Noua generație de copii și poveștile de altădată. Alexandrina Halic:„Teatrul are ceva ce nu găsești în altă parte”
0Cu prilejul Zileil Copilului, Alexandrina Halic, emblema teatrului pentru copii din România, a fost prezentă la Art Safari Kids, unde stat de vorbă cu noua generație despre lumea captivantă a poveștilor. În vârstă de 81 de ani, cândva, actrița a pus zâmbetul pe buze bunicilor copiilor de astăzi. Chiar dacă vremurile s-au schimbat sub ochii ei, basmele au rămas nemuritoare.
Alexandrina Halic își amintește și acum, cu drag și nostalgie, de prima piesă în care a jucat, pe scenă. Se numea „Băiatul din banca a doua”, iar ea era o fetiță, școlăriță.
De atunci, au urmat multe alte roluri: bunica din „Scufița Roșie”, un pitic în „Albă-ca-Zăpada”, un povestitor jucător, însă cel mai drag i-a fost „Pinocchio”, rol pe care a ajuns să îl joace din întâmplare, dar de care a ajuns să se despartă abia după cinci decenii.
A început să lucreze la teatrul pentru copii încă din anul al treilea de facultate, în toamna anului 1962. Teatrul „Ion Creangă” încă nu exista, la vremea respectivă, era doar o sală în care se jucau spectacole pentru copii.
Spune că se consideră norocoasă pentru faptul că a luat parte la nașterea Teatrului „Ion Creangă”, în anul 1974, teatru de care s-a îndrăgostit și pe care nu l-a părăsit niciodată.
Cum a pornit pasiunea sa?
„Toți copiii, la un moment dat, își doresc să facă teatru. A fost o întâmplare fericită că teatrul m-a primit și mi-am găsit drumul. Am rămas în același teatru în care mi-am început cariera”, a povestit ea.
Pe atunci, în sala de spectacol se aflau bunicii copiilor de astăzi. Poveștile însă rămân nemuritoare, transmițându-se din generație în generație.
„Și oamenii mari iubesc poveștile”
„Nu cred că poate nimeni trăi fără poveste. Numai că oamenii mari uită, sau nu vor să își aducă aminte și lucrul acesta l-a spus și un scriitor, care a scris o poveste doarte frumoasă. Este vorba despre „Micul Prinț”, poveste care anul acesta a împlinit 80 de ani”, le-a spus Alexandrina Halic copiilor, prezentă la Art Safari Kids, de 1 iunie.
De ce avem nevoie de povești?
Pentru că ne regăsim în ele, spune actrița. Ne bucurăm de eroii întâlniți și vrem să fim ca ei, iar poveștile mereu se termină frumos.
„Au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” este, pentru noi toți, o propoziție plină de speranță.
Cum ține teatrul pasul cu noile generații
Vremurile s-au schimbat destul de mult, însă plăcerea și bucuria pentru poveste există.
„Copiii însă au nevoie de alt ritm. Nu mai suportă spectacole de 2-3 ore. Ei au nevoie de lucruri mai condensate. Cred că înțeleg mai repede și mai bine ce se întâmplă. S-au schimbat și trebuie să ținem pasul cu nevoile lor. Din punctul ăsta de vedere Teatrul „Ion Creangă” e tânăr, chiar dacă are 58 de ani, are o mentalitate de teatru tânăr, care ține pasul cu tot ce e nou. Avem actori tineri care țin pasul cu tot ce e nou și copiii îi simt aproape, pentru că sunt apropiați de vârsta lor”, a spus Alexandrina Halic, pentu Adevărul.
Mai mult decât atât, actrița susține că teatrul are un anumit atu, care nu poate fi înlocuit de noile tehnologii.
„Tentațiile din jur sunt foarte mari, dar teatrul are un atu. Teatrul are ceva ce nu găsești în altă parte: emoția vie. Emoția dintre spectator și actorul de pe scenă”, este ea de părere.
Poveștile rămân o mare bucurie și pentru adulți, care ar putea, astfel, să își redescopere sufletul de copil.
„Copiii vin în mod organizat la teatru, dar eu am toată stima pentru părinții care vin cu ei de mână și au o dublă bucurie: o dată că mai sunt și ei copii și se bucură de spectacol și în al doilea rând că se bucură de bucuria copiilor lor. Îi descoperă reacționând în fața emoțiilor”, a mai spus Alexandrina Halic.
Se încarcă comentariile...
