O lume "condamnata" la iubire

- Corespondenta de la Diana Popescu

Iubirea face Pamantul sa se-nvarta. De 21 de ani incoace, mai face ceva: ii aduna la Mons, in Belgia, pe cei care pretuiesc, deopotriva, si filmul si... dragostea. Festivalul International al Filmului de Dragoste este pretextul pentru a trai 8 zile sub semnul lui "Totul e posibil". Fiindca istoriile pe pelicula isi invata privitorii ca nimic nu e de neatins, cu conditia sa crezi si sa iubesti. Sau poate ca nu... Nu va asteptati, auzind care este profilul festivalului si punand la socoteala ca evenimentul cuprinde si data de 14 februarie, la povesti glazurate, sentimente caramel, ciripit de pasarele si happy-end-uri in exces. Aici nu e vorba de comedii romantice, eroii nu sunt doar Feti Frumosi si Ilene Cosanzene, iar binele nu spulbera intotdeauna raul. Sunt mai mult de 100 de filme, cu 37 de "nominalizari". In competitia oficiala au intrat 13 pelicule, de pe 5 continente. Era putin probabil ca oameni din Spania, Grecia, Canada, Maroc, Italia, Egipt, Franta, Siria, Africa de Sud, Israel, Australia si Marea Britanie sa vada lucrurile la fel. Asa se face ca in concurs intalnim idile clasice si triunghiuri amoroase, iubire materna, dar si dragoste de tara, drame psihologice alaturi de satire sociale. Ce au, totusi, in comun, aceste productii? Subiectul, inepuizabil cum il stim. Si ceva in plus. In discursul inaugural, Elio di Rupio, presedintele festivalului, puncta: "Sunt filme carora circuitul comercial le este inchis, dar care isi gasesc locul aici prin sinceritatea discursului si originalitate". Pariul este sa oferi ceva diferit fata de "marfa vulgara care a invadat audiovizualul si cinematograful". Macar sa incetinesti, daca nu poti opri, masinaria care uniformizeaza realizarile din aceasta industrie. Festivalul lupta pentru mentinerea diversitatii culturale, adaptandu-se perfect valorilor pe care le promoveaza Uniunea Europeana. Productia de pe Batranul Continent duce o batalie inegala impotriva colosului american; filmul de autor este in pericol. Pentru a mai echilibra balanta, la Mons a fost creata o manifestare care pune pret pe cunoastere si toleranta. Care foloseste iubirile - insolite, incomode ori improbabile - pentru a oferi o viziune corecta asupra lumii. Lumea actuala, marcata de framantari, careia nici macar un eveniment care celebreaza iubirea nu-i poate trece cu vederea problemele acute. Documentare sau filme de fictiune avand ca teme SIDA, drogurile, conflictele interetnice, prostitutia, nationalismul, evenimentele din 11 septembrie 2001 au fost incluse in reteta festivalului. Exista chiar si un film realizat in 2004 in Irak, despre un soldat care isi paraseste garnizoana, chiar inainte de invazia americana, pentru a-i duce medicamente sotiei bolnave, aflate la oras. Tragediei cu care se confrunta in ultimii ani irakienii i-au supravietuit, dupa toate aparentele, inspiratia si puterea de a mai face arta. In afara competitiei propriu-zise, Festivalul International al Filmului de Dragoste mai cuprinde si cateva sectiuni speciale: Panorama cinematografului italian, Avanpremiere, Omagiu, Lumini de pretutindeni (incluzand pelicule din toate colturile lumii), Proietii speciale si pedagogice. Organizatorii isi asuma, astfel, si un rol educativ, pe langa cel clasic de furnizori de divertisment. Cele 13 filme care se intrec pentru Inima de cristal a festivalului, trofeu rezervat celor mai buni, se opresc, in majoritatea lor, asupra eternului feminin, in cele mai variate ipostaze: adolescenta pierduta, mama de familie, Lolita provocatoare, sotie tanjind dupa libertate, femeie a strazii, sora dezamagita ori singuratica fascinanta. Toate sunt femeile de astazi, toate definesc un prezent complex si complicat, care duce lipsa de multe. Nu si de iubire.