Cărţi independente

Cosmin Manolache (35 de ani) este scriitor şi muzeograf la Muzeul Ţăranului Român

An de criză inclusiv pentru edituri, 2010 a adus în peisajul cultural românesc câteva iniţiative editoriale independente. Colecţia „Povestirilor Fără Filtru“ este în între-gime manufacturată şi conţine texte scrise deopotrivă de amatori şi de scriitori profesionişti.

Iată un fragment dintr-o povestire de Cosmin Manolache, semnată cu pseudonimul Sefchet Pasha:

„Atmosfera stranie pe care o simţisem păşind pe bulevard am regăsit-o şi mai prezentă în boriul de la subsolul în care fuseserăm băgaţi. Totul era violet în jurul nostru, până şi uniformele celor care ne luau declaraţii. Eu am fost chiar pălmuit pentru injurii aduse unor funcţionari publici şi spuseseră că ar fi trebuit să fiu mulţumit că nu mă bagă la codul penal, pentru insultarea uniformei şi, bineînţeles, pentru obscenitatea publică de care dădusem dovadă. Dar nimeni nu ne văzuse, era culmea ce ni se-ntâmpla. Martori puteau fi eventual frunzele paralitice rămase prin copaci. Toată suflarea oraşului era postată în faţa televizoarelor, la confruntarea electorală pentru turul doi al alegerilor prezidenţiale.

O ocazie perfectă pentru a culmina excesul nostru sexual cu o plimbare romantică. Nimeni nu ne putea lua apărarea. Ne-au ţinut acolo toată noaptea. Eram leşinaţi de somn. Nu intenţionasem să pierdem prea mult timp în ger, nu ne dorisem decât o amorţire a trupurilor. Stăteam pe nişte scaune incomode, într-o cameră sărăcăcioasă, hidoasă, ca toate încăperile cu poliţişti şi uniforme şi aşteptam să evadăm din atmosfera aia nesuferită. Pe la patru dimineaţa ne-au dat drumul. Iubiţel a început să plângă de furie când ne-am trezit din nou pe bulevardul gol..."

Povestiri fără filtru la plic

Anul trecut, la Clubul Ţăranului Român s-au ţinut lecturile publice intitulate „Povestitorii de la Şosea",  întâlniri care, deşi au dat măsura interesului crescut pentru autorii români, n-au mai găsit sponsor pentru a continua şi acest an. Editurile mari ar fi putut susţine şi folosi în interesul lor şi al propriilor autori aceste lecturi publice, dar n-au făcut-o pentru că, în general, nu sunt dispuse să investească în evenimente de promovare. Am mai spus şi cu altă ocazie că tot ce fac editurile româneşti e să redacteze cărţile autorilor români şi să traducă marile succese de afară. În rest, Dumnezeu cu mila!

Anul acesta însă câteva edituri mici au început să facă concurenţă mainstream-ului editorial, publicând autori importanţi: Tracus Arte (Al. Muşina, Ioan Groşan, V. Leac), Casa de pariuri literare (Nora Iuga) sau Charmides (Ioan Es. Pop, Ion Mureşan), iar Paralela 45, ART sau Trei par să fie tot mai interesate de literatura română contemporană, oferind alternative serioase unor scriitori (de la Stoian G. Bogdan la Livius Ciocîrlie) dispuşi să plece de la editurile mari. De altfel, dacă lucrurile nu se schimbă în următorii ani (menţionez, în paranteză, demararea colecţiei de e-book a Humanitas-ului), prevăd o migrare a scriitorilor către editurile mici, dispuse să investească mai mult în promovare, sau către mediul online. Sunt scriitori români care, dacă şi-ar publica singuri cărţile pe internet, ar câştiga mai mulţi bani din scrisul lor decât obţin acum de la editurile care, atât timp cât continuă să ţină secrete tirajele cărţilor, nu fac decât să întreţină suspiciunile cu privire la corectitudinea lor. Deocamdată, niciun scriitor cu priză la public n-a încercat la modul serios self publishing-ul, iar prestigiul publicării pe hârtie rămâne puternic.

În acest context, un proiect precum colecţia „Povestirilor Fără Filtru",  iniţiat de Alice Capoti (care, pur şi simplu, manufacturează volume-casete de povestiri din carton, plicuri şi sfoară de cânepă), arată ca o minunată iniţiativă de indie publishing, un fel de haiducie editorială în urma căreia scriitorii câştigă un procent de vânzări inacceptabil de mare pentru o editură standard. Primele povestiri ale acestui proiect au putut fi cumpărate şi citite în meniul literar al cafenelelor Ramayana Café, Tabiet şi Verde Café, saltul ulterior de la plicul cu povestiri din cafenea la volumele-casete din librării fiind unul cât se poate de firesc. Cele două inedite volume-casete apărute acum conţin fiecare câte cinci plicuri cu cinci povestiri, costă doar 15 lei şi pot fi cumpărate, deocamdată, numai de la Librăria Triptic (str. Alecu Russo nr. 8). Cu sau fără criză, scriitorii vor continua să scrie, ce vor face însă editurile şi librăriile rămâne de văzut.

Info

Lampa din solzi de peşte,coord. Alice Capoti

Colecţia „Povestiri Fără Filtru",  2010.