Ce îşi pun pictorii pe pereţi

în colecţia sa, pe lângă cele mai reprezentative lucrări, de pictură sau grafică, care-i poartă semnătura şi care marchează 50 de ani de activitate, şi "lucrări achiziţionate de la

în colecţia sa, pe lângă cele mai reprezentative lucrări, de pictură sau grafică, care-i poartă semnătura şi care marchează 50 de ani de activitate, şi "lucrări achiziţionate de la artişti pe care îi iubesc şi care mi-au plăcut". "Am achiziţionat sau am făcut schimb de lucrări cu autorii respectivi şi îmi face plăcere să le am în casa mea. Lucrările subsemnatului sunt într-o proporţie foarte mică, de 10%, iar alte lucrări aparţin unor colegi care au trecut dincolo şi alţii care sunt contemporanii noştri. Enumăr câţiva: Vasile Dobrian, graficiana Eva Cerbu, Nicolae Brana, Hans Herman, un artist neamţ din Sibiu, unde am lucrat o bună bucată de vreme la Muzeul Brukenthal, Octavian Smighelschi, de la care am o imagine cu un îngeraş, mai am de la fiul meu, Bogdan Iorga, care este şi el artist plastic, de la Carmen Paiu, două piese de ceramică, sculptură de la Octavian Maxim, Alexandru Gheorghiţă, George Apostu". Pictorul ne-a spus că mândria familiei o constituie cele 23 de icoane pe lemn şi sticlă.

Simeză în apartament
Tot ce a adunat de-a lungul timpului artistul Horea Cucerzan acoperă pereţii din două încăperi şi tot ar mai fi nevoie de spaţiu. "În general, pun pe peretele care se vede când intri în atelier circa 10-12 lucrări ale mele, le las o lună-două şi pe urmă panotez altele. În atelier nu am decât sculptură de la un singur autor, de la Olaru Octavian, care s-a stabilit în Canada şi în atelierul căruia am intrat în '83".
În atelierul lui Horea Cucerzan mai întâlnim obiecte vechi, de mare valoare, o vârtelniţă din zona Hunedoara, un obiect ce seamnă cu o piesă de Brâncuşi, un cric de car, trocuţe sau o monoxilă. Acasă, în sufragerie, artistul şi-a amenajat o adevărată o simeză, la fel ca în galerii, pe care se poate expune un sfert de expoziţie. "Acolo am lucrări de Marius Cilievici, de Nicolae Munteanu, din Alba Iulia, o lucrare de Liviu Stoicovici, dăruită acum patru-cinci ani. Eraclid Vreme şi Leon Vreme mi-au dăruit pictură şi grafică, lucrări pe care trebuie să le pun în valoare, însă deocamdată le păstrez din lipsă de spaţiu. Am de gând, pentru că microbul cu lucrările altora mi-a intrat în sânge, să fac o colecţie în paralel cu Muzeul de la Blaj, una mică ce va merge până la urmă tot la Blaj sau într-o casă memorială pe care mi-o doresc acolo". Am stat de vorbă şi cu un reprezentant al tinerei generaţii, unul dintre cei mai talentaţi artişti ai momentului, Dumitru Gorzo, care ne-a declarat că "pe pereţii atelierului am lucrările mele, peste care intervin, în schimb, acasă nu pun şi nu am niciodată lucrări ale mele, pentru că stau destul de mult în atelier. Ce-i drept, nu pun nici lucrări făcute de colegi, pentru că nu sunt în stare să colecţionez, să fac schimburi. Ofer o lucrare, dar nu prea merg pe schimburi pentru că nu sunt în stare să le depozitez, nu pot să mă concentrez şi la asta. Sunt şi două excepţii, acasă am două lucrări de la Florin Mitroi. În momentul de faţă, în atelier cred că sunt 150-200 de lucrări de-ale mele". Artistul nu exclude ca pe viitor să se preocupe şi de alcătuirea unei mici colecţii. "Cel puţin la doi ani mă mut dintr-un loc într-altul. Dacă aş avea o casă a mea, aş ţine lucrări pe pereţi în special ale altora, nu ale mele", ne-a mai spus Dumitru Gorzo.