Radu Beligan împlineşte astăzi 96 de ani

Radu Beligan, la 96 de ani, este cel mai vârstnic actor încă în activitate pe scenă...

Sinonim cu teatrul românesc al ultimului secol, Radu Beligan s-a născut pe 14 decembrie 1918, într-un sat din Bacău. Acum un an, când a împlinit 95 de ani, Radu Beligan a intrat în Cartea Recordurilor cu titlul de cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena de teatru.

Pe Radu Beligan îl mai despart doar patru ani de magica vârstă de o sută de ani. A petrecut pe scenă o mie de vieţi şi a marcat istoria teatrului românesc a ultimului secol, traversânsu-i pe viu toate etapele, cunoscându-i pe cei mai importanţi oameni ai fiecărei perioade, lucrând cu ei şi mergând mai departe cu o cuceritoare aură de nemurire.

„Ajuns la vârsta la care fiecare zi e un dar ceresc, pot spune, cu toată sinceritatea, că este minunat să ai 95 de ani şi să fii pe scenă alături de crema tinerei generaţii”, declara Radu Beligan acum un an, când chiar de ziua lui, pe 14 decembrie, urca pe scena de la Teatrul Metropolis ca să joace în „Lecţia de violoncel”, în regia lui Felix Alexa, şi era sărbătorit de tot teatrul românesc.

„Ajuns la vârsta la care fiecare zi e un dar ceresc, pot spune, cu toată sinceritatea, că este minunat să ai 95 de ani şi să fii pe scenă alături de crema tinerei generaţii”.

„Lecţia de violoncel” mi-a oferit prilejul unor întâlniri profesionale extraordinare: de la textul scris special pentru mine, cel mai bun text pe care l-am citit în ultimii 20 de ani, la plăcerea de a juca, încă o dată, alături de talentata mea fiică, Lamia, cu care mă mândresc şi pe care o preţuiesc pentru calitaţile ei umane şi profesionale, de la întâlnirea pe care mi-o doream demult cu strălucitul regizor Felix Alexa, la bucuria de a împărţi scena cu Marius Manole, de care nu se poate vorbi ca de o speranţă a tinerei generaţii, ci ca de unul dintre cei mai mari actori români ai secolului, fără a uita să le amintesc pe mai tinerele mele colege, Tania Popa şi Rodica Ionescu, care m-au impresionat prin seriozitatea şi profesionalismul lor. Pentru toate acestea şi pentru multe altele, pot numi “Lectia de violoncel”,<mon chanson de cygne>, un cântec pe care sper că o să-l cânt multă vreme”, a mai spus el cu acel prilej. De atunci Radu Beligan a fost la fel de activ, jucând acest spectacol în mai multe localităţi din ţară.

Contemporan cu Micul Paris

Radu Beligan a fost contemporan cu istoria şi a trăit-o pe viu, a cunoscut oameni de care noi am auzit doar din cărţi, unii i-au fost prieteni, alţii au scris pentru el. Şi toţi aceşti oameni au trecut cumva în fiinţa lui, tot acest timp şi toate aceste timpuri pe care le-a traversat şi care i-au permis să trăiască istoria României, a lumii şi a teatrului, cu toate transformările lor uluitoare, îi dau o valoare de „comoară naţională”, aşa cum spunea Oana Pellea. Noi vorbim de interbelic, el a trăit în perioada interbelică şi a cunoscut şi mărirea, şi decăderea. Noi vorbim de Micul Paris, el a fost contemporan cu el. A fost contemporan cu războiul, cu perioada comunistă, cu inversările de valori, cu naşterea televiziunii, cu galopul incredibil al timpului din ultimele decenii, cu viteza care ne parazitează azi, cu tramvaiul cu cai şi cu avionul care ajunge în câteva ore în partea cealaltă a lumii.

Radu Beligan a interpretat în cei aproape 80 de ani petrecuţi pe scenă roluri celebre, pentru care a rămas în istoria teatrului, a fost unul dintre discipolii actriţei Lucia Sturdza Bulandra şi ai scriitorului Eugen Ionescu, l-a cunoscut pe Mihail Sebastian... A fost director al Teatrului de Comedie din Bucureşti între anii 1961 – 1969 şi director al Teatrului Naţional Bucureşti între anii 1969 – 1990. De asemenea, Radu Beligan a fost în perioada 1969 - 1989 membru al Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR), precum şi deputat al Marii Adunări Naţionale (MAN) între anii 1961 - 1975. În prezent, sala mare de la Teatrul de Comedie, îi poartă numele.