Interviu #RomâniaNeUnește | BalkAndreea, fata care a cucerit internetul cântând după ureche. „«Ciocârlia» ne arată cât de zbuciumați suntem“
0Andreea Gheorghiță, cunoscută pe internet drept BalkAndreea sau #fatacuacordeonul, a descoperit muzica pe când avea doar 5 ani, iar acordeonul a fermecat-o. Nu a luat niciodată lecții de specialitate, dar încă de mică a participat la concursuri și festivaluri, unde a cunoscut bucuria de a cânta în fața unui public, dar și prejudecățile lumii artistice.
Micile sale recitaluri au fost încărcate pe contul de YouTube al tatălui său de pe vremea când acordoneonul era mai mare decât Andreea, iar în ultimii trei ani, tânăra de 17 de ani a început să creeze singură conținut pentru online: adaptează, remixează melodii cunoscute pe ritmuri balcanice. Pe platformele de social media, muzica ei a avut succes mai întâi la nivel internațional. Acum, după ce a strâns o comunitate impresionantă – peste jumătate de milion de urmăritori pe TikTok și peste 150.000 pe Instagram –, fata din satul botoșănean Nichiteni a adus muzica sa originală și pe marile scene: în acest an a cântat, printre altele, la festivalul Electric Castle, precum și la Paris, la invitația Hermès. La finalul acestui an, mai exact pe 18 decembrie, poate fi văzută și ascultată pe scena de la Arenele Romane, unde va cânta în cadrul concertului aniversar al trupei E-an-na.
Într-un interviu acordat pentru „Weekend Adevărul“, BalkAndreea vorbește nu doar despre acest instrument patentat în Viena secolului XIX, cât mai ales despre ce înseamnă pasiunea și disciplina regăsite din plin în burduful acordeonului. De asemenea, Andreea povestește cum și-a făcut loc într-o cultură digitală globală care nu lasă loc de timiditate, însă care este plină de răutate și preconcepții, dar și despre pericolele pe care le întâmpină ca tânără artistă la evenimente.
„Weekend Adevărul“: Când și cum ai descoperit muzica?
BalkAndreea: Pe la 5 ani. Făceam dansuri populare și am auzit de la ușa unei alte clase un acordeon și am vrut și eu să învăț. Nici nu știam că e acordeon, doar am auzit o muzică. Am început să cânt, am făcut niște ore, am renunțat, apoi am început să învăț singură, cu tutoriale pe YouTube. Mi-a plăcut foarte mult să dau tot ce am în mine, să învăț chestii noi. Am început să merg la concursuri, am luat destul de multe premii. Nu mă așteptam să fiu în topul acela așa mare. Eram foarte fericită că reușesc să fac ceva cu viața mea. Nu eram ca ceilalți copii, prieteni care erau doar cu școala. Eu am vrut să fac ceva peste. Am început să combin muzica cu școala. Cu online-ul sunt de trei-patru ani. Am început să postez, să interacționez cu publicul de acolo, iar asta mi-a plăcut foarte mult.
Instrument mare, pasiune pe măsură
Ce alt instrument ai fi ales sau ai mai alege să înveți pe lângă acordeon sau clapă?
Îmi place foarte mult vioara, dar tot acordeonul l-aș alege, pentru că e ceva ieșit din comun. Îmi place să fiu total diferită. Îmi place cum e structurat acordeonul. L-am deschis, l-am descoperit, am văzut tot ce e în el, am vrut să văd cum arată bașii, piesele. E superb. M-am pus pe el. Are niște mecanisme foarte complicate – ca să-l repari ai nevoie de ceva timp.
Părinții ce-au zis de alegerea ta?
M-au susținut. Au văzut că mi-am dorit și au zis „hai!“. M-au dat la cursuri, au venit cu mine la concursuri, la evenimente. Sunt aici cu mine. Au crezut în mine. Au știut că o să se aleagă ceva din treaba asta. Nu a fost mila aceea că „vai, e greu, îți rupi spatele cu el“ – e un instrument ca toate celelalte, la care exersezi puțin azi, puțin mâine, și o să reușești.
Mai ai pe cineva în familie care cântă?
Cânta un stră-stră-bunic la vioară și am un unchi care cântă la orgă, acordeon.
Presupun că la început ai avut un acordeon de dimensiuni mai mici.
Am avut un acordeon la care curelele erau prea lungi, n-ajungeam la el. Mi-au pus curele de la un ghiozdan (râde). Așa am cântat cu primul acordeon.
Preconcepțiile, o moștenire culturală
Ai mai văzut și alte fete la evenimentele și concursurile la care te duceai?
Atunci când eram foarte mică, erau fete la toate categoriile, mai puțin la acordeon. Pe urmă, când am mai crescut, a mai apărut o singură fată. Chiar și juriul se mira: „fata cu acordeonul, ce-i asta?“. De parcă cineva își bătea joc de mine: părinții, profesorii. Era într-un mod indirect – acele priviri. Că îmi rup spatele, că e mai mare decât mine. Mă întrebau: „nu te-ai gândit la un alt instrument?“. Ce poți să răspunzi tu copil de 6 ani? Îmi făceam momentul și cam asta era.
Concursurile erau naționale sau doar în zona Moldovei?
Și, și. Am participat la unul național, „Mugurelul“. Au fost destul de multe concursuri.
Acum studiezi muzica, ești la un liceu cu un astfel de profil?
Nu, sunt la Liceul „Dr. Mihai Ciucă“ din Săveni, la profil de biochimie. E un obstacol destul de mare faptul că trebuie să mă împart între școală și carieră. Nu e ușor să le fac pe ambele, dar sunt organizată, pentru că știu că efortul merită. Încerc să le îmbin.
De ce nu ai ales un profil de Uman, de arte?
Eu am încercat. În clasele V-VIII am fost la Laurian (n.r. – Colegiul Național „A.T. Laurian“, Botoșani), de unde am vrut să dau examen la liceul de muzică, dar nu am putut, pentru că erau locurile deja ocupate de cei care au învățat acolo în gimnaziu. Iar eu care habar n-am teorie, cânt după ureche, n-am avut cum. Știu să-ți citesc notele, dar nu cât să iau examenul la liceul de muzică.
Ce făceai cu acordeonul până să te apuci de online acum trei-patru ani?
Acum trei-patru ani m-am apucat singură de postat pe TikTok, dar content fac de la 5 ani. Pe YouTube (râde), pe contul tatălui meu. Mă filma și posta pe YouTube ce melodii învățam. Asta mi-a dat startul de influencer. Îmi plăcea, era și un efort, pentru că dacă mă încurcam trebuia să repet. Eram copil. Voiam să ies afară. Trebuia să o iau de la capăt dacă nu-mi ieșea. Dar cu calm, îmi ieșea până la urmă.
Dar în offline te duceai doar la concursuri?
Mai mergeam și la nunți, botezuri, zile de naștere. Mă chemau prietenii de familie. La șprițuri (râde). Familia noastră a avut magazin în sat, unde se mai strângeau oamenii să bea. Scoteam acordeonul și începeam să cânt.
Și oamenii ce ziceau?
Erau mirați cum poate o fată să cânte la așa ceva? Doar bărbații pot cânta în domeniul ăsta.
De ce crezi că spuneau asta?
Pentru că e un instrument mare și greu. E greu să-l ții în brațe.
Tu ce le spuneai?
Că se poate. Că dacă ești femeie nu înseamnă că ești mai prejos și că n-ar trebui văzut așa. Dar de văzut ești oricum văzută cu un nivel mai jos. Dar n-ar trebui lucrul ăsta, pentru că orice lucru făcut de bărbat poate fi făcut și de femeie. Mi se pare că e pusă o barieră, dar care poate fi distrusă în timp. Eu sunt conștientă că mai am multe de învățat și că drumul meu abia acum începe. Nu mă consider ajunsă și nici nu cred că o să spun vreodată c-am terminat de evoluat. Fiecare zi e o lecție nouă.
Autenticitatea, o abilitate demnă de „Romanian Drift“
Eu te știu de la remixul balcanic de la soundtrackul filmului „Tokyo Drift“. Ai mai avut alt clip înainte de asta?
Primul videoclip care „a rupt“ a fost „Balkan Barbie“. Varianta balcanică a melodiei „Barbie“. De acolo am dat startul și am început să balcanizez melodii. Mi-am creat un număr destul de mare de urmăritori ca pe urmă să postez „Romanian Drift“, ca să mă cunoască lumea și mai mult.
Ce te-a făcut să vrei să adopți stilul acesta balcanic?
A fost un trend nișat pe care mi s-a pus pata și l-am adoptat. Mi-am dorit autenticitate. Asta caută lumea în online: să fii tu, să știe că ești sincer. Mi-a plăcut că oamenii s-au prins ce vreau să fac și cum am abordat trendul, deși criticii spuneau că România nu e din Balcani. Geografic, da, sunt conștientă de lucrul ăsta, dar uite că avem atâtea lucruri în comun cu tot ce e în Peninsula Balcanică – avem obiceiuri, tradiții, comportamentul, muzica. Majoritatea românilor refuză eticheta asta. Mai mult străinii au prins stilul. De aceea mi-am și pus numele BalkAndreea pentru că în statistici aveam mai mulți urmăritori străini decât români. Pe Instagram „BalkAndreea“, iar pe TikTok „fatacuacordeonul“. Postez lucruri diferite, iar pe Facebook total altceva, unde încerc să-i mulțumesc pe toți. Nu pot spune că m-am uitat la cineva și fac ca el. Am făcut ce mi-a venit prima oară. Am o introducere într-o engleză cu accent balcanic și pe urmă cânt. Când am început eu, nu am văzut la nimeni. Când rezonează și publicul, vrei să faci încontinuu, să-l mulțumești.
Videourile tale sunt foarte originale, autentice – de la muzică la accent...
Accentul e special făcut. Autenticitatea se îmbină cu personajul. Nu e neapărat diferit personajul de cine sunt în viața reală. În afară de accent, ce vorbesc și cum interpretez melodiile sunt ale mele. BalkAndreea și Andreea se completează.
Din ce țări e publicul de pe net?
Pe Instagram am din Serbia, Anglia, Germania și foarte mulți turci. Pe TikTok am mulți din Rusia, Ucraina, Serbia. Depășesc cu mult românii. Pe Instagram, majoritatea comentariilor sunt în engleză, dar dacă vreau să mă adresez românilor, postez pe TikTok. Dacă postez pe TikTok ce postez pe Instagram, primesc hate (n.e. – comentarii rău-intenționate, pline de ură) de la români, și viceversa, dacă postez pe Instagram ce postez pe TikTok. Am împărțit contentul, altfel primeam doar hate de la români.
De ce crezi asta?
Habar n-am, sincer. Oamenii arată cine sunt când dau cu hate. Oamenii ziceau că am uitat să vorbesc română, c-am uitat de unde am plecat, sau că România nu e din Balcani. Nimeni nu vedea în mare ce voiam să arăt. Nu am mai vrut să mă lupt cu hate-ul și să văd persoane care nu apreciază, asa că am creat conturile pe Instagram BalkAndreea, fatacuacordeonul pe TikTok și Andreea Gheorghiță pe Facebook (râde).
Sub umbrela balcanică
Cât timp îți ia să produci contentul?
Destul de mult, pentru că încerc să aduc calitate. Încerc să fac pe plac publicului și să mulțumesc pe fiecare-n parte. Când era să împart trei tipuri de content diferit, îmi lua o zi pentru două videoclipuri. Dar nu o zi întreagă. Eu lucrez în fiecare zi câte puțin. Îmi aleg melodia, o structurez, mă gândesc cum vreau să iasă ca să-mi pun toată amprenta pe ea, iar abia apoi filmez. Filmatul îmi ia extrem de mult timp până îmi iese rezultatul final. Cam ăsta e procesul creativ.
Orice proces creativ are și un moment zero. Cam ce te inspiră? Am văzut că ai și ținute sau mesaje diferite. Cum ajungi să remixezi „Slim Shady“ al lui Eminem pe un ritm popular, balcanic?
Habar nu am. Mulți oameni mă întreabă de unde îmi vin ideile. Pornesc de la o melodie și știu ce vrea publicul. Știu ce cere internetul. Acum, cele mai populare sunt manelele, nu? Ce fac eu balcanic este cumva manelizat. Așadar, pot spune că manelizez melodiile. Mă uit ce e în trend și le balcanizez. Unele se viralizează (n.e. – au o audiență mare, ajung în topurile platformei de social media), altele nu. Asta e la internet, că nu știi. Poți să remixezi o melodie de 15 ani sau una lansată azi.
Tu vezi vreo diferență între manele și muzica populară, sau ambele sunt în registrul acesta balcanic?
Da, e o diferență destul de mare. Diferă ritmul, istoria, și mai ales ascultătorii. De aceea cred că nu poți judeca pe nimeni. Sunt stiluri diferite, dar cu toate astea multe versuri din manele se regăsesc și în populară sau viceversa. E muzică.
Iar tu le aduci pe toate sub această umbrelă de stil balcanic...
Da, încerc să le unesc, dar ele sunt muzici balcanice. Ce e la noi maneaua, la alții e muzică turcească sau arăbească. Dacă suprapui beaturile (n.e. – instrumentalul) sunt la fel. Toate se leagă între ele.
„Trebuie să ai autoritate, nu contează dacă ești fată sau ești minor“
Ce-ți place mai mult: online-ul sau offline-ul?
Îmi place să interacționez cu oamenii în online și fac content, dar de când oamenii mă cer că vor să le cânt live, e foarte greu de ales. Ambele sunt pe placul meu, dar aș alege live-ul ca să văd și să simt oamenii că sunt pe vibe-ul meu.
Se vorbește tot mai mult că online-ul e o problemă în special pentru tineri din cauza presiunii și hate-ului. Tu cum faci față?
Mi-a fost foarte greu să trec de perioada de hate când nu împărțeam contentul pe platforme. Mă închideam în mine, nu mai voiam să postez. Dar mi-am dat seama că oamenii care scriu comentarii răutăcioase sunt în spatele unui ecran, iar cuvintele urâte pe care le aruncă definesc fix ceea ce sunt. Credeam că vor să mă descurajeze, să-mi găsească acel punct slab care să mă facă să cedez. Dar cu ce scop ar trebui să aplec urechea la un comentariu? Inclusiv persoane care aveau mult mai multă experiență decât mine mi-au dat hate. Da, sunt conștientă că sunt mulți mai buni decât mine în domeniul ăsta, dar m-am pus în locul lor. Adică să-i las un comentariu cuiva „ce prost cânți, lasă-te!“ ce ar spune despre mine? Că problema e de fapt la mine. Dacă ai capul pe umeri și cei șapte ani de-acasă, atunci când vezi pe cineva mai slab, îl încurajezi. Nu m-a mai interesat când am știut că în fiecare zi trebuie să dau tot ce e mai bun. Iar pe lângă hateri, erau pedofilii, cei care-mi trimiteau zeci, sute de mesaje, e-mailuri, sms-uri. Alea m-au speriat. Ca minor, când vezi că cineva major, adult la 50-60 de ani, vrea să-i dai locația ta ca să vină la tine, nu-ți cade bine. Când am început să postez nu prea le spuneam alor mei despre ce e vorba, pentru că nu știau care-i treaba cu TikTokul, cu Instagram, că se pot câștiga bani. Mă ascundeam. Dacă ar fi fost o altă persoană care să aibă problema cu stima de sine, putea să cedeze. Da, online-ul te poate afecta și să îți dea o stare foarte rea, dacă nu o poți controla. Și vreau să se știe despre experiența mea pentru că sunt persoane care cad în plasa asta și sunt manipulate. Sunt oameni care trimit niște mesaje foarte lingușitoare, ți-e și oroare să te uiți la ele.
Muzica față-n față cu frica
Dar în offline ai avut parte de momente mai puțin plăcute? Ai menționat că ai cântat și la sprițuri, nunți, botezuri, locuri unde oamenii consumă alcool.
Da, au fost. Oamenii se îmbată și mergi cu frică. Am fost și singură la evenimente, la prieteni de familie, la care părinții nu pot veni mereu, dar acum mereu trebuia să am în vedere să iau pe cineva cu mine, și, de preferat, să nu bea. Unii oameni chiar se fac turtă. Se apropie de tine foarte mult și au tot felul de insistențe, mă scot din zona de confort. Le spun să păstreze distanța și încerc să-mi fac spațiu, să comunic cu cei care sunt mai puțin beți sau deloc, ca să îndepărteze persoanele care nu mă lasă în pace, pentru că nu-mi pot face treaba. Mi s-a întâmplat la nunți să vină oameni care, pur și simplu, să-mi ia mâinile de pe orgă, și să întrerupă muzica, ca să le fac dedicații, sau că au o problemă acasă și să mă duc cu ei. Deci, da, am avut probleme și în viața reală, dar am știut să le gestionez în așa fel încât să nu par victimă. Ca fată, nu trebuie să pari o verigă slabă pe care toată lumea poate să pună mâna. Cuvântul meu e cuvântul meu. Dacă ți-am spus că tu nu pui mâna pe mine, nu pui mâna! Trebuie să ai autoritate. Să vadă lumea că dacă ai zis ceva, ai zis-o! Nu contează că ești minor sau că ești fată.
Cum ai ajuns să obții această autoritate?
De nevoie. Nu vrei să fii bătaia de joc a cuiva. Indiferent că e în stare de ebrietate sau nu. Eu vin să fac un moment, să fac ceea ce-mi place. Cum ar fi să faci tu ceea ce-ți place și să vină cineva... hai cu mine, până la mine acasă, și să pună mâna pe tine?
Te-ai gândit vreodată să îți faci o trupă? Astfel, sigur ai merge însoțită.
Nu e nimic sigur pentru moment, dar mi-ar plăcea să-mi fac o trupă, doar de fete. Și să cântăm muzică balcanică. Poate ceva ca Mărgineanu, pe care-l ascult foarte mult. Am cântat într-o trupă Ilinca și Gadjo Dilo.
Mai ai și alți artiști care-ți plac în afara de Mărgineanu?
Eu cânt ceva, dar ascult total altceva. Ascult și ceea ce ar trebui să cânt, dar ce ascult în perioada asta e Bosquito, E-Anna, Subcarpați, Alternosfera, Vlad Corb. La petreceri manele, Mahala Rai Banda, pe care-i iubesc.
„«Ciocârlia» ne arată cât de zbuciumați suntem“
Dacă s-ar ivi ocazia, ai colabora cu cei pe care-i asculți?
Îți dai seama că da. Toate drumurile sunt deschise. Nu refuz nicio oportunitate. Nu rămân doar la BalkAndreea. Pot să descopăr și altceva. Eu încerc să abordez fiecare stil așa cum e. De curând am început să învăț pian. Încerc să nu rămân fixată doar pe un singur lucru, ci să iau din mai multe zone. Să le fac pe toate.
Dacă ai trăi într-o altă perioadă a istoriei, unde și când ai vrea să fii?
Anii 2000. Îmi place vibe-ul de atunci. Nu era tehnologia de acum. Puteai să te distrezi și să îți trăiești viața fără să fii legat de telefon. Puteai merge la discotecă, la mare, fără să fii legat de internet. Chiar și zona artistică, la fel. Nu trebuia să te afirmi în online. Cântai la evenimente. Făceai un videoclip și atât.
Dacă viața ta ar fi un film, care ar fi coloana sonoră?
Intrarea Gladiatorilor de Julius Fučík, care acum e melodie de circ.
Care e superstiția în care crezi cel mai mult legată de muzica ta?
E o clăpiță la acordeon pe care o țin mereu închisă atunci când cânt. Nu-mi merge bine dacă e deschisă (râde).
Descrie stilul tău muzical într-un singur emoji.
Cel cu ochelarii de soare.
Cu ce artistă, oricare din lume, ai face un featuring?
Momentan sunt fixată pe România și aș face cu Theo Rose. Dar din lume ar merge bine pe balcanic Billie Eilish.
Care piese balcanice crezi că sunt cele mai reprezentative pentru România?
Prima ar fi „Ciocârlia“, care arată cât de zăpăciți și zbuciumați suntem. A doua ar fi „Așa sunt zilele mele“ a lui Adrian Copilul Minune, iar a treia „Lume, lume“ a Mariei Tănase. La prima ritmul și la celelalte două versurile, cred că ne reprezintă foarte mult.
Se încarcă comentariile...
