Oamenii care redau viața Văii Jiului și salvează memoria industrială a României

Deseori ignorat sau tratat ca o rămășiță a trecutului, patrimoniul industrial al României își găsește totuși apărători în inițiative locale care încearcă să-l readucă la viață. „Strângem rândurile în jurul ultimului furnal”, inițiat de Asociația Make Better, documentează istoria și oamenii care au modelat identitatea industrială a Reșiței, transformând un monument abandonat într-un simbol al comunității. În același timp, proiectul „Identitate și Patrimoniu: Redescoperă Valea Jiului”, al organizației Urban Lab, cartografiază clădirile cu valoare istorică și arhitecturală din regiune, creând o hartă digitală care redă viață patrimoniului local.

De la Reșița la Valea Jiului, două proiecte independente redau viață patrimoniului industrial.

Într-o țară în care marile teatre, muzeele sau festivalurile consacrate reușesc cu greu să mențină cultura la suprafață, o mare parte din viața artistică se desfășoară în afara instituțiilor. România are în jur de 4.000 de organizații nonguvernamentale active în domeniul cultural – grupuri mici, asociații locale sau colective de artiști care lucrează constant, adesea fără vizibilitate publică și fără sprijin stabil. Pentru mulți dintre acești actori, Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) a devenit, în ultimii ani, singura șansă de a-și duce proiectele mai departe. Creată în 2005, AFCN funcționează sub autoritatea Ministerului Culturii, dar are autonomie în organizarea sesiunilor de finanțare. În 2025, doar 31% dintre cele 702 proiecte înscrise la prima sesiune au primit sprijin – restul au rămas pe dinafară.

Acesta este episodul șase din seria „Arta de a rezista”, marca „Weekend Adevărul“, despre oamenii și inițiativele care mențin cultura vie în România. În acest episod, vorbim despre proiecte care salvează patrimoniul industrial și aduc comunitățile mai aproape de propriul trecut.

Patrimoniul în pericol: mobilizări locale pentru salvarea trecutului

În inima Reșiței, ultimul furnal rămas în picioare – monument istoric de clasă A – a devenit punctul central al unui efort colectiv de salvare și valorificare a patrimoniului industrial. Proiectul „Strângem rândurile în jurul ultimului furnal“, derulat de Asociația Make Better, își propune să readucă în atenție nu doar istoria industrială a orașului, ci și oamenii care au contribuit, timp de generații, la dezvoltarea Reșiței ca pol siderurgic. „Acesta a scăpat ca prin urechile acului de o demolare și el, în anii 1990-2000“, spune Marina Batog, co-fondatoare Make Better. Miza proiectului este clară: mobilizarea sprijinului civic și instituțional pentru ca furnalul să fie preluat, restaurat și transformat într-un obiectiv vizitabil, o veritabilă ancoră de identitate locală și regională.

Sprijinul financiar oferit de AFCN a fost vital, spune Marina Batog: „Finanțările AFCN acoperă o zonă care e neacoperită de nimic altceva. Nu există un înlocuitor pentru genul acesta de inițiative“. Recursivitatea anuală a acestor finanțări a permis echipei să continue, an de an, proiecte de lungă durată, construind treptat o strategie coerentă de revitalizare pentru patrimoniul industrial al Banatului Montan. O bună parte a bugetului a mers către documentarea istoriei furnalului și a ultimelor generații de furnaliști, într-o cursă contra cronometru cu timpul – pentru că „generația aceasta e spre finalul vieții, iar memoria industrială riscă să se piardă“.

Proiectul a inclus și o vizită de studiu în Cehia și în Polonia, la situri industriale deja restaurate și transformate, unde 27 de specialiști din administrație, ONG-uri și instituții de patrimoniu au văzut direct ce înseamnă o astfel de reușită. „Cu siguranță ne-am întors de acolo alți oameni“, subliniază Marina Batog, „și cred că asta ne oferă o inspirație și o motivație de a face și noi în țară asemenea procese de regenerare urbană“.

O vizită în Cehia și Polonia a arătat cum siturile industriale pot renaște – un model pentru Reșița.

Finanțarea a permis, de asemenea, pregătirea unui eveniment major de mobilizare comunitară la final de iulie, cu porți deschise, dezbateri, ateliere și tururi ghidate, gândite special pentru tineri și pentru cei care nu au avut încă contact cu patrimoniul industrial local. Sprijinul civic și ecoul pozitiv din partea comunității locale nu au întârziat să apară. „Colaborăm cu mai multe organizații civice locale care sprijină foarte mult demersul nostru“, notează Batog.

Fără aceste fonduri, lucrurile ar fi rămas blocate într-o inerție administrativă: „Nu ar fi făcut nimeni această mobilizare și coalizare, și lucrurile ar fi rămas în această inerție. Deși acesta e un monument istoric de clasa A, listat chiar la începutul anului 2000, din păcate, nu a existat nicio inițiativă susținută, perseverentă, de natură să coalizeze instituțiile mandatate în domeniul acesta și societatea civilă, și să genereze un proces de revitalizare a lui“. Prin astfel de proiecte, Make Better a reușit să aprindă o scânteie care, speră Marina Batog, va continua să ardă și pe viitor, asigurând continuitatea efortului și implicarea pe termen lung.

Viitorul, însă, depinde de menținerea predictibilității și a unui prag decent al finanțării publice pentru cultură. „Dacă finanțările devin sporadice și impredictibile, e greu să mai faci proiecte curajoase, cu impact real. Nu există un înlocuitor pentru AFCN, iar competiția e deja foarte mare. Fără acest tip de finanțare, multe dintre aceste inițiative nu ar exista“.

Redescoperirea patrimoniului din Valea Jiului

În Valea Jiului, istoria nu se găsește doar în poveștile minerilor, ci și în clădirile care au modelat viața comunității – de la locuințe tradiționale la construcții industriale sau sociale. Multe dintre ele riscă să fie uitate, iar altele au ajuns deja în stare de degradare. Proiectul „Identitate și Patrimoniu: Redescoperă Valea Jiului“, inițiat de Asociația Urban Lab, urmărește să readucă aceste edificii în atenția publicului și să stimuleze interesul pentru protejarea lor. „Este un proiect prin care ne dorim să atragem un pic atenția asupra clădirilor cu valoare istorică sau din punct de vedere cultural, arhitectural“, explică Popa Bogdan, vicepreședinte al organizației. Pentru a face acest lucru, Urban Lab pregătește o hartă online care va reuni 30 de clădiri reprezentative pentru identitatea Văii Jiului – de la case vechi și gări la obiective industriale și construcții cu rol social. „Vrem să includem, anul acesta, 30 de clădiri din Valea Jiului, fie ele aparținând de arhitectura vernaculară, tradițională, feroviară, industrială, socială“, spune Popa Bogdan.

Finanțarea obținută prin AFCN a făcut posibilă nu doar realizarea platformei digitale, ci și extinderea activităților proiectului – inclusiv organizarea unei practici studențești în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură din Timișoara. „Avem nevoie de această finanțare pentru tot ce ține de partea tehnică a proiectului – de la design și documentare, la realizarea efectivă a platformei online, unde e necesar să lucrăm cu specialiști în web design și programare“, precizează Popa Bogdan. Fără acest sprijin, multe dintre activitățile prevăzute ar fi fost reduse sau chiar imposibil de pus în practică: „Probabil că acțiunile noastre ar fi mai puține, pentru că mai avem și alte activități în proiectul acesta... sunt activități care necesită finanțare, altfel nu am reuși să punem aceste fonduri din fonduri proprii“.

Între ruine și amintiri, Urban Lab reconstruiește legătura oamenilor cu propriul trecut.

Reacțiile din comunitate au fost încurajatoare încă de la începutul proiectului. Lansarea a avut loc printr-o conferință la care au participat peste 30 de persoane, iar inițiativa a generat colaborări cu alte grupuri active pe tema patrimoniului local. „Mai sunt și alte inițiative mai vechi care au desfășurat de-a lungul timpului diverse activități în jurul acestui subiect și au răspuns pozitiv la inițiativa asta, și chiar s-a creat o rețea de ajutor între noi, în comunitate“, spune Popa Bogdan.

Privind spre viitor, Popa Bogdan avertizează că fără astfel de fonduri, multe inițiative din comunitățile mici ar putea dispărea. „Credem că cel puțin fondurile de la AFCN sunt importante pentru susținerea diverselor inițiative care țin de partea culturală din România, în general. Și cu siguranță s-ar diminua eforturile unor asociații, grupuri de inițiativă, companii care se descurcă mai greu sau sunt mai mici, și acționează în comunitățile mici. Cu siguranță ar putea avea un efect negativ și s-ar diminua activitățile celor care fac asta“. 

Redescoperirea și valorizarea patrimoniului local depind de implicarea comunității, dar și de existența unor finanțări stabile și accesibile. Fără sprijin dedicat, multe proiecte cu impact real riscă să rămână la stadiul de idee, iar memoria locurilor să se piardă odată cu edificiile lor. Sustenabilitatea acestor demersuri înseamnă nu doar conservarea trecutului, ci și o șansă pentru viitorul comunităților locale.