IUBITI-VA ACTORII - Olga Tudorache

Aceasta actrita, ivita parca dintr-o tragedie greaca, a cioplit in aerul tare al scenei, cu dalta unui talent care se naste rar, caractere dintr-o bucata. Ea rosteste verbul neascultandu-se, pentru ca

Aceasta actrita, ivita parca dintr-o tragedie greaca, a cioplit in aerul tare al scenei, cu dalta unui talent care se naste rar, caractere dintr-o bucata. Ea rosteste verbul neascultandu-se, pentru ca nu-i ofera cuvantului decat timpul de a fi rostit. Mladierea si nuantarile, care ne apar de atatea ori drept treburi ulterioare, la Olga Tudorache se exclud, poate pentru ca ele nu succed cuvantului, ci se ivesc o data cu el. Cizelarea nu se mai petrece in fata auzului nostru, deschis spre armonie, ci ne trezim, dintr-o data, pe teritoriul faptului implinit. Rostirea e abrupta, rostogolita, este parca lama ascutita a unei sabii care despica cuvintele, le separa, le aduna, le ordoneaza, ca intr-o fantastica ortografie. Si cate nuante degaja aceasta vorbire fara nuante, in care stiinta de a ridica sau de a cobori tonul se subordoneaza artei de a cuprinde muzica cuvantului in cuvantul insusi, de a-l inveli cu sunetul sau dramatic cel mai potrivit. Si de a-l rosti neinghesuindu-l sau nelasandu-l sa intarzie prea mult. Cat de trist mi se pare un cuvant care se lasa prea mult asteptat si cat de ridicol e unul care a venit prea repede! Cred ca Olga Tudorache e una dintre actritele care stiu sa taca si, daca cineva mi-ar spune ca lucrul acesta este oarecum la indemana oricui, i-as raspunde ca trebuie tacut in asa fel incat pauzele sa vorbeasca. Mi se pare ca, pe scena, numai marii actori isi pot permite luxul de a tacea. Olga Tudorache, careia o cariera artistica prodigioasa i-a oferit unele satisfactii sigure de actrita si de excelenta profesoara de teatru, se afla acum la ceasul grav al maturitatii, cand contemporanii sai simt nevoia sa-i rosteasca numele cu pretuire si respect. Ea inca surprinde, apare uneori in cate un rol neasteptat, ca intr-o cautare fara ragaz, cu indarjire si cu sete apriga, cum cauta Vitoria Lipan umbra omului disparut.