Lecţia despre fericire a unui supravieţuitor al Holocaustului, care a înţeles care este cel mai important lucru în viaţă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Viktor Frankl, autorul romanului „Omul în căutarea sensului vieţii“ Foto: businessinsider.com
Viktor Frankl, autorul romanului „Omul în căutarea sensului vieţii“ Foto: businessinsider.com

Psihiatrul evreu Viktor Frankl  (1905-1997), supravieţuitor al Holocaustului, autorul bestseller-ului „Omul în căutarea sensului vieţii“, a înţeles că, pentru a putea fi fericiţi, oamenii trebuie să-şi găsescă scopul în viaţă.

În septembrie 1942, Viktor Frankl, un renumit psihiatru de origine evreiască şi neurolog din Viena, a fost arestat şi închis în cele mai teribile lagăre de concentrare (Auschwitz, Dachau), împreună cu soţia sa şi cu părinţii lui. Peste trei ani, tabăra unde Frankl, prizonierul numărul 119104, fusese captiv, a fost eliberată. A plecat singur, pentru că familia sa, inclusiv soţia lui însărcinată, pieriseră în spatele gratiilor, notează businessinsider.com.

Frankl a scris neîntrerupt timp de nouă zile despre anii grei petrecuţi în lagăr, publicând, în 1946, cartea „Omul în căutarea sensului vieţii“, devenită, în scurt timp, bestseller. În cartea sa, psihiatrul conclude că diferenţa dintre cei care au supravieţuit perioadei când au fost închişi şi cei care au murit în lagăre stă într-un singur lucru: găsirea sensului vieţii, o perspectivă la care s-a gândit încă de mic. 

Povestea celor doi deţinuţi care voiau să se sinucidă

Cât timp a fost închis, Frankl a realizat că cei care şi-au descoperit sensul, chiar şi atunci, în cele mai groaznice circumstanţe, reuşeau să fie mai rezistenţi chinurilor la care erau supuşi în lagăr. În cartea sa, Frankl a povestit  de doi deţinuţi care voiau să se sinucidă. La fel ca foarte mulţi alţi închişi în lagăre, aceşti doi bărbaţi nu mai aveau niciun fel de speranţă şi se gândeau că nu mai aveau pentru ce să trăiască. „În ambele cazuri, exista o simplă întrebare prin care ei să realizeze că viaţa încă mai aşteaptă ceva de la ei. Şi era legată de viitorul lor, de ce îi aşteaptă după gratii. Pentru unul dintre ei, era fiul său, care locuia pe-atunci într-o altă ţară. Pentru celălalt, un om de ştiinţă, era o seria de cărţi pe care el voia să le scrie“, scria Frankl în cartea sa.

Un om care devine conştient de responsabilitatea pe care o poartă pentru un alt om de care este afectiv legat şi care îl aşteaptă sau de responsabilitatea pe care o poartă pentro o lucrare neterminată nu va mai fi niciodată capabil să-şi curme viaţa. Odată ce va şti care este „de ce-ul“ din viaţa sa va fi putea să trăiască în aproape orice condiţii. 

Odată, un medic generalist în vârstă a apelat la mine din cauza unei depresii severe. Nu putea trece peste pierderea soţiei sale, care murise cu doi ani înainte şi pe care o iubise mai presus de orice. Dar cum puteam eu să-l ajut? Ce să-i spun? Ei bine, m-am abţinut să-i spun ceva la nimereală şi, în schimb, l-am confruntat cu întrebarea: «Doctore, ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi murit dumneata primul şi soţia dumitale ţi-ar fi supravieţuit?». «Oh, mi-a răspuns el, ar fi fost îngrozitor! Ce ar mai fi suferit!» Atunci i-am replicat: «Vezi, doctore, soţia dumitale a fost cruţată de o astfel de suferintă, şi negreşit că tu eşti acela care ai cruţat-o, cu preţul faptului că tu îi supravieţuieşti şi o jeleşti.» Nu mi-a răspuns nimic, dar mi-a strâns mâna şi a părăsit liniştit cabinetul meu. Într-un fel, suferinţa încetează să mai fie suferinţă din clipa în care îşi găseşte un sens, de pildă sensul sacrificiului. (extras din cartea « Omul în căutarea sensului vieţii»)

În 1991, Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii numea cartea lui Viktor Frankl una dintre cele mai influente 10 cărţi în SUA. Milioane de exemplare s-au vândut în toată lumea. Cel puţin 20 de ani mai târziu, ethos-ul cărţii - accentul pus pe sensul vieţii, pe valoarea suferinţei şi importanţa cuiva sau a unui lucru mai mare decât a sinelui - pare să fie în contradicţie cu vremurile actuale, în care oamenii sunt mult mai interesaţi în căutarea propriei fericiri decât în căutarea sensului vieţii. Or, credea Frankl, nu poţi să alergi după fericire, pentru că ea va veni ca o consecinţă. Atunci când ai un motiv pentru care să fii fericit, un scop, atunci starea de mulţumire sufletească vine de la sine.

                         4 din 10 americani spun că nu şi-au găsit un scop satisfăcător în viaţă

Într-un studiu realizat de institutul de sondare Gallup, 60% din americani au declarat că sunt fericiţi, fără a fi prea stresaţi sau neavând multe griji. Pe de altă parte, 4 din 10 americani spun că nu şi-au găsit un scop satisfăcător în viaţă. 40% din respondenţi fie nu cred că vieţile lor trebuie să aibă un veritabil sens, fie sunt rezervaţi dacă vieţile lor au un scop. Aproape un sfert din americani sunt neutri sau nu sunt foarte conştienţi de ceea ce face ca vieţile lor să conteze. Potrivit cercetătorilor, a avea un scop şi un sens pe durata întregii vieţi, creşte bunăstarea generală a oamenilor, le îmbunătăţeşte sănătatea mentală şi fizică, le creşte stima de sine şi scad şansele de a fi depresivi. În plus, gândul obsedant al oamenilor de a căuta fericirea rezultă, de multe ori, în mod ironic, prin a-i face mai puţini fericiţi, potrivit unui alt studiu. „Căutarea fericirii este, de fapt, cea care impiedică fericirea“, credea Viktor Frankl.

carte viktor frankl

Cum o viaţă fericită şi una plină de sens diferă?
Într-un nou studiu, care va fi publicat, potrivit businessinsider.com, anul acesta în următoarea ediţie a publicaţiei „Journal of Positive Psychology“, psihologii i-au întrebat pe aproape 400 de americani, cu vârste între 18 şi 78 de ani, dacă ei cred că vieţile lor sunt semnificative şi/sau dacă sunt fericiţi. După o cercetare timp de o lună pentru a vedea cum participanţii la sondaj se raportează la ţel, fericire şi alte variabile - cum ar fi nivelul de stres, modul cum îşi chetuiesc banii, dar şi ideea de a avea copii - specialiştii au constatat că o viaţă care are anumit scop şi o viaţă fericită se suprapun pe alocuri, dar, în cele din urmă sunt foarte diferite.

„Fericirea fără un anumit sens descrie o viaţă relativ superficială şi chiar egoistă, în care lucrurile merg bine, nevoile şi dorinţele sunt uşor de mulţumit, iar situaţiile complicate sunt evitate“, spun specialiştii.

Cum o viaţă fericită şi una plină de sens, semnificativă diferă? Potrivit specialiştilor, fericirea se referă la o stare de bine. Mai exact, oamenii care sunt fericiţi tind să creadă că viaţa este uşoară, sunt cei care se simt fizic bine şi aceia care pot să-şi cumpere lucrurile de care au nevoie şi pe care şi le doresc. O viaţă fercită se referă, de asemeea, şi la lispa de stres şi de griji.

Frankl şi-a găsit sensul într-o bucată de marmură
Pentru Viktor Frankl, a fost nevoie de o simplă întâmplare, înainte să fie trimis în lagăr, o experienţă care accentueză diferenţa dintre căutarea unui sens în viaţă şi căutarea fericirii.

În 1941, Frankl a avut de luat o decizie foarte dificilă, care urma să-i schimbe viaţa. Fie pleca în America pentru a-şi continua cercetările, fie rămânea în Viena, într-o perioadă când naziştii începuseră persecuţiile cu evrei. Era doar o noţiune de timp până când părinţii săi aveau să fie trimişi în lagăre. Frankl n-a găsit răspunsul în Catedrala Sfântul Ştefan din Viena, acolo unde a mers să găsească un răspuns. „Să plec şi să-mi las părinţii? Să le spun la revedere şi să-i las în voia vorţii?“, se întreba.

Când s-a întors acasă, Frankl a ştiut ce trebuie să facă. Şi asta datorită unei bucăţi de marmură. Tatăl său i-a explicat că este o părticică din ruinele unei sinagogi din apropierea locuinţei lor, distrusă de nazişti. Marmura conţinea un frangment din una din cele zece porunci - cea care face referire la cinstirea părinţilor. Şi atunci el a hotărât să-şi lase la o parte preocupările personale, oportunităţile care-l aşteptau în SUA şi a rămas să-şi ajute părinţii şi, ulterior, deţinuţii din lagăre.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite