Regizorul Andrei Şerban: „Giovanni e liber să păcătuiască, dar şi să aducă forţă vitală celorlalţi” VIDEO

Regizorul Andrei Şerban vorbind despre „Don Giovanni”

Miercuri, în foaierul Operei Naţionale Bucureşti, regizorul Andrei Şerban a vorbit despre cel mai recent spectacol al său, „Don Giovanni”, de Mozart, despre  dubla distribuţie a acestuia, dar şi despre semnificaţiile acestui personaj. La eveniment au fost prezenţi actorii din distribuţie, primarul sectorului 5, Daniel Florea, şi directorul ONB, Beatrice Rancea. Premiera spectacolului a fost programată pe 31 august şi 1 septembrie.

Regizorul Andrei Şerban a luat cuvântul povestind despre reţinerea pe care a avut-o când s-a hotărât să monteze „Don Giovanni”. Beatrice Rancea , ca regizoare, făcuse acelaşi spectacol la Iaşi, iar el nu voia ca proiectul său să fie văzut ca pe o provocare. Când a anunţat-o însă, Rancea a fost liniştită, răspunzându-i că e sigură că spectacolul lui nu va avea nimic de-a face cu ce a făcut ea. „Şi a avut dreptate”, a conchis Andrei Şerban. 

Regizorul a povestit despre dificultăţile financiare cu care s-au înfruntat pe parcursul realizării acestui spectacol, căci după cum a evidenţiat Şerban, „fostul ministru al culturii a rămas complet mut la cuvântul Mozart.” 

„Ceea ce am făcut noi nu e nimic extraordinar, e ceva perfect normal...Nu trebuie să ni se mulţumească, suntem nişte parteneri”, a declarat Daniel Florea, primarul sectorului 5, unul dintre cei care au sprijinit spectacolul regizat de Andrei Şerban.

De asemenea, Şerban le-a mulţumit celor din distribuţie pentru că au lucrat într-un moment în care toată lumea era în vacanţă, pentru că şi-au sacrificat vacanţa, mulându-se pe programul său care presupune că, la începutul lui septembrie, trebuie să se întoarcă la New York, unde regizorul locuieşte şi unde conduce Catedra de Teatru, în cadrul Columbia University. 

„Oricum, cu sacrificii s-a ajuns aici”, a punctat Andrei Şerban. 

Beatrice Rancea alături de primarul Daniel Florea 

Un spectacol al schimbărilor

„Schimb mereu, de la un spectacol la altul, schimb şi schimb... sunt schimbări radicale, aproape de la o zi la alta”, a mai spus regizorul.

El a vorbit despre faptul că vor fi două spectacole diferite, cu doi Don Giovanni diferiţi: Adrian Mărcan, respectiv Csaba Sándor, cel din urmă având deja la activ acest rol, însă, urmărind de această dată, să facă ceva cu totul diferit. 

„Aceşti Don Giovanni sunt fiecare altfel.Fiecare dă o impresie diferită”, a adăugat Andrei Şerban. 

Calităţi instinctuale a la Jinga

Vorbind despre actorii implicaţi în „Don Giovanni”, Andrei Şerban a vorbit şi despre admiraţia pe care i-o poartă mezzosopranei Maria Jinga. El consideră că Jinga, care o joacă pe Zerline, are calităţile actoriceşti instinctuale. 

„Maria Jinga... pentru care am o slăbiciune personală,  pentru că găsesc că este, poate dintre toţi cei prezenţi aici, cea cu calităţi actoriceşti instinctual, s-a născut cu ele. Este o actriţă desăvârşită, faptul că este şi cântăreaţă, aproape că nu contează”, a spus Şerban despre mezzosoprană. 

În cealaltă distribuţie, Zerline este jucată de Antoaneta Bucur, care, conform regizorului, creşte de la spectacol la spectacol. 

„E adevărat, când o vede pe Mimi, evident că se intimidează, ce să-i faci?  Când o vezi pe Mimi... nu poţi să faci ca Mimi...Nimeni nu poate să facă ce face Mimi”,  a mai spus Şerban cu privire la Bucur şi Jinga. 

Andrei Şerban şi frica

Regizorul a citit şi textul care va apărea pe program, un text ce conţine consideraţiile sale cu privire la opera lui Mozart.

„În tinereţe am montat Flautul Fermecat şi am avut mereu o dorinţă amestecată  cu frică să montez acest Don Giovanni. Mi-a fost frică de Don Giovanni. Acum a sosit momentul, dar şi acum mi-e frică. Toate operele lui Mozart se sustrag de fapt oricărei caracterizări, nu le poţi defini, nu sunt doar comice, nu sunt doar serioase, nu sunt nici uşoare, nu sunt nici extraordinar de grele. Singura certitudine e că sunt mozartiene.

Video: http://judyflorescu.com/

Muzica lui Mozart e un amalgam de tragedie şi comedie, de la Eine kleine nachtmusik până la Requiem. La fel şi viaţa lui. Lumina şi întunericul erau simultan prezente în tot ce făcea. Aşa cum îl putem intui pe Mozart din muzica pe care a compus-o îmi închipui că era şi în viaţă, acasă, cu Constantze, soţia lui, cu  alte femei sau prieteni. Adora să pretinda că e copilăros, făcea clownerii, deşi, sub masca veseliei, tristeţea clownului transpărea în muzică. Creaţia, ca şi viaţa, era pentru el o improvizaţie. Improviza tot timpul, chiar şi în călătoriile cu caleaşca,  nu-i păsa de praf şi hârtoape, compunea oriunde, fie în piaţa publică (echivalentul mall-ului de azi), fie în anticamera Palatului Regal, aşteptând să-i prezinte Împaratului Iosif al II-lea paginile cu cerneala încă umedă ale ultimei compoziţii. Această  deschidere şi curiozitate nu le-a pierdut până la moartea prematură, la numai 35 de ani. Dar, deşi în plină creativitate, Mozart era pregătit pentru moarte şi scrisoarea celebră către tatăl lui, despre prezenţa morţii în viaţă, stă mărturie.”

Moartea şi libertatea

În viziunea lui Andrei Şerban, elementul morţii este foarte important şi în spectacolul lor căci, a explicat el, Don Giovanni nu vrea să omoare, obsesia că a omorât pe cineva fiind continuă, pe parcursul întregii piese. Don Giovanni îl caută pe Dumnezeu, şi, în final, îl găseşte, a adăugat regizorul.

În viziunea sa, Don Giovanni este un personaj misterios, o forţă vitală, o forţă a vieţii care râvneşte la libertate. Dar este văzut totodată ca un personaj malefic, similar diavolului, momentul morţii sale fiind de regulă ,un motiv de bucurie.

Legat de libertate, regizorul se întreabă: Ce înseamnă să fii cu adevărat liber? Să fii liber de tot şi de orice, de orice restricţie socială sau religioasă, „să fii chiar liber să păcătuieşti”.

„Giovanni e liber să păcătuiască, dar şi să aducă forţă vitală celorlalţi, femeilor”, a mai spus Şerban. 

De asemenea, el a punctat că detestă mesajele şi ideea conform căreia un regizor trebuie să dea un mesaj. Tot ce trebuie să facă oamenii este să aibă experienţa a ceea ce se întâmplă în operă şi să trăiască cu adevărat. 

„Ceea ce se întâmplă în spectator este absolut subiectiv. Fiecare crede ce vrea şi nu oblig pe nimeni să creadă ce vreau eu. Uneori nici eu nu ştiu ce să cred. Suntem în faţa unui mister, deci trebuie să rămânem deschişi”, a explicat Andrei Şerban. 

Aşadar, întrebările care contează pentru regizor sunt: Cum poţi să adaptezi această poveste în secolull XXI şi să o creezi pentru cei care trăiesc acum? Cum s-o transpui fără s-o trădezi? - iar aici, şi speră el, că vor convinge- Cine e Don Giovanni în el însuşi? În fiecare dintre noi? Cel care îşi doreşte libertatea...Şi ce fel de libertate?”

„Facem altceva decât se aşteaptă de obicei să se facă cu acest spectacol”, a mai spus Şerban.