"Muzica mi-a dat senzatia unei vacante totale"

Andries implineste astazi 50 de ani. Daca n-ai trage de el, n-ai sti ce se intampla cu omul asta (antivedeta sadea) decat extrem de rar: o data pe an, cand se indura sa dea vreun concert (cadoul

Andries implineste astazi 50 de ani. Daca n-ai trage de el, n-ai sti ce se intampla cu omul asta (antivedeta sadea) decat extrem de rar: o data pe an, cand se indura sa dea vreun concert (cadoul pentru fani de Mos Niculae), ori cand e nevoit sa se arate lumii, fiindca mai lanseaza un album. Dar cum o astfel de varsta rotunda e pretextul perfect pentru a-l intalni o data in plus si a sta putin de vorba, "dom' profesor" s-a lasat induplecat si a povestit cate ceva, privind inapoi cu duiosie.
- La multi ani! Am auzit ca primii 50 sunt mai grei...
- Eu am auzit altceva: dupa 50, nu mai e nimic in garantie.
- Cum au fost?
- Nu stiu, mie mi-au placut. Desi au incercat destui sa ne strice veselia - mie si celorlalti din neamul asta -, eu sunt optimist. Sper sa-mi placa si anii care vin. Sigur, n-am tupeul sa spun ca vor fi tot 50...
- Optimism, ras, ironie, toate se regasesc in muzica lui Andries. "Imi scriu cantecele-n joaca/, Le cant aproximativ" se auzea pe "Muzica de divort". Chiar asa sa fie?
- Bineinteles. Nu cred ca joaca e singura solutie, dar la mine asa a fost sa fie. Libertatea pe care ti-o da creatia te face sa ai mai multa pofta de joaca, sa pastrezi copilul din tine. Iar cu cantatul aproximativ, exact asa e, avand in vedere ca voce n-am...
- Continuarea versurilor era "Si-uite-asa imi fac prieteni/ Si dusmani, consecutiv".
- Normal, unora le place ceea ce fac, altora nu.
- Ce altceva v-a mai adus muzica, pe langa amici si inamici? Care e cel mai important lucru pe care l-ati castigat?
- O lume paralela, pe care pot s-o modelez mai usor dupa gustul meu, spre deosebire de cea reala. Poti compara ce-ar putea fi cu ce este.
- Ce-ar putea fi arata intotdeauna mai bine decat ceea ce este, de fapt...
- Asa e, dar daca intram in amanunte ajungem la politica. Noroc ca nu m-am apucat de politica, ma lasau nervii de mult.
- Am aflat cu ce s-au umplut acesti 50 de ani. Ce-a lipsit, in toata vremea asta?
- Probabil c-a lipsit ceva, daca ma intrebi tu. Ce-a lipsit? Cred ca-mi voi da seama mai tarziu, la viteza in care am trait anii astia nu sunt in stare sa spun ce. Placandu-mi foarte mult ceea ce fac, am senzatia ca toate sunt la locul lor. Iar norocul de a lucra in zona artistica, de a colabora cu oameni creativi, e o bucurie greu de explicat.
- Ce ati alege, intre a nu mai face si a nu mai asculta muzica?
- Cred ca ar fi mult mai usor sa renunt la a-i chinui pe altii cu cantecele mele. Imi place foarte mult sa ascult muzica.
- Ramanand la muzica pe care o faceti, cum isi "proiecteaza" arhitectul Andries cantecele, foloseste matematici superioare?
- As putea raspunde foarte doct, dar as minti. Cineva l-a intrebat pe John Lennon, in vremea cand Beatles erau in culmea succesului, care este reteta dupa care isi fac muzica. Lennon a raspuns ca, daca ar fi stiut, ar fi angajat patru oameni s-o foloseasca, iar el ar fi stat in casa, sa numere banii.
E imposibil sa pun in ecuatie muzica mea, nu lucrez dupa reguli clare. Muzica e o placere personala, e ca atunci cand mananc o savarina cu frisca. Nu vreau sa-mi stric placerea, numarand caloriile. Las cantecele sa apara cum vor ele, nu incerc sa le controlez.
- Ce ramane dupa anii astia?
- Habar n-am. Poate n-o sa ramana nimic, poate ca lumea va uita curand de mine. Sau poate ca-si va aminti cantecele mele si peste ani. Mie mi-a ramas senzatia unei vacante totale. Muzica m-a facut sa ma simt bine, indiferent de loc, anotimp sau conditii obiective.