Cum transformă artiștii independenți povești reale în spectacole sociale. „Chiriașii sunt din ce în ce mai presați, chiriile cresc”
0De la poveștile chiriașilor evacuați din locuințele lor, până la experiențele celor care se confruntă cu tulburări de sănătate mintală, două proiecte independente readuc în spațiul public teme aproape absente din discursul oficial. „În stradă: Vocea locuirii”, inițiat de Asociația Acting Works, și „Adevăruri Distorsionate”, al Interdisciplinary Artist Ran Space, transformă teatrul într-un instrument de conștientizare și intervenție socială.
Într-o țară în care marile teatre, muzeele sau festivalurile consacrate reușesc cu greu să mențină cultura la suprafață, o mare parte din viața artistică se desfășoară în afara instituțiilor. România are în jur de 4.000 de organizații nonguvernamentale active în domeniul cultural – grupuri mici, asociații locale sau colective de artiști care lucrează constant, adesea fără vizibilitate publică și fără sprijin stabil. Pentru mulți dintre acești actori, Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) a devenit, în ultimii ani, singura șansă de a-și duce proiectele mai departe. Creată în 2005, AFCN funcționează sub autoritatea Ministerului Culturii, dar are autonomie în organizarea sesiunilor de finanțare. În 2025, doar 31% dintre cele 702 proiecte înscrise la prima sesiune au primit sprijin – restul au rămas pe dinafară.
Acesta este episodul cinci din seria „Arta de a rezista”, marca „Weekend Adevărul“, despre oamenii și inițiativele care mențin cultura vie în România. În acest episod, vorbim despre două proiecte de teatru social care transformă mărturiile reale în artă și readuc în discuție teme ignorate: dreptul la locuire și sănătatea mintală.
Intervenție culturală: teatrul social, între dreptul la locuire și stigmatul sănătății mintale
Proiectul „În stradă: Vocea locuirii“, inițiat de Asociația Acting Works, abordează direct una dintre cele mai presante probleme sociale din România: criza locuirii. Spectacolul – construit pe baza mărturiilor reale ale chiriașilor și ale celor care au trecut prin evacuări abuzive – folosește metoda teatrului-forum, invitând publicul să participe activ și să caute soluții la problemele prezentate pe scenă. „Piața locuirii și locuirea în sine au devenit o marfă“, spune Andrei Șerban, membru fondator al asociației, subliniind nevoia unei discuții publice despre drepturile chiriașilor și despre injustițiile care apar pe această piață.
Spectacolul, gândit ca un demers de teatru social și educațional, a ajuns în mai multe universități din București și din țară, în cadrul unui turneu care nu ar fi fost posibil fără sprijinul AFCN. Fondurile au acoperit cheltuieli esențiale: plata echipei, transport, cazare și diurnă. „Fondurile AFCN sunt vitale pentru noi“, punctează Andrei Șerban. „Ne permit să facem un teatru cu acces gratuit, destinat mai ales publicului care nu-și permite să plătească un bilet“. Fără această finanțare, proiectul ar fi avut soarta multor altor inițiative independente: „În lipsa ei, spectacolul ar fi murit de la sine. Publicul nostru nu-și permite să plătească bilet, iar multe spectacole independente ajung să fie jucate de câteva ori, apoi dispar“. Practic, turneul nu s-ar fi întâmplat, iar mesajul proiectului ar fi rămas fără ecou.
Interacțiunea cu publicul a adus și o validare a relevanței temei. Mulți spectatori s-au regăsit în poveștile aduse pe scenă și au participat activ la discuțiile din partea de forum, contribuind cu idei și soluții. „Chiriașii sunt din ce în ce mai presați, chiriile cresc, iar procentul din salariu cheltuit pe locuință este unul dintre cele mai mari din Europa“, avertizează Andrei Șerban. Pentru inițiativele care aduc în discuție teme sensibile legate de locuire, găsirea unui sprijin financiar în afara fondurilor publice devine aproape imposibilă. Colaborarea cu sectorul privat, mai ales cel din zona imobiliară, este practic exclusă. „Zona privată nu are interes să susțină astfel de proiecte, pentru că ar fi un conflict direct cu marile corporații din domeniu“.
Viitorul acestor inițiative rămâne incert, mai ales pe fondul măsurilor de austeritate care afectează întreaga cultură: „Suntem un pic speriați de ce urmează. Cultura, educația, sănătatea n-au fost niciodată prioritizate. Un public needucat e mai ușor de manipulat – și poate că asta e și ideea“. În ciuda pesimismului, echipa Acting Works continuă să lupte pentru dreptul la locuire, acces la cultură și la o dezbatere reală despre problemele comunității.
„Adevăruri Distorsionate“. Stigmatizarea sănătății mintale, pe scenă
Proiectul „Adevăruri Distorsionate“ al Interdisciplinary Artist Ran Space a pornit dintr-o nevoie reală de a aduce în discuție stigmatizarea și romantizarea problemelor de sănătate mintală în România. Echipa a extins o lucrare de disertație într-o cercetare amplă, cu sprijinul Fundației Estuar, al Asociației „Sunt Autist“ și al unor specialiști în sănătate mintală, pentru a construi un spectacol care să vorbească onest despre realitățile și prejudecățile din jurul acestui subiect. „Proiectul a pornit un fel de semnal de alarmă legat de toate trendurile care mai apăreau pe social media, de genul «trei semne că ai depresie», și am extins cercetarea foarte mult pe tot ce înseamnă consultarea beneficiarilor și a specialiștilor“, spune regizorul George Zamfir.
Finanțarea de la AFCN a fost absolut necesară pentru ca proiectul să poată prinde viață: „Nu s-ar fi putut întâmpla fără această finanțare. E un job full-time de cercetare, producție, decor, costume. Ar fi fost foarte dificil fără acest sprijin“, explică Zamfir. Actorul Mihai Trăsnea completează: „Știu că mai există și posibilitatea de atragere de finanțare din alte părți, poate finanțări private, dar unele vin și cu o anumită serie de cerințe specifice. Așadar e clar, fără finanțare de la AFCN nu funcționează“.
De la prima idee și până la premieră, „Adevăruri Distorsionate“ a adunat o echipă extinsă de 16 persoane, de la actori și asistenți, la PR și artiști vizuali. Organizarea și gestionarea bugetului au fost făcute la comun, fără manager de proiect, fiecare implicându-se direct în scrierea și implementarea proiectului. „Bugetul îl gestionăm împreună, suntem destul de noi și funcționăm mai mult într-un sistem la comun... cu toții ne implicăm în așa fel încât să fie toată lumea la curent și să fie transparență între noi“.
Dincolo de provocările logistice, echipa a simțit cel mai puternic impactul proiectului în reacția beneficiarilor direcți. Fundația Estuar, parteneră a proiectului, și-a regăsit poveștile și oamenii pe scenă, fără ca aceștia să se simtă expuși sau trădați. „Beneficiarii noștri s-au simțit reprezentați, le-a plăcut spectacolul și chiar i-a inspirat să continue activitățile de terapie prin artă“, povestește regizorul. Mihai Trăsnea subliniază că reacțiile spectatorilor au validat exact temele pe care și le-au propus să le atingă: „Toți cei cu care am vorbit după spectacol mi-au spus că și-au dat seama cât de prezentă e stigmatizarea, uneori fără să-și dea seama“.
Cât privește viitorul, ambele voci sunt prudente, chiar îngrijorate: „E clar că în cultură se investește foarte puțin, iar când apar probleme bugetare, mereu cultura e prima de la care se taie. Fonduri ca cele de la AFCN ajută foarte mult artiștii independenți, dar vedem cum instituțiile de stat ajung să aplice tot mai des la astfel de finanțări, făcând competiția și mai dură pentru cei la început de drum“, spune George Zamfir. „Noi ne-am propus mereu să nu existe un compromis din punct de vedere al actului artistic și al mesajului pe care vrem să-l transmitem. Orice am face, să nu ne compromitem ținta pe care o avem în momentul ăla, neluând finanțări care ne-ar obliga să spunem anumite lucruri sau să ne îngrădească mesajul“, completează Mihai Trăsnea. Pentru „Adevăruri Distorsionate“, independența creativă și dialogul real cu comunitatea rămân esențiale – dar viitorul acestor inițiative depinde, încă, de existența unor surse de finanțare stabile, care să permită proiectelor să nu devină „distorsionate“ de compromisuri.
Se încarcă comentariile...
