Sursă foto: arhivă personală & Vlad Kozlowsky (main)

Charismatică şi plină de viaţă, Ilona Brezoianu a copilărit mână-n mână cu artele spectacolului: de la adevăratele performance-uri pe care le ţinea în faţa părinţilor a fost doar un pas până să realizeze că viaţa îi este destinată scenei.

Ilona Brezoianu (31 de ani) are umorul şi autoironia în sânge, iar de când a devenit conştientă de ele, în perioada liceului, le-a fructificat sub diferite forme – de la teatru şi film până seriale şi emisiuni. De când era o fetiţă de doar cinci ani, Ilona susţinea spectacole în faţa familiei, cânta, cocheta cu orga, chitara şi dansul, fiind un copil cu veleităţi artistice. La vârsta adolescenţei şi-a dat seama că i-ar plăcea să urmeze drumul teatrului şi al filmului, ajungând în cele din urmă şi pe micile ecrane.

„Weekend Adevărul“ a discutat cu actriţa Ilona Brezoianu despre cât de important a fost sprijinul părinţilor, modul în care descoperit actoria, cum a trecut peste impasul de a pica admiterea la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“, dar şi ce a determinat-o să intre în televiziune.

„Weekend Adevărul“: Ce fel de copil erai, Ilona?

Ilona Brezoianu: Am fost un copil cuminte, dar cu multe veleităţi artistice – am cântat de când eram mică, dansam, făceam spectacole în casă. Mama avea voce şi cânta. Întotdeauna m-a susţinut în tot acest demers, m-a ghidat către zona artistică, mă încuraja să cânt, să dansez. M-am înscris la cursuri de chitară, cântam şi la orgă – cântam e mult spus, mă jucam foarte mult cu diverse instrumente. Şi cântam cu vocea foarte mult, spuneam şi poezii. Cumva, de fiecare dată când începeam să fac aceste lucruri, simţeam din partea părinţilor mei că mă încurajează şi că mă susţin.

Dar sora ta mai mare?

Ea este mai mare decât mine cu 10 ani. La vremea respectivă, pentru că era o diferenţă foarte mare între noi, era greu să ne prindem cumva împreună foarte mult. Când eu aveam 5-6 ani şi făceam lucrurile acestea, ea avea deja 15-16 ani, avea alte lucruri pe cap, trebuia să înveţe, dar şi ea se bucura de spectacolele pe care le făceam eu, se distra, se amuza pe seama mea.

Să fii conştient de faptul că ai simţul umorului şi că îi faci pe ceilalţi să râdă vine foarte târziu, până la o anumită vârstă te joci, ai cu totul alte lucruri în cap, înveţi, nu prea ai timp să te gândeşti la asta.

De la umorul de licean la cel de pe scena teatrului

Am observat că ai un simţ al umorului inedit. Cum l-ai descoperit?

Nu l-am descoperit dintr-odată. Cred că în mod conştient am început să îmi dau seama probabil când eram în liceu, când spuneam tot felul de glume în clasă şi râdea toată lumea. Să fii conştient de faptul că ai simţul umorului şi că îi faci pe ceilalţi să râdă vine foarte târziu, până la o anumită vârstă te joci, ai cu totul alte lucruri în cap, înveţi, nu prea ai timp să te gândeşti la asta.

Foto: Ilona Brezoianu, alături de mama şi sora ei

Atunci ţi-ai dat seama că îl poţi fructifica şi pune în valoare?

Da, în perioada liceului, când mi-am dat seama că aş avea ceva înclinaţii către actorie şi m-am dus să mă înscriu la cursuri de profil. Ulterior, m-am hotărât să dau şi la facultate. Sigur că la facultate te foloseşti mult de umor ca să joci în comedii.

Abia în timpul anilor de liceu ai simţit că ai o înclinaţie către actorie sau mai devreme?

Sincer, nu mai ştiu. Eu am o memorie foarte proastă pe termen lung. Îmi e greu să îmi amintesc lucruri concrete din viaţa mea şi mai ales pe cele care s-au întâmplat acum mult timp. Ţin minte foarte multe lucruri din perioada mai recentă, de ieri, alaltăieri, dar de acum un an, doi, trei, mi-e foarte greu să îmi amintesc, doar foarte puţine chestii. În liceu am descoperit că am simţul umorului şi că îi pot face pe ceilalţi să râdă.

A doua oară-i cu noroc

Iar apoi ai dat admiterea la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ din Bucureşti, unde nu ai intrat din prima. Ce s-a întâmplat?

Nu am fost bine pregătită. E nevoie de o pregătire anume pentru a putea intra: să înţelegi anumite lucruri, să îţi explice cineva cum se derulează un examen de admitere, de la felul în care intri în sala de examen, până în momentul în care îţi alegi textele. Nu mi se potriveau textele, monologurile, repertoriul... Cineva trebuie să te cunoască şi să ştie exact ce să îţi recomande, ceva care să ţi se potrivească şi să te pună în valoare pentru a lua examenul. Iar în primul an nu am fost bine pregătită, nu am avut nici repertoriul care să mă ajute şi am picat chiar la ultima probă.

Multe persoane în această situaţie ar fi fost demoralizate şi poate nu ar mai fi încercat. Ce te-a determinat să încerci şi a doua oară?

Şi eu m-am demoralizat. Am vrut să mă înscriu la altă facultate, apoi mama mi-a spus că cel mai bine este să aştept un an şi să încerc şi a doua oară, să nu renunţ atât de uşor şi să mă pregătesc mai bine pentru anul următor pentru a mai da o dată admiterea. Asta am făcut. M-am lăsat convinsă de ea fiindcă am stat şi m-am gândit mai bine că totuşi o altă facultate nu era ceva ce m-ar fi împlinit şi nici nu avea sens să încep alta pe care să nu o duc la bun sfârşit, aşa că am stat un an pur şi simplu şi m-am pregătit. Doar asta am făcut tot anul, m-am ocupat strict de pregătirea pentru admitere.

Foto: Ilona Brezoianu în piesa „Fata din curcubeu“

Îţi mai aminteşti care a fost primul premiu pe care l-ai câştigat?

Cred că primul premiu pe care l-am câştigat a fost la Gala Premiilor Hop (Gala Tânărului Actor), când eram încă studentă în anul III sau abia îl terminasem. Ulterior, următorul premiu, cred că cel de „Cea mai bună actriţă“, a fost luat cu piesa „Fata din curcubeu“, care mi-a adus mai multe premii. În acelaşi an, cred că am luat şi premiul de „Cea mai bună actriţă“ la Festivalul Internaţional de Teatru Independent Undercloud.

Ce emoţii te încercau când, la început de carieră, ai primit atâtea premii atât de repede?

Îţi oferă o oarecare încredere în tine, îţi dai seama că îţi este recunoscută munca şi nu are cum să nu te bucure faptul că ai luat un premiu. Îţi dă avânt şi curaj să faci acest lucru mai departe, ţi se recunoaşte faptul că eşti talentat, că poţi să îţi faci bine treaba. Dar asta nu înseamnă că trebuie să munceşti mai puţin sau că trebuie să ţi se urce la cap.

Un rol cât o carte de vizită

La început de carieră ai jucat piesa „Fata din curcubeu“, cu un singur personaj. Astfel de piese sunt foarte grele chiar şi pentru actorii consacraţi. Cum a fost pentru tine această experienţă?

Pe vremea aceea nu aveam atât de multă încredere în mine. Nici acum nu am foarte multă, adică mai am multe de învăţat, doar aşa reuşeşti să faci performanţă – dacă spui despre tine că eşti cel mai bun în ce faci, mi-e greu să cred că funcţionează aşa lucrurile. Întotdeauna ai lucruri de învăţat şi atunci, când am făcut acel spectacol, a fost o provocare pentru că era jumătate comedie, jumătate dramă, şi nu ştiam exact dacă pot să fac asta, era un spectacol greu. Chiar şi acum mi-e greu să îl joc. Este o partitură greu de jucat şi cu atât mai mult cu cât eşti singur pe scenă, dar am dobândit multă experienţă cu ocazia lui şi am învăţat foarte multe jucându-l.

Te consumă mai mult decât un rol din alte piese, unde ai colegi de scenă?

Da. Când eşti singur, tu trebuie să îţi dai toată energia să aduci publicul către tine, să fii acolo, cu ei, să îi ţii atenţi, să îţi dozezi energia, emoţiile, parcursul. Este foarte greu şi necesită mult mai multă energie, trebuie să investeşti foarte mult în acel spectacol, fiind singur. Nu spun că în celelalte nu, dar este puţin mai greu de dus. Cu acest spectacol am fost în turneu şi în străinătate, în Belgia, Franţa...

Foto: Ilona Brezoianu în piesa „Fata din curcubeu“

Cum a fost turneul?

A fost frumos. Oamenii de acolo erau dornici să vadă teatru în limba română, te primesc cu căldură şi s-au vândut foarte multe bilete. Era ceva spectaculos faptul că eu singură, la o vârstă destul de fragedă, am reuşit să fac un turneu în străinătate cu un spectacol doar cu mine şi să se şi vândă bilete. La început, mă gândeam că nu sunt cunoscută şi că cel mai probabil nu vor veni oameni. Mizam foarte mult pe faptul că era scris şi regizat de Lia Bugnar, ea se ocupa mult de promovare atunci – tot timpul scriam postări, promovam, şi am reuşit să vindem ceva bilete prin toate ţările pe unde am fost. Au fost nişte experienţe pe care nu cred că le voi uita curând. Practic, a reprezentat începuturile mele.

Cum ţi-a marcat acest succes cariera?

Mi-a adus multe proiecte. A fost o carte de vizită pentru mine. Este cea mai bună carte de vizită pe care o puteam avea. Unui regizor, dacă a văzut spectacolul acela, îi era cumva imposibil să nu îşi dea seama că pot juca anumite roluri, că pot juca şi dramă, şi comedie. Umblând vorba că este un spectacol bun şi că îmi fac treaba bine, au început să mă caute din ce în ce mai mulţi oameni să lucrăm împreună.

<strong>„Nu ştiu cât de mult m-a ajutat televiziunea în teatru, dar un fel de notorietate mi-a adus“</strong>

Ai jucat şi în filmul „Sieranevada“ (2016), al lui Cristi Puiu. Cum a fost să lucrezi într-un asemenea proiect atât de tânără?

Am avut emoţii mari pentru că a fost mare şansă pentru mine să joc în acest film. Îmi doream să fac o treabă bună. Era o responsabilitate mare pe umerii mei şi m-am canalizat cu totul asupra proiectului. Simţeam că am mai puţină experienţă decât majoritatea celor din proiect şi îmi doream să învăţ de la toţi – de la Cristi Puiu şi ceilalţi. A fost şansă mare pentru mine să joc în acest film. Normal că am avut emoţii, nu ai cum să nu ai emoţii dacă eşti distribuit de Cristi Puiu într-un film.

A ajuns şi la Festivalul de la Cannes, fiind primul film mai mare în care ai jucat. Cum a fost? Iar în 2021 ai fost din nou, cu filmul „Întregalde”. 

A fost emoţionant. Nu mi-am imaginat că voi merge la Cannes sau cum vor decurge lucrurile acolo. M-am bucurat de experienţă. Este minunat să vezi filmul în care ai jucat în premieră la Cannes, la un festival de o asemenea categorie. Am fost împreună cu toată echipa, cu Cristi Puiu. E un sentiment plăcut.

Foto: Ilona Brezoinau, la Cannes, alături de echipa filmului „Întregalde“

Ai ajuns şi pe micile ecrane, mai întâi într-un sezon din „Las Fierbinţi“, apoi în serialul „Mangaliţa“. Ai simţit că s-a produs o schimbare, că încep oamenii să te recunoască mai repede?

Da, normal, dacă apari pe TV eşti mult mai expus. Am intrat în diverse proiecte de televiziune. Nu ştiu cât m-a ajutat în domeniul teatrului, cred că publicul consumator de genul acesta de producţii nu este şi cel care vine la teatru. Nu ştiu cât m-a ajutat să umplu săli, dar o formă de notorietate mi-a adus. Nu pot să zic că mi-a prins rău, pentru că, în prezent, am din ce în ce mai multe proiecte şi nu pot să mă plâng.

De pe scenă, pe marile şi micile ecrane

Astfel ai ajuns în televiziune. Ce te-a atras şi spre latura aceasta?

Chiar după ce am terminat serialul mi s-a propus să fac emisiunea „eXtra Factor“. Mi-a plăcut formatul. De fiecare dată când aleg un proiect de televiziune sunt atentă şi ce presupune el şi dacă îmi place ceea ce fac. Nu aş putea să fac niciun proiect doar pentru partea financiară. M-am implicat în proiecte care mi-au şi plăcut. Sigur, nu putem exclude partea financiară, care este destul de importantă şi nu putem fi ipocriţi, ci să recunoaştem că se câştigă bani buni din asta, mult mai mulţi decât din teatru. Avem nevoie de confort. Atunci am ales să fac asta pentru că îmi şi place. Mi-au plăcut proiectele pe care le-am făcut în Antenă şi urmează să mai fac.

În ce proiecte ai fost implicată recent?

Am prezentat „Stand Up Revolution“ cu Şerban Copoţ – acum un an l-am filmat. Între timp, am prezentat la „iUmor“, unde l-am înlocuit pe Dan Badea, care a fost carantinat în Maldive. Ulterior, cei din producţie au hotărât să rămânem toţi trei până la final. Trebuia să dureze câteva zile, dar s-a transformat într-o muncă de trei săptămâni, dar care nu mi-a displăcut. Este o echipă foarte tare, aceeaşi de la „X Factor“, şi mă înţeleg foarte bine cu toată lumea şi mi-a plăcut.

Odată cu restricţiile impuse în contextul pandemiei de COVID-19, te-ai îndreptat mai mult spre online. Cum a pornit proiectul „Welcom as in aor hom“, pe care l-ai iniţiat împreună cu Marius Manole?

A fost destul de spontan. Noi făceam nişte schimburi de replici pe Instagram, care s-au transformat în nişte mini-emisiuni live, pe care noi le numeam în glumă „emisiuni“. Când a venit lockdownul, după mai multe emisiuni făcute pe Instagram, ne-am gândit că ar fi fain să le trecem pe YouTube. Am observat că mai erau oameni care făceau acest lucru şi faptul că se poate să faci nişte clipuri pe care să le dai pe platformă. Aşa a apărut emisiunea care ne-a ţinut creierii întregi pe tot parcursul pandemiei. Făceam câte o emisiune în fiecare seară şi am ajuns la 82 de ediţii.

În perioada următoare, unde te putem vedea jucând atât în teatru, cât şi pe micile ecrane?

Momentan, în teatru am patru spectacole care se mai joacă în condiţii de 30% – „Peretele“, la Teatrul Metropolis, „Diseară la 7“ şi „Doi pe o bancă“ la Teatrul de Comedie, „Secretul fericirii“ la Teatrul Dramaturgilor. Şi, dacă se mai revine vreodată la un număr mai mare în ceea ce priveşte publicul, probabil vom relua „Fata din curcubeu“ şi „Stă să plouă“ la Green Hours Jazz Cafe – având un spaţiu mic, este destul de greu să joci cu 30%.

CV

La intersecţia dramă-comedie

Numele: Ilona Brezoianu

Data şi locul naşterii: 26 iunie 1990, Giurgiu

Studiile şi cariera:

A absolvit Facultatea de Teatru din cadrul UNATC.

Încă din timpul anilor de facultate a primit mai multe nominalizări şi premii: Premiul „Timică“ la Gala Hop (2013), Premiul „Cea mai bună actriţă“ pentru rolul Rhonda din spectacolul „Aproape“ la „Festivalul teatrului studenţesc“ (2013), Marele Premiul acordat ex aequo (la egalitate cu Ofelia Popii) pentru spectacolul „Fata din curcubeu“, în regia Liei Bugnar, în cadrul Festivalului Internaţional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru“ din Bacău (2016). De asemenea, a câştigat şi premiul de „Cea mai bună actriţă“ la Festivalul International de Teatru Independent „Undercloud“.

A jucat în filmul „Sieranevada“, în regia lui Cristi Puiu, care a fost selectat în competiţia oficială a Festivalului de la Cannes din 2016. De asemenea, a jucat şi în filmul „Întregalde“, în regia lui Radu Muntean, care a avut premiera tot la Cannes, în 2021.

Locuieşte în: Bucureşti