Încrederea revine pe piaţa de artă
0
În luna februarie s-au înregistrat câteva recorduri mondiale de preţ la marile case de licitaţie. Recordul mondial obţi-nut pentru sculptura „Bărbat mergând I“ de Giacometti a venit la şase ani după cel precedent, realizat cu „Băiat cu pipă“ de Pablo Picasso.
Specialiştii apreciază, după licitaţiile organizate luna aceasta de casele Christie's şi Sotheby's, că piaţa de artă revine la nivelul de dinaintea crizei.
Cel mai puternic semnal a fost dat, în 3 februarie, de vânzarea, la filiala din Londra a Casei Sotheby's, a sculpturii „Bărbat mergând I" de Alberto Giacometti, în cadrul unei licitaţii care a înregistrat, de altfel, mai multe recorduri de artist.
Şedinţa din 3 februarie a fost prima mare licitaţie din acest an dedicată artei de după război şi artei contemporane, iar sculptura lui Giacometti a obţinut, cu preţul de 104,32 milioane de dolari, de fapt, un triplu record: cea mai scumpă lucrare vândută într-o licitaţie, cea mai scumpă lucrare a artistului (preţul cel mai mare obţinut pentru o operă a lui fusese de 27,4 milioane de dolari, în 2008), cea mai scumpă sculptură vândută vreodată. Licitaţia în sine a fost un spectacol.
Colecţionarii erau atât de grăbiţi, încât unul dintre ei şi-a anunţat oferta încă înainte de punerea în vânzare propriu-zisă, obligându-l pe conducătorul licitaţiei să exclame: „Dar încă n-am început!". Preţul de pornire a fost de 9 milioane de lire sterline. Prima ofertă: 12 milioane. Până la suma de 50 de milioane de lire au concurat 10 amatori. Au rămas apoi numai doi ofertanţi care au licitat telefonic prin interpuşi.
Rusia, China sau orientul Mijlociu?
Presa a speculat destul de mult în privinţa ţării de origine şi a numelui cumpărătorului. Presupunerile ziarului „New York Times", de exemplu, s-au oprit asupra lui Roman Abramovici, care a cumpărat deja un Giacometti de la Galeria elveţiană Jan Krugier, cu 14 milioane de dolari, şi a miliardarului georgian Boris Ivanishvili. Un purtător de cuvânt al lui Abramovici a dezminţit zvonul.
Alberto Giacometti – „Bărbat mergând I“
Indiferent de nume, cumpărătorul, susţin jurnaliştii, trebuie să aparţină spaţiului rusesc sau al Orientului Mijlociu. În schimb, Vladimir Ovcearenko, proprietarul Galeriei Regina din Moscova, a declarat pentru Bloomberg News că este foarte puţin probabil ca licitatorul să fi fost rus: „Tipii ăştia sunt oameni de afaceri. Au o experienţă în artă în ultimii câţiva ani şi, dacă ar fi vrut să cheltuiască 100 de milioane de dolari, ar fi făcut-o altfel. Nu există nebuni printre ei", a afirmat Ovcearenko, adăugând că, după părerea lui, cumpărătorul ar putea fi chinez sau oriental. În orice caz, este vorba, în mod sigur, de un colecţionar particular.
Niciun muzeu n-ar fi putut oferi un preţ care înseamnă, de exemplu, bugetul de achiziţii al Centrului Pompidou pe mai mult de 16 ani. Excepţie ar putea face, eventual, cel aflat încă în construcţie de la Abu Dhabi.
Record de casă
Licitaţia a consolidat poziţia pieţei londoneze faţă de cea din New York. Specialiştii consideră că această superioritate, cel puţin de moment, se datorează încrederii sporite a magnaţilor chinezi, ruşi şi din Orientul Mijlociu în piaţa engleză.
Alte două recorduri au fost înregistrate în aceeaşi seară. „Biserica din Cassone" de Gustav Klimt a fost vândut cu 26,92 milioane de lire sterline, cel mai mare preţ într-o licitaţie pentru un peisaj al acestui artist.
E drept, s-a vehiculat un preţ incomparabil mai mare, de 135 de milioane de dolari obţinuţi într-o vânzare particulară pentru un portret de Klimt, dar realitatea ei este dificil de confirmat tocmai din cauza caracterului privat al tranzacţiei. De remarcat, de asemenea, o compoziţie abstractă a Nataliei Goncharova, pictată în 1917, în care apare clar şi influenţa atmosferei Baletelor Ruse ale lui Diaghilev, care a obţinut 6,42 milioane de lire. Tabloul lui Klimt, care dispăruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fusese cedat de un moştenitor al artistului colecţionarului vienez Victor Zuckerkandl. Totalul sumei obţinute de Sotheby's la această licitaţie a fost de 146.828.350 de lire sterline, sumă neatinsă în cursul anului 2009.
Nicolae Tonitza – „Micuţa tătăroaică“
Picasso şi diamante
Cu numai o seară înainte, casa de licitaţii rivală, Christie's, a obţinut 8,1 milioane de lire pentru „Portret de femeie (Jacqueline)" de Pablo Picasso, dublul estimării maxime iniţiale. De această dată, cumpărătorul este cunoscut: Laurence Graff, preşedintele companiei
Graff Diamond.
Suma de 258,9 milioane de lire, totalizată de vânzările celor două case de licitaţie la începutul lunii februarie, reprezintă dublul celei realizate în întreg anul 2009. Ea sugerează depăşirea crizei financiare în domeniul pieţei de artă. În acelaşi timp, este o dovadă că marii colecţionari acordă achiziţiilor din acest domeniu şi o funcţie de investiţie, nu numai de satisfacţie estetică.
Potrivit analiştilor, nivelul atins în februarie 2010 este comparabil cu cel din 2007. Ceea ce nu înseamnă că nu există încă incertitudini „privind capacitatea globală de revenire din criza economică", remarcă specialiştii Grupului de Cercetare ArtTactic. Fără a se putea compara nici ca nivel de structurare, nici ca nivel al preţurilor cu cea occidentală, piaţa de artă românească a devenit o realitate.
Nasc şi în România recorduri
Este interesant de remarcat că, în 2009, criza economică nu a afectat vânzările la licitaţie: 1.513 opere faţă de 1.503 în 2008. Explicaţia se datorează apariţiei unui nou tip de colecţionar, investitorul în domeniu, care consideră arta profitabilă pe termen lung. Acest mod de a privi lucrurile a dus, potrivit reprezentanţilor Casei Artmark, la preţuirea pieselor „de patrimoniu", semnate de artişti reprezentaţi în muzee, dar, chiar şi la un nivel mai mic al preţurilor, la cererea de artă contemporană. Păstrarea aceluiaşi nivel al pieţei este determinată însă de creşterea numărului cumpărătorilor, şi nu a preţurilor operelor. Acestea din urmă au scăzut, majoritatea lucrărilor licitate fiind achiziţionate la preţul de pornire, adică la aproximativ 70% din estimarea minimă.
Pe primul loc, din punct de vedere al recordurilor de preţ, se situează Casa Artmark, mai nou-intrată pe piaţa de artă românească. Ea deţine primele trei locuri într-un top 10 autohton. Cea mai scumpă pictură într-o licitaţie a fost „Aişe" de Camil Ressu (160.000 de euro). Minunatul nud a aparţinut colecţionarului Iosif N. Dona, care îl cumpărase, în 1928, după ce fusese expus la Salonul Oficial, cu suma, exorbitantă în epocă, de 80.000 de lei.
Achiziţia a făcut vâlvă, doctorul Dona fiind renumit pentru „cumpătarea" sa. Preţul de pornire a fost de 150.000 de euro. Au fost doi licitatori prin telefon.
Tot din colecţia Dona provenea şi a doua lucrare din top, „Port" de Marcel Iancu, vândută, de la prima strigare, cu 130.000 de euro (preţ de pornire). Al treilea titlu, „Fata în roz" de Nicolae Tonitza, a fost achiziţionat cu 120.000 de euro. Cu aceste trei lucrări, Artmark a depăşit, pentru prima dată în România, pragul de 100.000 de euro.
Pablo Picasso - „Dora Maar cu pisică“
Pe următoarele două locuri se situează două picturi semnate de Nicolae Tonitza, vândute la Casa Alis în 2009. „Micuţa tătăroaică" a obţinut, în decembrie, anul trecut, 91.566 de euro, iar frumoasa „Spaniolă", provenită din reputata colecţie Maria Avramescu, 87.264 de euro. Cu toate acestea, Mihail Papagheorghiu, directorul Casei de licitaţii Alis, ne-a declarat: „În România se simte în continuare nenorocita aceasta de criză. Piaţa de artă depinde foarte mult de situaţia economică din ţară. Câtă vreme vom avea oameni care se tem să bage bani în artă, vom continua aşa, la un nivel de subzistenţă".
Lucrări excepţionale, la preţuri mici
Luminiţa Ghilduş, directorul Casei de licitaţii Gold Art, împărtăşeşte părerea lui Mihail Papagheorghiu. „Noi suntem întotdeauna în urmă. La alţii, lucrurile au început să meargă, iar semnalele sunt extrem de pozitive. La noi există un dezinteres total în primul rând pentru arta contemporană, care, după părerea noastră, ar trebui să fie principalul pilon în crearea unei colecţii. Dacă în anii '40-'50, Zambaccian, Dona şi alţii nu colecţionau contemporani, nu aveam acum de unde să vindem artă veche. Tendinţele în România sunt, deocamdată, staţionare. Piaţa noastră de artă se va redresa în acelaşi timp cu economia". Luminiţa Ghilduş a spus că la noi se vând doar lucrări de artă românească.
„Colecţionarii români sunt dispuşi în continuare să investească bani în artă, însă este o perioadă dificilă. Vor lucrări excepţionale, la sume cât mai mici cu putinţă. Or, aici este o contradicţie. Dacă în privinţa apartamentelor preţurile pot să scadă pentru că un alt apartament similar poate să răsară peste o lună sau peste un an, în privinţa lucrărilor de artă situaţia stă altfel. O lucrare originală n-o întâlneşti decât o singură dată", a precizat directorul Casei de licitaţii Gold Art. Luminiţa Ghilduş a menţionat că arta românească este subcotată.
„Nu ştiu unde ar putea să mai scadă preţurile! Să ajungem din nou în situaţia anilor '90 când lucrări de Tonitza, Pallady şi alte nume mari să fie vândute la 500-600 de dolari? Mi-e greu să cred că o să se întâmple lucrul acesta", a subliniat Luminiţa Ghilduş.
Randament şi previziuni
Previziunile pentru anul 2010 sunt mai curând încurajatoare pentru piaţa de artă autohtonă, care speră că opera de artă ca investiţie pe termen lung va atrage, pe lângă vechii colecţionari şi proprietarii de galerii, o seamă de oameni de afaceri. Specialiştii Casei Artmark au calculat randamentul mediu anual al pieţei de artă autohtone în anii 2008 şi 2009, constatând o creştere cu 6,8% în perioada de criză, ceea ce nu poate duce decât la previziuni optimiste.
Cu atât mai mult cu cât, potrivit aceloraşi specialişti, el depăşeşte randamentul pieţei aurului, al terenurilor sau al valorilor mobiliare. Din păcate, lipsa de interes pentru arta românească pe piaţa internaţională nu permite o circulaţie în acest sens a operelor şi nici preţuri comparabile cu cele occidentale. Singurul artist român ale cărui opere intră în topul celor mai bine vândute lucrări este Constantin Brâncuşi, mai ales după ce „Madame L.R.", din colecţia Yves Saint Laurent şi Pierre Berger, realizată între 1914 şi 1917, a obţinut, în 2009, preţul de 29.185.000 de euro (peste 37 de milioane de dolari). Preţul anterior pentru un Brâncuşi fusese de 27,45 milioane de dolari. De altfel, comentând recentul record Giacometti, Grégoire Billault, directorul departamentului de artă contemporană de la Sotheby's, remarca:
„Giacometti a venit înaintea lui Brâncuşi. Asta dovedeşte că marele public îl preferă pe cel care a învăţat ideea de sculptură de la Brâncuşi, artist mai important din punct de vedere istoric, şi i-a adăugat omenescul".
Un Pallady care merita mai mult
Cea mai scumpă pictură de la Gold Art este „Femeie în rochie vernil pe fotoliu roşu" de Theodor Pallady, ulei pe carton, datat 1945. Lucrarea a fost achiziţionată anul trecut, pentru suma de 67.365 de euro, de un colecţionar care nu intenţionează să o vândă în următorii ani. „Au fost doi-trei colecţionari care s-au bătut pe ea. Mă aşteptam să se bată şi mai mulţi. Era o lucrare care merita să plece şi la mai mulţi bani. Pallady este un artist care a lucrat alături de Matisse. Lucrările lui Pallady pot să stea oricând cu fruntea sus alături de cele ale lui Matisse. O pictură a acestuia din urmă s-a vândut şi cu 33 de milioane de euro, iar pe Pallady de-abia putem să-l vindem cu 60.000 de euro", a spus Luminiţa Ghilduş.
Top 10 România
1. Camil Ressu - „Aişe" (foto, detaliu): 160.000 de euro (Artmark, 2009)
2. Marcel Iancu - „Port": 130.000 de euro (Artmark, 2009)
3. Nicolae Tonitza - „Fata în roz": 120.000 de euro (Artmark, 2009)
4. Nicolae Tonitza - „Micuţa tătăroaică": 91.566 de euro (Alis, 2009)
5. Nicolae Tonitza - „Spaniolă": 87.264 de euro (Alis, 2009)
6. Ion Ţuculescu - „Păunii privirilor": 80.000 de euro (Artmark, 2009)
7. Theodor Pallady - „Nud cu eşarfă galbenă": 75.757 de euro (Alis, 2007)
8. Nicolae Tonitza - „Nud văzut din spate": 70.422 de euro (Alis, 2008)
9. Theodor Pallady - „Femeie în rochie vernil pe fotoliu roşu": 67.365 de euro (GoldArt)
10. Gheorghe Petraşcu - „Toledo: Podul Alcantara": 61.972 de euro (Alis, 2008)
Top 10 internaţional
1. Alberto Giacometti - „Bărbat mergând I", 104,32 milioane de dolari (Sotheby's Londra, 2010)
2. Pablo Picasso - „Gar-çon à la pipe": 104,2 milioane de dolari (Sotheby's New York, 2004).
3. Pablo Picasso - „Dora Maar au chat": 95,2 milioane de dolari (Sotheby's New York, 2006).
4. Gustav Klimt - „Por-trait d'Adele Bloch-Bauer II": 87,9 milioane de dolari (Christie's New York, 2006).
5. Francis Bacon - „Triptyque": 86,2 milioane de dolari (Sotheby's New York, 2008).
6. Vincent Van Gogh - „Portrait du Dr Gachet": 82,5 milioane de dolari (Christie's New York, 1990).
7. Pierre-Auguste Renoir - „Au moulin de la galette": 78,1 milioane de dolari (Sotheby's New York, 1990).
8. Peter Paul Rubens - „Massacre des innocents": 76,7 milioane de dolari (Sotheby's Londra, 2002).
9. Mark Rothko - „White Center (Yellow, Pink and Lavender on Rose)": 72,8 de milioane de dolari (Sotheby's New York, 2007).
10. Andy Warhol - „Green Car Crash (Green Burning Car I)": 71,7 milioane de dolari (Christie's New York, 2007).
Se încarcă comentariile...
