REPORTAJ Cine sunt tinerii care au cucerit Teatrul pentru o seară. „Ca un spectacol să trăiască, trebuie să fie toți buni“
0Teatrul de Stat Constanța a fost martorul nu doar al numeroaselor spectacole consacrate, ci și al debutului unor nume noi, dornice să își facă vocea auzită și prezența simțită. Acesta a fost locul ales pentru Gala Tânărului Actor HOP 2025, un punct de reper pentru tinerii artiști aflați la început de drum. O scenă care le oferă șansa de a fi văzuți, evaluați și, mai ales, descoperiți de profesioniștii teatrului românesc.
În ultima seară de vară la malul mării, „Weekend Adevărul“ a fost prezent la Constanța să afle cine sunt starurile noii generații, tinerii pe care mâine, poate, îi vom vedea cap de afiș la marile teatre sau pe covorul roșu de la Cannes. La decernarea premiilor, sala era neîncăpătoare. În public erau atât personalități din lumea teatrului, cinematografiei și televiziunii, oameni de presă, cât și simpli iubitori de teatru. Intrarea a fost liberă, atât în seara galei, cât și pe parcursul unei întregi săptămâni de spectacole.
De aproape trei decenii, pentru mulți dintre participanți, HOP nu a fost doar un moment de competiție, ci şi un pas definitoriu în cariera lor. Direct de la „Las Fierbinți“, sau poate din cel mai recent film în care joacă, „Anul Nou care n-a fost“, Adrian Văncică, de pildă, a fost și el cândva unul dintre câștigătorii Galei HOP. Cu nostalgie, s-a întors acum în calitate de jurat. Alături de el, juriul din acest an a fost format din personalități marcante ale scenei teatrale: Marina Constantinescu (critic de teatru, scriitor, realizator TV), Andreea Grămoșteanu (actriță), Bobi Pricop (regizor) și Vladimir Anton (regizor).
Cuvântul de bun-venit i-a aparținut directorului Teatrului de Stat Constanța, regizorul Erwin Șimșensohn, care i-a poftit apoi, pe rând, în scenă, pe cei 25 de finaliști. În atmosfera încărcată de emoție, au luat cuvântul mai mulți invitați de seamă, precum: actrița Dorina Lazăr, care a instituit „Premiul pentru prestanţă, rostire scenică şi expresie corporală“, Dragoș Buhagiar, președintele UNITER, și fosta câștigătoare a Galei din 2024, Ioana Cojocărescu.
„Ca un spectacol să trăiască, trebuie să fie toți buni“
Dincolo de premii, aplauze și lumina reflectoarelor, Gala HOP 2025 a rămas, și în această ediție, ceea ce și-a dorit să fie de la început: o școală a întâlnirilor. Scenograful Dragoș Buhagiar, președinte UNITER, a scos și mai mult în evidență importanța pe care HOP o are în viețile tinerilor actori de aproape trei decenii. „În momentul în care termini școala rămâi cu un gol în suflet. E o perioadă care trece, apoi începe adevărul. Trebuie să înțelegem că aceasta e o gală profesională. Ea a fost creată de Ion Caramitru și dezvoltată de Cornel Todea, în ideea în care, imediat după ce termină Universitatea, proaspeții absolvenți, în urma unei selecții, pot avea o perioadă de grație, un tip de workshop cu diferite personalități teatrale: actori, regizori“, a spus Dragoş Buhagiar pentru „Weekend Adevărul“.
Mai presus de toate, teatrul e un act colectiv, la fel și Gala HOP, care pune accentul pe munca în echipă și pe legătura unor prietenii trainice. „E un fel de preambul la ceea ce se întâmplă într-un teatru: cum se lucrează în echipă, cum se dezvoltă rolurile. Teatrul se face împreună. Ca un spectacol să trăiască, trebuie să fie toți buni. Era o vorbă când eram noi mici: sunt cel mai tare din parcare și parcarea era goală – la teatru nu funcționează“, a subliniat președintele UNITER. Tema din acest an, „Povești vechi, atitudini noi!“, a fost mai mult decât un motto: a fost oglinda unei generații de artiști care iau textele antice și le traduc în emoțiile prezentului, care se raportează la tragedia greacă nu ca la o relicvă, ci ca la o sursă vie de întrebări și răspunsuri, mereu de actualitate.
„Oportunitățile vin în cascadă“
Fostă câștigătoare a Galei din 2024, Ioana Cojocărescu confirmă cu propria poveste impactul pe care această rampă de lansare îl are. Tânăra de 28 de ani este originară din Roman, a absolvit Facultatea la Cluj, dar și-a dorit vizibilitate pe plan național. „E o oportunitate incredibilă să te expui, să te vadă ceilalți colegi mai în vârstă, mai experimentați, să legi prietenii, să speri că vei avea acces la proiecte. Vizibilitatea aceasta îți conferă și credibilitate, mai ales dacă iei și premiu, ai alt acces la castinguri. Lumea deja a auzit de tine“, a povestit ea pentru „Weekend Adevărul“.
Actualmente, Ioana este colaboratoare și la Teatrul de Stat din Constanța, unde urmează să aibă premiera spectacolului „Livada de vișini“, în regia lui Andrei Măjeri, la începutul lunii octombrie. De altfel, este primul proiect pe care l-a obținut după decernarea premiilor de anul trecut. „După ce am câștigat la HOP, într-adevăr, am trecut în alte etape. Absolvind la Cluj, nu aveam vizibilitate în București. După aceea, am început să cunosc oameni din industrie de la București. Nu cred că aveam șansele pe care le-am avut dacă nu participam la Gala HOP. Inclusiv directorul m-a cunoscut atunci. Când vrei să aduci un nou colaborator, ai un pic nevoie de istoricul lui. Mi-a prins foarte bine. Oportunitățile nu vin neapărat imediat după gală, dar dacă îți faci treaba bine și frumos, ele vin în cascadă“, concluzionează Ioana.
PREMIUL „CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ“: CRISTINA BORDEANU
Premiul pentru Cea mai bună actriţă a fost acordat actriței Cristina Bordeanu (prezentă în concurs cu momentul liber ales Naractrița – „Trahinienele“ și „Electra“ lui Sofocle, „Bacantele“ de Euripide și „Eumenidele“ de Eschil).
Tânăra artistă, în vârstă de 25 de ani, este din Brașov. Nu vine dintr-o familie de actori, dar scena i-a fost casă încă din copilărie. Tatăl său lucrează ca mașinist la Opera din Brașov și crede că pasiunea ei a pornit în momentul în care, copil fiind, și-a dorit să nu mai stea în public sau în spatele cortinei, ci să pășească în lumina reflectoarelor. „Când eram mică mă duceam la spectacole, neavând ai mei cu cine să mă lase, am crescut acolo. Am o amintire foarte vagă, și anume că în timpul spectacolului meu preferat, «Vrăjitorul din Oz», voiam să mă duc pe scenă. Acela a fost primul meu impuls“, a povestit ea pentru „Weekend Adevărul“. Ani mai târziu, gândul și inima ei rămăseseră la scenă, iar ea le-a urmat. Decizia a fost una bruscă și ireversibilă. „La un moment dat, în clasa a XII-a, m-am hotărât că asta vreau să fac. Așa, dintr-odată. M-am dus să dau admiterea, am intrat și așa am început“, a continuat actrița.
„Tragedia e un cod pe care am încercat să-l traduc“
Până în prezent, Cristina Bordeanu a lucrat în sectorul cultural independent, unde a venit cu propriile sale spectacole de tipul „one woman show“. Ea le-a scris, interpretat și „plimbat pe unde s-a putut“. A fost pe val și acum a ajuns la mal... de mare – la Teatrul de Stat din Constanța. „M-am hotărât să vin anul acesta la Gala HOP deoarece simțeam că mă izolez puțin cam tare în solo performance-urile mele și îmi doream să reiau contactul cu breasla“, a mărturisit ea. Și nu i-a fost ușor: „Au fost multe probe pe care le-am avut. La proba impusă am primit un text absolut minunat: Mihaela Mihailov, «În zori lumina e mai aspră», pe care l-am citit plângând. După ce l-am terminat, m-am uitat în gol două minute cel puțin. Un monolog pe care l-am găsit foarte dificil din textul respectiv și pe care am încercat să-l onorez. Pentru momentul meu de la proba liberă, mi-am dorit foarte tare să pot să mă arăt pe mine. N-am vrut să-mi asum niciun personaj din tragedia greacă. Am făcut un colaj și m-am folosit de mijloace contemporane, am folosit un mictofon pentru a scoate anumite sunete, pe care am încercat să le decodez în felul acesta. Tragedia e un cod, de fapt, pe care am încercat să îl traduc. Momentul se numește «Naractrița» și sunt eu care performez niște bucăți din tragedie“, își amintește Cristina.
Tânăra nu se grăbește cu planurile de viitor, iar experiența HOP a fost o revelație personală. Încă își caută cuvintele pentru a descrie tot ce a trăit, recunoscând că îi va lua timp să proceseze emoțiile intense. „A fost absolut minunat“, spune ea cu sinceritate, lăsând să se întrevadă emoția încă proaspătă. „Simt că am trecut un hop și eu, cu mine însămi, dar și cu domeniul“, mărturisește Cristina, cu un zâmbet care îmbină recunoștința și încrederea. Poate tocmai de aceea, dintre toate lucrurile pe care le poartă cu ea de la Constanța, cel mai prețios rămâne comunitatea de oameni pe care a descoperit-o: „Am întâlnit niște oameni absolut minunați. Îi îndrăgesc foarte tare pe toți colegii mei de anul acesta și sunt sigură că drumurile noastre se vor mai intersecta“.
MARELE PREMIU: AURELIAN CULEA
Premiul „ŞTEFAN IORDACHE“ – Marele Premiu al Galei Tânărului Actor HOP a fost acordat actorului Aurelian Culea, prezent în concurs cu momentul liber ales „Make Teba Great Again“ – „Antigona“ de Sofocle.
Aurelian Culea (27 de ani) este din Constanța. A absolvit studiile de licență din cadrul UNATC în 2020, urmând masterat, în 2022, iar în prezent este angajat la Teatrul de Arte din Deva. La prima vedere, Aurelian pare introvertit, un tânăr care preferă să lase scena să vorbească pentru el. Mai puține cuvinte, mai multă trăire. Întrebat cum se simte în calitate de câștigător al marelui premiu, a rezumat simplu, modest și într-un singur cuvânt: „Bine“.
Însă în spatele acestui răspuns scurt se ascunde o lume întreagă de emoții și experiențe. Pentru el, Gala HOP a fost „frumoasă și provocatoare în același timp“, un parcurs care a început încă din preselecții, a continuat prin workshopuri și tabăra pre-HOP și a culminat în competiția propriu-zisă. „Au fost și momente grele, de oboseală, dar planează frumusețea de a ne face meseria. M-a crescut. M-a ajutat să mă dezvolt și să evoluez. Tocmai pentru că au fost momente în care nu aveai voie să te simți confortabil. Dacă ai o jumătate de oră în care trebuie să repeți, doar asta faci“, a dezvăluit el pentru „Weekend Adevărul“.
În concurs a prezentat atât o probă impusă, monologul directorului din „În zori lumea este mai aspră“ de Mihaela Mihailov, cât și un moment liber, „Make Teba Great Again“, o reinterpretare contemporană a „Antigonei“ de Sofocle. Aici, energia și expresivitatea lui au răzbătut dincolo de cuvinte, cucerind juriul și publicul.
Drumul său spre actorie a început tot cu un moment, aparent simplu, dar care i-a marcat copilăria prin bucuria pe care a simțit-o. Se întâmpla în clasa a IV-a, când Aurelian a jucat rolul unei... pisici. „După spectacol, mama m-a întrebat ce am simțit și i-am spus că mi-a plăcut foarte mult cum miroseau podeaua și cortina“, povestește el, cu o voce caldă și un zâmbet discret în colțul gurii. Fiind un suflet sensibil, și-a dorit să se dedice salvării de vieți omenești. În liceu a cochetat cu ideea de a se îndrepta către Facultatea de Medicină, până când profesorul Radu Popescu, de la Școala Populară de Actorie, l-a îndrumat spre artă și i-a trezit curiozitatea pentru literatură și muzică: „A fost o întâlnire care mi-a schimbat viața“.
Astăzi, actor angajat la Teatrul de Arte din Deva, privește spre viitor cu aceeași reținere calmă care îl caracterizează: „Mi-aș dori, ca orice actor, să apară noi oportunități. Noi întâlniri profesionale, cred că acestea sunt cele mai importante. Acum, să vedem ce ne rezervă viitorul“, conchide el. Poate că Aurelian Culea nu vorbește mult, dar spune totul acolo unde contează: sub lumina reflectoarelor.
PREMIUL „CEL MAI BUN ACTOR“: COSTIN STĂNCIOI
Premiul pentru Cel mai bun actor a fost acordat lui Costin Stăncioi, pentru momentul liber ales „It’s not you, it’s Medeea“ – „Medeea“ de Euripide. Tot el a obținut și alte două distincții: Premiul pentru prestanţă, rostire scenică şi expresie corporală (instituit de actrița Dorina Lazăr) și Premiul „1/10 pentru FILM la TIFF“.
Costin Stăncioi are 27 de ani și este din Craiova. În contrast cu colegul său, Aurelian, el este genul extrovertit, glumeț, spontan și extrem de prietenos și sociabil. Un om cu care am fi putut sta ore în șir la povești despre viața sa, parcursul artistic, starea vremii, petrecerea ce urma la finalul Galei și orice alte subiecte. A urmat cursurile Colegiului Național „Frații Buzești“ din clasa I până în a XII-a. Drumul său până la scenă n-a fost unul drept, ci presărat cu încercări, abateri și reveniri. La liceu a ales să urmeze un profil real și spune că n-a mai făcut niciodată actorie până să ajungă la UNATC. Pasiunea lui se îndrepta însă tot mai tare către literatură, în special poezie. „Eu am fost mereu o fire foarte visătoare, foarte artistică“, se descrie tânărul.
Nu și-ar fi imaginat că va ajunge să facă o meserie din actorie întrucât „obișnuința generațiilor din familia sa“ a fost una total diferită. „Presiunea socială legată de meseria pe care ți-o alegi a existat dintotdeauna. Ideea era să îți alegi o meserie stabilă, o meserie «reală». Ai patru categorii: Medicină, Drept, IT sau Arhitectură. Eu, auzind tot timpul lucrurile acestea, mi s-au implantat, involuntar, în cap“, ne-a povestit el. Chiar și așa, a știut că niciuna dintre profesiile enumerate nu îi este menită. Prin urmare, a încercat să își găsească adevărata vocație. „Până la liceu am încercat foarte multe sporturi. Am rămas la nouă ani de tenis de câmp, am făcut de performanță, ulterior am urmat doi ani de scrimă și patru ani de înot“, spune Costin.
Cu lumea scenei a luat contact pentru prima oară în liceu: „În clasa a IX-a am participat la concursul de Miss și Mister, unde a trebuit să dansez. Dintotdeauna mi-a plăcut să dansez, am avut ureche muzicală. O profesoară din «Buzești» m-a văzut și mi-a propus să intru într-o trupă de street dance din Craiova – Motion Crew. Am fost în această trupă de dans timp de cinci ani, n-am mai continuat cu tenisul și așa am descoperit scena pentru prima dată“, își amintește tânărul actor. Tot atunci a fost și momentul alegerii unei facultăți: „Prin clasa a XII-a, eu încă nu mă hotărâsem. Într-o zi, mama m-a întrebar ce îmi place să fac și i-am răspuns că îmi place să vorbesc. Așa am descoperit Facultatea de Relații Publice și Comunicare din cadrul SNSPA“.
„Sunt fericit asumat“
Nici după absolvirea facultatății nu se simțea mulțumit, iar în momentul când a fost acceptat la masteratul de Publicitate, și-a dat seama că nu este drumul lui: „Am zis că mai bine să fii nefericit asumat decât nefericit neasumat. În momentul de față sunt fericit asumat“, este concluzia tânărului. Deși nu există niciun artist în familia sa, spune că părinții l-au susținut în totalitate. „Mama a avut următoarea reacție: Ţi-am zis din prima să dai la actorie. Tata a zis să fac ceea ce mă face fericit. Amândoi s-au preocupat să-mi găsească pe cineva cu care să mă pregătesc. Am descoperit doi oameni minunați care m-au îndrumat: Tache Florescu și Letiția Vlădescu, iar în următorul an am intrat din prima la UNATC“.
După toate aceste căi întortocheate, a absolvit facultatea în anul 2024. Tocmai a împlinit două luni de când este angajat al Teatrului „Fani Tardini“ din Galați, dar ne-a spus să fim cu ochii în patru și pe spectacolele Teatrului „Metropolis“ din București, pentru că are drumuri și în spectacolele din Capitală. Visurile și aspirațiile sale au însă aripi și se duc tot mai sus... către industria cinematografică. Întrebat dacă ar vrea să joace în filme, răspunsul a fost „Bineînțeles“, fără să clipească. „Chiar mă bucură foarte tare Premiul 1/10 pentru FILM la TIFF. În mine s-a dezvoltat această pasiune uitându-mă la filme cu mama și bunica mea“, își amintește Costin. Dacă ar putea avea orice rol în acest moment, spune că îi place foarte mult și zona comică, dar și zona de dramă. Se vede atât un „băiat rău“, cât și un „pămpălău“ sau un „bețiv“ – în filme, bineînțeles.
Se încarcă comentariile...
