FOCUS PE CULTURĂ: „Moromeții 3“ și cartea de memorii a lui Aleksei Navalnîi, printre recomandările lunii noiembrie
0La începutul fiecărei luni, în paginile „Weekend Adevărul“, puteți citi câteva dintre bornele culturale pe care le puteți bifa în calendarul vostru – fie că este vorba de o carte, de un film, de un festival sau de un album muzical.
FILM: Pe vremea când și timpul era dat la colectivă
„La om, totul pornește de la cap“, spune Ilie Moromete. Asta știau și comuniștii și au aplicat diabolic și fără scrupule asupra întregii națiuni – cărțile arse, cuvintele cenzurate, vorbele șoptite, privirea mereu peste umăr, ușa întredeschisă sunt doar câteva dintre acțiunile care au modelat aproape ireversibil mentalitatea societății române. Filmul lui Stere Gulea reînnoadă firul poveștii și ni-l aduce pe Niculae Moromete în România sufocată de regimul stalinist al anilor ’50, unde frica a transformat destine. Universul familiei Moromete capătă altă față, altă direcție, altă identitate – chiar faptul că sunt mai puține cadre de la Siliștea Gumești ne demonstrează cum satul de odinioară piere văzând cu ochii. Doar casa lui Ilie rămâne la fel, doar că mai săracă și mai pustie, adăpostind la streașina prispei o capră și la lumina opaițului timpul acela care avea răbdare cu oamenii. Era 1954 și timpul nici măcar nu mai era al nostru...
„Moromeții 3“ ne arată începutul unei vieți care s-a încheiat în urmă cu 35 de ani, dar ale cărei ecouri încă se mai aud, la diferite intensități: îngrădirea libertății presei, taxele mari pentru veniturile mici, cenzura în lumea artei, abuzurile organelor statului, valorile patriarhale. Încheiat cu momentul în care Aurora Cornu, prima soție a lui Marin Preda, descoperă manuscrisul romanului „Moromeții“ și îl încurajează pe tânărul scriitor să-l publice, filmul devine clar o încheiere a trilogiei care a respectat rețeta succesului pentru aproape 40 de ani: scenariul și regia semnate de Stere Gulea, iar optica estetică impecabilă văzută de directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile. În rolul lui Ilie Moromete îl revedem pe Horațiu Mălăele, iar personajul lui Niculae este interpretat de Alex Călin.
Filmul „Moromeții 3“ are premiera pe 22 noiembrie și va putea fi văzut în cinematografele din toată țara.
CARTE: Lupta care mai rămâne după moarte
În februarie, moartea celui mai vocal opozant al lui Vladimir Putin a venit la fel de tăioasă ca vântul din Siberia. După numeroase arestări și o tentativă de asasinat, muțește, întreaga lume înțelesese că Aleksei Navalnîi nu va mai scăpa din închisoarea în care fusese trimis, aflată în pustiul înghețat al Munților Ural. La opt luni de la moartea sa, familia îi publică volumul de memorii pe care se apucase să îl scrie imediat după momentul din 2020 când putiniștii au încercat să-l otrăvească cu o substanță din seria armelor chimice Noviciok. Povestește despre el ca adolescent sovietic (rebel) și despre el ca tânăr rus. Despre ce înseamnă a fi un om mare în istoria mare – și îi este recunoscător lui Gorbaciov că a tăiat-o din rădăcini. Sau măcar a încercat, căci tot el notează: „Nostalgia epocii sovietice reprezintă o caracteristică importantă a Rusiei de astăzi și un factor politic care nu trebuie subestimat. Cu mult înainte de promisiunea patriotardă a lui Donald Trump de «a face America măreață din nou», Putin rostise sloganul «Vom fi la fel de respectați și de temuți ca URSS»“.
„Patriot“ este un volum de memorii din care nu aflăm doar despre suferința și singurătatea, dorul de familie și focul nedreptății pe care le-a trăit Aleksei Navalnîi, ci și despre lumea roșie care, îmbrăcată în haina trecutului, calcă în picioare prezentul și democrația. „Chiar nu este dureros să mori“, atât de simplu, de tragic și de liniștitor își începe Aleksei Navalnîi cartea, a cărei traducere în limba română a fost publicată la Editura Litera.
EXPOZIȚIE: Girl power!
Numele artistelor române lipsește atât de des de pe simezele muzeelor, încât parcă societatea a luat ca un fapt concret absența lor din lumea artistică. Iată că noua ediție Art Safari face dreptate și, pe cât de mult poate găzdui Palatul Dacia, de pe strada Lipscani din București, aduce în scenă femeile care au avut o contribuție impresionantă în arta românească. Lista se deschide cu Regina Maria – și nici că se poate un loc mai bun a sărbători 1 Decembrie decât admirând munca și dăruirea pe care le-a avut cea care a strâns mâna bărbătește politicienilor vremii și a concretizat Marea Unire. De la Peleș la Balcic, de la flori la acuarele, de la mobilier la arte vizuale, Maria a României a creat și a investit în cultura română. La Art Safari aflăm că, în 1916, sub patronajul Reginei și la inițiativa artistelor Cecilia Cuţescu-Storck, Olga Greceanu şi Nina Arbore, a fost creată Asociaţia Femeile Pictore şi Sculptore.
Tot în această ediție o cunoaștem mai bine pe Cecilia Cuţescu-Storck, o artistă cu o puternică influență în viața culturală din perioada interbelică și prima femeie profesor de artă din Europa. După ce îi veți afla povestea vieții – ea fiind una dintre vocile aprige ale feminismului român din secolul XX – și îi veți admira selecția de tablouri, vă sfătuim să vizitați și casa în care a locuit alături de soțul ei – clădirea de pe strada Vasile Alecsandri nr. 16 este o bijuterie ai cărei pereți interiori sunt acoperiți de tablourile și pictura murală ale Ceciliei.
La Art Safari nu sunt uitate nici tinerele artiste, ale căror opere sunt expuse sub pălăria „Young Blood 3.0“, nici artistele de peste hotare, precum fotografa germană Sibylle Bergemann. Și pentru o asumare fără perdea a importanței femeilor, organizatorii au inclus și o expoziție tematică și de... impact: reprezentările sânilor în arta românească. Această ediție a Art Safari își are porțile deschise până pe 15 decembrie.
MUZICĂ: Speranța, sufocată în cutia Pandorei?
„The Division Bell“, cel de-al 14-lea album al formației Pink Floyd și al doilea fără membrul fondator Roger Waters, a fost lansat în urmă cu 30 de ani. Albumul a purtat mesajul că doar comunicarea poate rezolva problemele, dar mai ales amprenta evenimentelor politico-sociale din Europa, din 1989. Melodia „A Great Day for Freedom“ vorbește chiar despre Căderea Zidului Berlinului și pare mai actuală ca oricând: „On the day the wall came down/ They threw the locks onto the ground/ And with glasses high we raised a cry/ For freedom had arrived (...) Now frontiers shift like desert sands/ While nations wash their bloodied hands/ Of loyalty, of history, in shades of gray“.
CARTE: Ciocolată (amară)
După ce a cucerit și publicul din România cu romanele „Din cer au căzut trei mere“ și „Simon“, Narine Abgarian, una dintre cele mai îndrăgite scriitoare contemporane, revine cu două cărți: „Viața e mai dreaptă decât moartea“ și „Bunicul de ciocolată“, dedicată micilor cititori. Pentru acest nou roman, scriitoarea se reîntoarce acasă, în viața obișnuită a micului oraș armean Berd. Descrie în detalii surprinzătoare oamenii simpli ai locului, obiceiurile lor de dimineață și tradițiile lor, portul și vorba, casele și curțile. Toate par la fel ca odinioară, însă după război, nimic nu mai e la fel. Pentru povestea cu iz de Crăciun, Narine Abgarian ne poartă tocmai în Bergen, acolo unde un bunic îndrăgostit de dulciuri și doi mici poznași, Martin și Matilda, trec printr-o grămadă de aventuri, toate cu dorința de a câștiga o medalie la faimosul târg de dulciuri. Traducerile ambelor cărți sunt proaspăt ieșite din tiparul Editurii Humanitas și sunt de găsit în librării, dar și online (și numai bune de pus în ghetuțe de către Moș Nicolae).
Se încarcă comentariile...
