"Maria" si "Cleopatra" in tara barbatilor "macho"
0- Corespondenta de la Magda Mihailescu -
Intamplarea face, uneori, minuni. Tocmai in anul in care unii ziaristi spanioli incepusera sa carcoteasca pe seama Festivalului de la Valladolid cum ca ar fi, totusi, prea sobru, ca trecerea unei stele, stelute, ar prinde bine, in oras a descins Natalia Oreiro. Cohortele de fani s-au trezit, au raspuns "prezent la datorie", unii venind nu numai din localitati apropiate, ci - din cate am aflat - chiar din alte tari, Ungaria, Israel. Cunoscuta vedeta latino-americana nu a venit aici sa se afle in treaba, ci, spre surpriza criticilor, ca interpreta a filmului "Cleopatra" al regizorului Eduardo Mignona, din Argentina, ba mai mult, ca partenera a celei mai mari actrite a acestei tari, Norma Aleandro. Starul se achita onorabil, isi joaca rolul din viata de toate zilele, cel de vedeta TV (nu canta, nu danseaza insa), care, intr-o zi, isi ia lumea in cap, evadeaza din cusca ei aurita, antrenand cu ea, in aventura, o femeie in varsta, coplesita de monotonia cotidianului. Pelicula este un clasic road-movie, o povestire a intamplarilor traite "pe drum" de cei care gusta, pentru un scurt timp, libertatea de a fi ce le trece prin cap. In timp ce, luni seara, admiratorii lui Oreiro s-au dus sa-i smulga autografe, cinefilii s-au indreptat catre sala unde se proiecta "Maria", al lui Calin Netzer. Nu numai noi, romanii, am fi dorit ca acest debut, in forta, al tanarului cineast sa fie inclus in competitie, dar organizatorii prefera, din diferite calcule, printre care orgoliul noutatii, al descoperirii, conteaza mult ca filmele deja premiate la alte festivaluri sa lase altora sansa de a concura pentru "Espiga de Oro" (Spicul de Aur). Or, cum stim, "Maria" venea cu Premiul si cu "Leoparzii" de la Locarno. Intr-o situatie asemanatoare se afla si altii, unii celebri, Karoly Makk, clasic al cinematografului maghiar, sau Behtiar Kudnajarov, un Kusturica al Asiei Centrale. Tarziu, catre miezul noptii, multi dintre cei care au vazut filmul romanesc au ramas la intalnirea autorului cu publicul. Tulburati de tragedia femeii obligate sa se prostitueze pentru a aduce celor sapte copii o punga cu mancare, de disperarea unei existente carpite cu petice colorate, spectatorii au fost mai interesati sa afle amanunte de natura, in primul rand, politico-sociala privind raporturile cazului de pe ecran cu realitatea, decat referinte strict estetice. De cateva ori a revenit intrebarea "Ce spun guvernantii dv. despre astfel de adevaruri?" Producatorul belgian Mariano Var Hoof i-a propus, pe loc, lui Calin Netzer, o colaborare. "Maria", "Cleopatra" anunta, intr-un fel, de la bun inceput, in ce parte se inclina balanta: stim, sau banuim, ca parcursul urmarit va fi, in primul rand, cel al unei femei. Daca tinem seama de amanuntul ca inaugurarea acestei editii, a 48-a, i-a revenit lui Lars von Trier cu "Dogville" (in afara competitiei) si Nicole Kidman in rolul unui inger chinuit, apoi exterminator, ca, pana si intr-un thriller al australianului Rolf de Heer, "Alexandra's Project", teroarea - si oroarea - poarta numele unei femei, ne putem gandi ca asa s-a nimerit, sa fie un an al filmelor dominate, cel putin pana acum, de eroine. Pana duminica, vor mai trece insa pe cele opt ecrane ale festivalului cateva zeci de filme. Poate personajele masculine vor lua fraiele, dar, cum in concurs vor mai intra, in afara Sofiei Coppola, cu "Los in Translation", amara ei comedie despre "pierderea in singuratate", daneza Lone Scherfig, deja detinatoare a unui "Spic de Aur", in 2000, si Jane Campion, autoarea "Pianului", care a tinut sa vina aici, la Valladolid, cu ultimul ei film, "In the Cut" (spaniolii i-au spus "In carne vie"), cred ca se poate vorbi de un festival in care femeile fac jocurile. Intr-o tara in care machismul (de la "macho") este la pret, coincidenta - chiar daca ar fi numai ea la mijloc - spune ceva.