Istoria Rusiei în "Scrisorar", epistolele de amor a doi îndrăgostiţi despărţiţi de război

Mihail Şişkin, considerat unul dintre cei mai buni autori ruşi contemporani, este pentru prima oară tradus în limba română. Volumul „Scrisorar”, apărut de curând la Curtea Veche Publishing, a fost recompensat în 2011 cu cel mai important premiu al literaturii ruse, „Marea carte”.

„Scrisorar”, apărut în traducerea Antoanetei Olteanu, este povestea de dragoste dintre Saşa şi Volodia, doi îndrăgostiţi despărţiţi de război. Legătura lor trăieşte prin scrisorile pe care şi le trimit. Dragostea lor există acolo unde oamenii nu putrezesc, unde viaţa este zgomotoasă, generoasă, dăinuitoare, unde şinele de tramvai se îndreaptă spre un cui nevăzut de care se ţine lumea.

O poveste de iubire comparată cu operele clasice

Volodia participă la înăbuşirea Răscoalei Boxerilor şi află că singura victorie în război este să rămâi în viaţă. Saşa descoperă că poate fi fericită atunci când îşi ţine de mână tatăl, în ultima clipă a vieţii lui. Fiecare înţelege, în alt timp şi totuşi în acelaşi, că numai moartea dă sens vieţii. Şi amintirea e mai puternică decât prezentul. 

Volumul “Scrisorar” a fost dramatizat la Teatrul de Artă Cehov din Moscova, în regia Marinei Brusnikina.

Unul dintre cei mai apreciaţi critici lliterari ruşi, Konstantin Milchin spune despre „Scrisorar” că este „o minunată proză experimentală, în care autorul vorbeşte despre istoria rusească, legând diferite ere şi limbaje”. 

Volumul poate fi găsit la Editura Curtea Veche la preţul de 25 de lei.

 Trei mari premii ruseşti în palmares

Mihail Şişkin s-a născut la Moscova, are 51 de ani şi a studiat la Institutul Pedagogic din capitală. După absolvire a lucrat ca jurnalist şi apoi ca profesor de engleză şi germană. În 1995 s-a mutat în Elveţia, unde locuieşte şi astăzi. 

În prezent, Şişkin lucrează ca interpret asistând autorităţile elveţiene în intervievarea persoanelor din Rusia sau din alte părţi ale fostei Uniuni Sovietice care cer azil.

Multe dintre poveştile şi descrierile pe care le-a tradus şi-au găsit loc în romanele sale. Şi-a făcut debutul literar în 1993 cu volumul de scurte povestiri „Urok Kalligrafii”. În continuare,  el a publicat multe romane, printre care „Zapiski Larionova”, în 1994, sau „Venerin Volos” (Венерин Волос, 2005) premiat cu Nacionalnyi Bestseller în 2005 şi premiul „Marea Carte” în 2006.

Şişkin este singurul scriitor ce a câştigat toate cele trei mari premii literare ruseşti: Premiul Booker Rusesc (Russkii Buker, 2000), Marea carte (Bolshaja Kniga, 2006, 2011) şi Premiul Naţional pentru Bestseller (Nacionalnyi Bestseller, 2005). Scriitorul este în mod frecvent comparat ca stil cu scriitori de anvergură precum Cehov, Nabokov sau Joyce, a căror influenţă o recunoaşte.