
20.30 Teatrul Nottara, Sala George Constantin – Amalia respiră adânc de Alina Nelega, regia: Tudor Lucanu, Teatrul Naţional Cluj-Napoca – 1h 15 min fără pauză
Miercuri, 29 octombrie
17.00 UNTEATRU – Cinci ore cu Mario de Miguel Delibes, regia: Mariana Cămărăşan, UNTEATRU Bucureşti – 1h 20 min fără pauză
17.00 Teatrul Ţăndărică – Candid, după Voltaire, scenariu, regia artistică, păpuşi şi animaţie digitală: Cristian Pepino, Teatrul Ţăndărică Bucureşti – 1h fără pauză / MAEŞTRI
17.00 şi 20.30 Teatrul Odeon, Sala Studio – Tipografic Majuscul – un spectacol de Gianina Cărbunariu, o coproducţie dramAcum şi Teatrul Odeon - 1h 25 min fără pauză
19.00 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Atelier – Familia Tót, de Örkeny István, regia: Bocsárdi Laszló, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova – 3h 15 min cu pauză
19.00 Teatrul Nottara, Sala George Constantin – Trilogia Aureliu Manea, după texte de Aureliu Manea, regia Gábor Tompa, Teatrul Naţional Cluj-Napoca – 1h 30 min fără pauză
19.00 Teatrul Odeon, Sala Majestic – Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, regia: Alexandru Dabija, Teatrul Odeon Bucureşti – 2h 30 min / MAEŞTRI
19.00 Teatrul de pe Lipscani – Lecţia de Eugène Ionesco, regia: Horaţiu Mălăele, Teatrul Naţional „I.L.Caragiale" Bucureşti – 1h 10 min fără pauză / MAEŞTRI
20.30 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Studio – Donka – O scrisoare către Cehov, textul şi regia Daniele Finzi Pasca, producţie a Companiei Finzi Pasca, Elveţia şi a Festivalului Internaţional de Teatru Cehov, coproducător Théâtre Vidy – Lausanne – 1h 30 min fără pauză
20.30 Teatrul Metropolis – Vocea umană de Jean Cocteau, regia: Sanda Manu, Teatrul Metropolis Bucureşti – 1h fără pauză / MAEŞTRI
21.00 Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu – Oidip – scenariu original şi regia Silviu Purcărete, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu - 1h 30 min fără pauză
Joi, 30 octombrie
18.00 Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu – Oidip – scenariu original şi regia Silviu Purcărete, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu - 1h 30 min fără pauză
18.00 şi 21.00 Teatrul Nottara, Sala George Constantin – Trilogia Aureliu Manea, după texte de Aureliu Manea, regia Gábor Tompa, Teatrul Naţional Cluj-Napoca – 1h 30 min fără pauză
18.30 Teatrul Nottara, Sala Horia Lovinescu – Noul locatar de Eugène Ionescu, regia: Gábor Tompa, Teatrul Nottara Bucureşti – 1h 20 min fără pauză
19.00 Teatrul Odeon Bucureşti, Sala Majestic – Şefele de Werner Schwab, regia: Sorin Militaru, Teatrul Odeon Bucureşti – 1h 10 min fără pauză / MAEŞTRI
20.00 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Atelier – Familia Tót, de Örkeny István, regia: Bocsárdi Laszló, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova – 3h 15 min cu pauză
20.00 Teatrul Masca – Actorul de Mihai Mălaimare, regia: Anca Dana Florea, Teatrul Masca Bucureşti – 1h 50 min fără pauză / MAEŞTRI
20.30 Teatrul Odeon, Sala Studio – În Trafic, un spectacol de Alina Nelega, Teatrul Naţional Târgu-Mureş, Compania „Liviu Rebreanu” – 1h 30 min fără pauză
20.30 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Studio – Donka – O scrisoare către Cehov, textul şi regia Daniele Finzi Pasca, producţie a Companiei Finzi Pasca, Elveţia şi a Festivalului Internaţional de Teatru Cehov, coproducător Théâtre Vidy – Lausanne – 1h 30 min fără pauză
Vineri, 31 octombrie
18.00 Teatrul Odeon, Sala Majestic – Sânziana şi Pepelea de Vasile Alecsandri, regia: Alexandru Dabija, Teatrul Naţional Cluj-Napoca – 2h 20 min cu pauză
18.00 Teatrul Nottara, Sala Horia Lovinescu – Noul locatar de Eugène Ionescu, regia: Gábor Tompa, Teatrul Nottara Bucureşti – 1h 20 min fără pauză
18.30 şi 21.00 Teatrul Odeon, Sala Studio – În Trafic, un spectacol de Alina Nelega, Teatrul Naţional Târgu-Mureş, Compania “Liviu Rebreanu” – 1h 30 min fără pauză
20.00 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Studio – Revizorul de N. V. Gogol, regia: Felix Alexa, Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti – 2h fără pauză
20.30 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Pictură – Cabaret, de Joe Masteroff – un spectacol de Răzvan Mazilu, Teatrul German de Stat Timişoara – 2h 50 min cu pauză
21.00 Teatrul ACT – Păi despre ce vorbim noi aici, domnule? de Cătălin Ştefănescu după romanul „Moromeţii” de Marin Preda, regia: Alexandru Dabija, Teatrul ACT Bucureşti – 1h 20 min fără pauză
Sâmbătă, 1 noiembrie
17.00 Teatrul Evreiesc de Stat – Mazl-Tov and justice for all! de Andrei Munteanu, regia: Andrei Munteanu, Teatrul Evreiesc de Stat Bucureşti – 1h 45 min fără pauză
18.00 Teatrul Odeon, Sala Majestic – Sânziana şi Pepelea de Vasile Alecsandri, regia: Alexandru Dabija, Teatrul Naţional Cluj-Napoca – 2h 20 min cu pauză
18.00 Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Pictură – Cabaret, de Joe Masteroff – un spectacol de Răzvan Mazilu, Teatrul German de Stat Timişoara – 2h 50 min cu pauză
18.30 Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu – Ivanov de A. P. Cehov, regia: Andrei Şerban, Teatrul Bulandra Bucureşti – 3h 30 min cu pauză / MAEŞTRI
19.30 Teatrul Nottara, Sala George Constantin – Aniversarea de Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov, regia: Vlad Massaci, Teatrul „Nottara” Bucureşti – 1h 40 min fără pauză / MAEŞTRI
20.00 Teatrul Excelsior – HOP (şi noi) în FNT – premianţii Galei Tânărului Actor HOP, ediţia 2014 ... în acţiune - 2h cu pauză
21.00 UNTEATRU – Cinci ore cu Mario de Miguel Delibes, regia: Mariana Cămărăşan, UNTEATRU Bucureşti – 1h 20 min fără pauză
21.00 Teatrul Odeon, Sala Studio – Parallel, un spectacol de Ferenc Sinkó, regia Ferenc Sinkó şi Leta Popescu, producţie GroundFloor Group – 1h fără pauză
Duminică, 2 noiembrie
11.00 şi 21.00 Teatrul Odeon, Sala Studio – Parallel, un spectacol de Ferenc Sinkó, regia Ferenc Sinkó şi Leta Popescu, producţie GroundFloor Group – 1h fără pauză
17.00 Teatrul de Artă – Şase din 49 de György Spiró, regia: Alexandru Maftei, Teatrul de Artă Bucureşti – 1h 20min fără pauză
17.00 UNTEATRU – Cinci ore cu Mario de Miguel Delibes, regia: Mariana Cămărăşan, UNTEATRU Bucureşti – 1h 20 min fără pauză
19.00 Teatrul Naţional, „I.L.Caragiale” Bucureşti, Sala Studio – Acasă, în miezul verii de Tracy Letts, regia: Claudiu Goga, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi – aprox. 3h cu pauză
19.00 Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova – Rinocerii de Eugène Ionesco, regia: Robert Wilson, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova – 1h 30 min fără pauză
19.00 Teatrul Evreiesc de Stat – Mazl-Tov and justice for all! de Andrei Munteanu, regia: Andrei Munteanu, Teatrul Evreiesc de Stat Bucureşti – 1h 45 min fără pauză
19.00 Teatrul Bulandra, Sala Liviu Ciulei – Căsătoria de N.V. Gogol, regia: Yuri Kordonsky, Teatrul Bulandra Bucureşti – 2h 30 min cu pauză / MAEŞTRI
19.00 Teatrul de Comedie, Sala Radu Beligan – Revizorul de N.V. Gogol, regia: Horaţiu Mălăele, Teatrul de Comedie – 1h 50 min fără pauză / MAEŞTRI
20.00 Teatrul Excelsior – HOP (şi noi) în FNT – premianţii Galei Tânărului Actor HOP, ediţia 2014 ... în acţiune - 2h cu pauză
Se încarcă comentariile...
