Analiză Cultura, un lux pe care puțini români și-l mai permit. „Mersul la teatru nu este o prioritate când nu există bani de pâine”
0În timp ce statisticile europene arată că românii sunt codași la capitolele lectură și participare la evenimente culturale, noile măsuri fiscale par să îngreuneze și mai mult accesul la cultură.

Creșterea TVA-ului, aplicată de la 1 august 2025, a dus la scumpirea cărților, biletelor la muzee, evenimente și nu numai, iar instituțiile de cultură resimt deja o ezitare din partea publicului.
„Publicul începe să ezite”, avertizează Ioana Popa, director de marketing al Teatrului Logos, care deja observă o scădere a vânzării biletelor.
La rândul său, Andrei Munteanu, directorul Teatrului Evreiesc de Stat, atrage atenția că, deși în cazul instituției pe care îl conduce biletele nu au TVA, presiunea economică generală îngustează bugetele oamenilor, care ajung să aleagă între pâine și artă.
În librării și edituri, tabloul e similar: Florin Enceanu de la Bookzone spune că a fost nevoit să ajusteze rapid prețuri, logistică și campanii pentru a nu pierde contactul cu publicul.
Teatrele resimt presiunea: „Publicul începe să ezite”
În primele zile după intrarea în vigoare a noilor măsuri fiscale din 1 august 2025, teatrele independente și de stat au început să simtă schimbări în comportamentul publicului.
Ioana Popa, director de marketing al Teatrului Logos, confirmă că impactul este deja vizibil:
„Noul pachet de măsuri fiscale, care a intrat în vigoare începând cu 1 august, ne afectează deja activitatea curentă. Creșterea TVA-ului de la 19% la 21% o resimțim în relația cu terți, prin creșterea valorii de închiriere a sălilor de spectacole și în achizițiile de materiale pentru recuzita spectacolelor. Pe de altă parte, am observat o scădere în achiziția biletelor de către public. Sperăm totuși ca aceste măsuri fiscale să fie benefice pe termen lung și publicul să aprecieze dăruirea artiștilor.”
Pe scurt, acest lucru înseamnă că punerea în scenă a unui nou spectacol costă mai mult, iar recuperarea investiției devine mai dificilă atunci când oamenii cumpără bilete cu mai multă reținere.
Nu este vorba doar despre costurile directe ale teatrelor: chirii, decoruri, costume, ci și despre psihologia consumatorului. Atunci când prețurile din viața de zi cu zi cresc, cultura trece tot mai jos pe lista priorităților.
Andrei Munteanu, director al Teatrului Evreiesc de Stat, subliniază o altă dimensiune: chiar dacă biletele la teatru nu sunt supuse TVA-ului, presiunea economică generală se resimte inevitabil.
„Nu se aplică TVA la bilete. Noi plătim timbre. Taxa de timbru teatral. Dacă crește TVA, scade nivelul de trai și implicit crește ponderea produselor alimentare în lista de necesități, afectând astfel și mersul la teatru, care nu este o prioritate când nu există bani de pâine. Sprijinul concret al autorităților trebuie să însemne subvenționarea culturii la un nivel adecvat mediei europene”, explică acesta.
Ce este taxa de timbru teatral?
În baza legislației fiscale și culturale, spectacolele de teatru pot fi scutite de TVA (art. 292 din Codul Fiscal) dacă sunt organizate de instituții publice de cultură sau de entități non-profit cu statut cultural, dar sunt obligate să perceapă timbrul teatral.
Acesta reprezintă taxă specială prevăzută de Legea nr. 35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, de divertisment, sportiv și pentru artă plastică.
Pentru biletele de intrare la spectacole de teatru, în loc să se aplice TVA, se percepe o taxă fixă de timbru teatral. Se aplică un procent din prețul biletului (în general 2% - 5%, în funcție de tipul evenimentului și de prevederile legii). Suma se virează Uniunii Teatrale din România (UNITER), care o folosește pentru programe de sprijin în sectorul teatral (pensie suplimentară artiști, finanțarea unor proiecte, premii etc.). Este inclusă în prețul biletului: spectatorul nu o vede ca taxă separată la casă, dar ea este calculată și reținută de organizator.
Dar chiar și cu această formă de sprijin, teatrel au nevoie de public pentru a justifica și susține producțiile, publicul care devine tot mai greu de atras din pricina altor cheltuieli.
Editurile de carte, între supraviețuire și reinventare
Dacă teatrul trăiește din biletele vândute și subvențiile statului, piața de carte este direct lovită de creșterea TVA-ului redus de la 5% la 11%.
Florin Enceanu, fondatorul Bookzone, una dintre cele mai vizibile edituri românești, spune că ultimele luni au fost un test de adaptare rapidă.
„În lunile iulie și august am direcționat resurse importante pentru a alinia procesele logistice și sistemele interne la noile modificări fiscale. Creșterea TVA-ului nu a generat doar o ajustare a prețurilor, ci și multiple schimbări operaționale. Este clar că va fi nevoie să compensăm prin campanii dedicate pentru cititori pe termen scurt și programe pe termen lung care să încurajeze apropierea oamenilor de lectură”, declară Enceanu.
Această „reinventare” despre care vorbește Enceanu presupune investiții în marketing digital, crearea de colecții mai accesibile ca preț și dezvoltarea unor pachete promoționale. Într-o țară aflată pe ultimul loc în UE la cititul de cărți (doar 29,5% dintre românii peste 16 ani au citit cel puțin o carte în ultimele 12 luni, potrivit Eurostat), orice creștere de preț riscă să îndepărteze și mai mult publicul deja redus.
Datele oficiale ale Institutului Național de Statistică arată că în 2024 bibliotecile publice au eliberat 19,0 milioane de volume către 2,4 milioane utilizatori activi, o creștere ușoară față de 2023.
Însă această aparentă evoluție pozitivă ascunde o realitate fragmentată: există județe în care infrastructura bibliotecară este aproape inexistentă și altele – în special în mediul rural – unde drumurile, distanțele și lipsa de personal fac din accesul la carte o misiune dificilă.
Lectura, antidot împotriva manipulării
În lipsa unor programe naționale coerente de încurajare a lecturii și a unui sprijin fiscal constant, editurile vor trebui să se bazeze tot mai mult pe inițiative proprii pentru a menține un contact viu cu publicul.
Florin Enceanu, avertizează și asupra faptului că efectele lipsei culturii se resimt deja în întreaga societate. „Cred că este esențial, dacă nu chiar obligatoriu, să existe un program sau un parteneriat între edituri și autorități pentru susținerea lecturii. În contextul actual, vedem clar la ce poate conduce lipsa culturii: degradarea sănătății mintale a societății, vulnerabilitatea în fața manipulării și polarizarea accentuată. Creșterea interesului pentru carte poate fi una dintre cele mai eficiente metode de a combate efectele negative ale consumului excesiv de social media și de a reduce impactul fake news-ului. Nu cred în soluții bazate pe cenzură, ci în pregătirea oamenilor pentru a recunoaște rapid informațiile false, iar lectura este, fără îndoială, una dintre cele mai puternice forme de educație în acest sens”, mai subliniază Enceanu.
Publicul cu mai puțină dare de mână va fi puternic afectat
Ca întotdeauna, creșterea prețurilor îi afectează mai puțin pe privilegiați și mai mult pe cei vulnerabili, atrage atenția și Stefan Teisanu, președintele Centrului cultural clujean.
„E de presupus, în cazul evenimentelor culturale de ținută înaltă (teatru, operă etc.), că ele își pot păstra într-o măsură rezonabilă publicul obișnuit, dar că vor ridica, prin creșterea prețurilor, o barieră suplimentară în fața publicului care aveau oricum dificultăți în a le accesa. În schimb, publicul cu mai puțină dare de mână va fi puternic afectat de creșterile recente (TVA la carte, TVA la bilete, creșteri generale de prețuri) pentru că, pe de o parte, în cazul acesta elasticitatea cererii față de prețul biletelor este mult mai mare (când prețul crește puțin, consumul scade mult) și pentru că, pe de altă parte, scăderea puterii de cumpărare va deprioritiza și mai mult cultura pe lista de cheltuieli a acestor categorii de persoane. În cele din urmă, este de presupus că vom înregistra o scădere a consumului cultural față de nivelul lui de acum, care este oricum îngrijorător de mic în România față de media UE”, spune acesta.
Iar scăderea consumului cultural are efecte sociale și economice nocive. Din punct de vedere social, va duce la o și mai slabă educație culturală generală, la mai puține șanse de formare a gândirii critice și a bunului gust, la o slăbire a identității și coeziunii comunitare, la creșterea intoleranței și a inegalităților sociale, atrage Teisanu atenția.
„Din punct de vedere economic, scăderea consumului cultural afectează negativ în mod direct veniturile instituțiilor și organizațiilor culturale, iar asta creează impact negativ în spirală: scăderea veniturilor din artă, scăderea turismului, scăderea atractivității orașelor și așa mai departe. Pe termen lung, scăderea consumului cultural poate crește costurile medicale și poate diminua participarea civică a populației. Suntem deja la coada UE a investițiilor în cultură și a consumului cultural, stare care a contribuit decisiv la creșterea uriașă a faliilor în societate, așa cum s-a văzut și în rundele recente de alegeri și așa cum se poate vedea cu ochiul liber în calitatea medie jalnică a dezbaterii și toleranței în societate. În acest context, a scăpa din vedere efectele sociale ale politicilor fiscale în domeniul culturii e un gest care va produce costuri sociale pentru România mult mai mari decât veniturile aduse la bugetul de stat prin creșterile de taxe în domeniul culturii”, subliniază oficialul..
Cultura în raport cu IQ-ul național
Economistul Andrei Caramitru a stârnit controverse cu o analiză postată pe Facebook, în care corelează lipsa accesului la cultură cu nivelul scăzut al IQ-ului mediu în România (între 87 și 91, „aproape ultimii din Europa”).
El susține că 40% din români sunt analfabeți funcțional, iar 15% se încadrează la retard mintal clinic.
„Problema e ca nu e “rezolvabil” prin educație. Se rezolvă doar cu iod, alimentație echilibrată când sunt mici, expunere la stimuli avansați și durează multe generații. Și nu garantează nimeni ceva”, a scris el.
Caramitru subliniază că lipsa participării culturale și nivelul scăzut de educație duc la un cerc vicios: scăderea implicării civice, productivității și capacității de adaptare socială.
România în pericol de „sărăcie culturală”
România se confruntă cu două realități greu de ignorat: este ultima din Uniunea Europeană la citit cărți și penultima la participarea la activități culturale. Cele mai recente date Eurostat arată în felul următor:
- Cititul de cărți (persoane de peste 16 ani care au citit cel puțin o carte în ultimele 12 luni): 29,5% în România, față de 75,2% în Luxemburg sau 72,1% în Danemarca.
- Participarea la activități culturale (teatru, cinema, concerte, muzee): 22,2% în România, penultima poziție, peste Bulgaria (~19,7%), dar mult sub liderii europeni, Luxemburg și Danemarca (peste 77%).
La ambele capitole, decalajele interne sunt enorme: în zonele urbane și în rândul populației cu venituri mari participarea este mai mult decât dublă comparativ cu persoanele cu venituri mici, din mediul rural.
Creșterea TVA și scumpirea accesului la cultură
La 1 august 2025, România a majorat TVA-ul standard de la 19% la 21% și a unificat cotele reduse într-una singură, de 11%, înlocuind 5% și 9%.
Impactul direct:
- Cărți, manuale, publicațiile de presă, acces la muzee și monumente – TVA crescut de la 5% la 11%.
- Bilete la evenimente culturale – multe intră la cota redusă de 11%, dar pentru evenimente comerciale TVA poate ajunge la 21%.
- Teatrele publice – deși biletele sunt scutite de TVA, acestea plătesc taxa de timbru teatral, iar costurile cresc indirect prin chirii, utilități și recuzită.
Astfel, creșterea TVA și scăderea puterii de cumpărare riscă să reducă și mai mult cererea culturală, exact într-un moment în care societatea ar avea nevoie de mai multă educație, coeziune și creativitate. În lipsa unor politici publice ferme de sprijin și acces, cultura va rămâne un lux pe care tot mai puțini români și-l pot permite.