Ispitele lui Andrei Codrescu

Andrei Codrescu este unul dintre acei autori, exemplari, care reflecta perfect tensiunea ce caracterizeaza criza poeziei moderne, opaca la transcendenta desi cautatoare a unei stari de inspiratie de-a

Andrei Codrescu este unul dintre acei autori, exemplari, care reflecta perfect tensiunea ce caracterizeaza criza poeziei moderne, opaca la transcendenta desi cautatoare a unei stari de inspiratie de-a dreptul religioasa. Ultimele sale volume, Instrumentul negru. Poezii, 1965-1968 (Craiova: Scrisul Romanesc, 2005) si Era azi (Bucuresti: Editura Institutului Cultural Roman, 2005), ilustreaza acest lucru. Adept al spontaneitatii despre care vorbea Tristan Tzara in conferintele Dada, Codrescu e un aed ratacit in labirintul postmodernitatii. Caci el intuieste perfect necesitatea radacinilor, desi le sta oarecum impotriva:
"Ca sa inveti alta limba ti-a lasat Dumnezeu linia strabunilor
pe care poti s-o pipai pan'la radacina (...)
(...) Atentie numai la luciul acestei linii a strabunilor
alunecand poti sa cazi mai jos de radacina
acolo unde se amesteca cuvantul cu sangele" ("limbi straine").
Explorand transcendenta, ne ofera imaginea unei femei cosmice care ar putea reprezenta muma originara investigata oarecand de Goethe:
"Oglinda ma arata neagra, invalita intr-o femeie care nu-i a
mea, intr-o femeie fara margini cu carnea desirata peste tara" ("seara unu").
Le fel ca intreaga generatie poetica a anilor '65, Andrei Codrescu sfida puterea politica de atunci folosind cuvinte din vocabularul religios pus la index. Dar nu numai aceasta e ratiunea pentru care termeni precum arhanghel, Maria, preot, biserica, inger si multi altii sunt folositi adesea. E mai mult de atat. Logica inspiratiei poetice ii "dicteaza" folosirea lor. Ca orice alt poet-profet autentic, Codrescu cauta sa sparga acoperisul casei spre un cer pe care lumea contemporana nu-l mai vede marcata fiind de o tragica conditie:
"unii dintre noi dorm un somn cenusiu fara sperante
si trec din vis ca fumul si carnea li se-mputineste" ("6").
Drama e apoi rezumata astfel:
"Ramasita a celui care fui iata-te purtata inlauntrul
unei limbi necunoscute
unei limbi absolute
cu cuvinte care nu inseamna decat ceea ce inseamna" ("9").
Da. Cuvintele nu mai au sens, ele nu mai trimit nicaieri, spre un "dincolo" izbavitor. Ele sunt doar ceea ce sunt. Tot ceea ce candva reprezenta orizontul de asteptare al unui "dincolo" al cuvintelor, azi se rezuma la un "dincoace" tiranic. Ispita principala a poetului aceasta este: creatia sa se imanentizeaza; ea pare ca s-a temperat, obosita sa mai caute o tinta de neatins. Astfel referintele cele mai abundente tin de cultura recenta, de evenimente si fapte care ne tulbura existentele marunte, lipsite de acel "dincolo" care altadata electriza eroii.
"Acum noi suntem anticii" ("Poezia, au spus anticii").
Uzurpatori - intr-o istorie care scartaie - ai anticilor si ai unei poezii care avea radacinile adanc infipte in cer, ne zbatem intre Haos si Eros lipsiti si de cer, si de pamant. Cu o luciditate cruda, aedul recent consemneaza sec acest fapt:
"roata istoriei scartaie
cum ma misc in jur tatuand pieptul strainilor
cu serpi temporari
la petrecerea de pe strada magnolia" ("Un alt an").
Strabatand desertul lumii adulte de azi, Andrei Codrescu e ispitit de acel "Christos al fericirii, Christina", fiind ispitit sa paraseasca cautarile metafizice pentru un simplu restaurant grecesc:
"Dupa un secol de colindat desertul
Californiei de Sud pe langa Pasadena
Cu Toyota batucita a lui Julian
in cautare de certitudine si credinta
Am dat de-un asa-zis restaurant grecesc" ("Doi calugari ai desertului intalnesc Christosul fericirii, Christina").
Daca "fecioara din Medjugorie e pe pamantul discordiei", poetul nostru se afla prins la mijlocul celei mai incrancenate batalii din istoria poeziei. De o parte, lumea tot mai globala care doreste sa conduca la imanentizarea completa a imaginatiei si intelectului (luate ostatice cu ajutorul globului magic electronic), de alta parte poetii si oamenii religiosi, care cauta cu febrilitate mijloace pentru a scurtcircuita inchisoarea sferica ce ne ameninta. Oare cum ne va gasi rasaritul soarelui?