Arta de a rezista, ep.2. Tradiții marginalizate și istorii invizibile. Un sat care dispare și identitățile care ies la lumină

În jurul unui obicei străvechi din satul Buru, aproape uitat de lume, și al istoriei queer ascunse a Clujului, Asociația Refugiu de Creație reconstruiește două feluri de memorie: una rurală, amenințată de dispariție, și alta urbană, mult timp exclusă din narațiunea publică. Pentru Liviu Bulea, președintele asociației, ambele demersuri – „Primăvara în satul românesc: Băbăluda” și „Amprente LGBTQ+ în Istoria Clujului” – înseamnă același lucru: recuperarea a ceea ce s-a pierdut sau a fost ținut în umbră.

Prin finanțarea AFCN, Refugiul de Creație a reușit să aducă la lumină două lumi aproape uitate.

Într-o țară în care marile teatre, muzeele sau festivalurile consacrate reușesc cu greu să mențină cultura la suprafață, o mare parte din viața artistică se desfășoară în afara instituțiilor. România are în jur de 4.000 de organizații nonguvernamentale active în domeniul cultural – grupuri mici, asociații locale sau colective de artiști care lucrează constant, adesea fără vizibilitate publică și fără sprijin stabil. Pentru mulți dintre acești actori, Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) a devenit, în ultimii ani, singura șansă de a-și duce proiectele mai departe. Creată în 2005, AFCN funcționează sub autoritatea Ministerului Culturii, dar are autonomie în organizarea sesiunilor de finanțare. În 2025, doar 31% dintre cele 702 proiecte înscrise la prima sesiune au primit sprijin – restul au rămas pe dinafară.

Acesta este al doilea episod din seria „Arta de a rezista”, marca „Weekend Adevărul“, despre oamenii și inițiativele care mențin cultura vie în România. În acest episod, vorbim despre Refugiul de Creație, o asociație care documentează și pune în valoare lumi aflate la margine: tradiții rurale uitate și istorii queer recuperate din tăcere.

Trecut și prezent

Asociația Refugiu de Creație explorează, documentează și pune în lumină două lumi care rareori ajung în atenția publică: satul izolat cu tradiții pe cale de dispariție și istoria queer invizibilă a unui mare oraș universitar. Pentru Liviu Bulea, președintele asociației, ambele proiecte sunt încercări de a recupera, pe de o parte, ceea ce dispare încet, iar pe de alta, ceea ce a fost ascuns sau ignorat. 

„Primăvara în satul românesc: Băbăluda“ a pornit dintr-o nevoie personală de a da vizibilitate unui sat aproape uitat, Buru, din județul Cluj, și unei sărbători care astăzi se mai ține doar aici. Satul e greu accesibil, cu puțini locuitori și o comunitate pe care migrația și lipsa perspectivelor o subțiază de la an la an. Împreună cu o echipă de artiști, Liviu Bulea a locuit zece zile în Buru, timp în care au documentat sărbătoarea Băbăluda și poveștile oamenilor din sat. Rezidența nu a avut doar o miză artistică, ci și una de solidaritate: artiștii au căutat să creeze o punte între sat și lumea din afară, să conserve tradiția, dar și să ajute sătenii să descopere metode noi de a genera venituri, pornind de la specificul locului. Documentarea a prins formă în două expoziții distincte. Prima a avut loc chiar în sat, în curtea bisericii, acolo unde sătenii își pot vedea propriile vieți și obiceiuri reflectate în lucrările artiștilor. A doua expoziție va ajunge la Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca, deschizând publicului urban o fereastră către o lume fragilă, aproape necunoscută.

Al doilea proiect, „Amprente LGBTQ+ în Istoria Clujului“, a adus împreună conferințe și spectacol de teatru itinerant, tot cu un accent pe recuperare – de data aceasta, a memoriei queer. La Centrul Cultural Francez din Cluj, o serie de conferințe a pus în discuție subiecte precum mituri și adevăruri despre HIV/SIDA, educația de gen sau istoria Pride-ului local, cu invitați din Cluj și din București. Punctul central al proiectului a fost spectacolul de teatru desfășurat timp de cinci zile, în cinci spații diferite din oraș, fiecare cu însemnătate pentru istoria comunității LGBTQ+. Spectatorii au fost invitați într-o călătorie cu povestitorul Ion Negoițescu, scriitorul clujean care a avut curajul să se declare gay într-o vreme ostilă, și au descoperit locuri, povești și oameni rămași mult timp în afara narativelor oficiale. De la istoria cluburilor gay din Clujul anilor ’90 la întâlniri clandestine și primele ediții ale Pride-ului, când primăria nu accepta manifestațiile în centru, până la artiști vizuali pentru care orientarea sexuală a fost sursă de creație, spectacolul a reușit să aducă în prim-plan un fragment de istorie ignorată.

În satul Buru, tradiția Băbăluda prinde din nou viață prin proiectul Primăvara în satul românesc.

Ambele proiecte au depins decisiv de finanțarea AFCN. Banii au mers în primul rând către plata artiștilor, actorilor și tuturor celor implicați – „ca să poată să facă o muncă bună și ulterior să avem rezultatele dorite“, spune Liviu Bulea. Pentru „Băbăluda“ au lucrat direct 11 artiști, plus curator, grafician și persoane pentru promovare, iar pentru „Amprente LGBTQ+“ echipa a ajuns la aproximativ 20 de persoane, inclusiv partea tehnică și de comunicare. Fără aceste fonduri, proiectele ar fi fost, cel mai probabil, imposibil de pus în practică sau s-ar fi redus la acțiuni punctuale, cu impact limitat. Sectorul privat rămâne greu de accesat, mai ales pentru inițiative care nu aduc vizibilitate imediată sau profit, iar competiția pentru finanțare publică este uriașă. „Mi se par extrem de importante genul ăsta de finanțări de la stat. Ulterior, sperăm că vom reuși să atragem și altfel de sponsorizări – dar fără AFCN-uri nu s-ar fi întâmplat“. 

Impactul a fost simțit imediat. În Buru, reacția sătenilor a depășit așteptările: oamenii s-au implicat, au pus la dispoziție timp, spațiu, povești, au promovat la rândul lor proiectul pe rețelele sociale ale satului. Pentru Liviu Bulea, deschiderea comunității a fost una dintre cele mai valoroase reușite. La Cluj, toate reprezentațiile din cadrul proiectului LGBTQ+ s-au desfășurat cu săli pline – un semn că astfel de povești au publicul lor, chiar dacă nu sunt mereu vizibile în spațiul public. „Cred că foarte mulți s-au gândit la cine sunt cei din comunitate și au descoperit povești și oameni pe care nu îi cunoșteau“.

Privind spre viitor, Liviu Bulea nu ascunde îngrijorarea: „Fără genul ăsta de finanțări, foarte multe ONG-uri și spații independente vor muri“. Concurența pentru resurse este mare, iar austeritatea lovește mai ales inițiativele care încearcă să recupereze ceea ce nu se vede sau nu e „rentabil“. Speră ca aceste fonduri să rămână deschise și pentru proiecte atipice, care au nevoie de o șansă reală: „Mă bucur în special că a fost acceptat acest proiect cu LGBT, care a fost extrem de vizibil și pus în vizorul oamenilor. E extrem de important ca și aceste proiecte să aibă o șansă“.

Proiectele Refugiului de Creație vorbesc, așadar, despre puterea de a aduce la lumină ceea ce altfel s-ar pierde: sărbători pe cale de dispariție, istorii queer ignorate, comunități care altfel nu ar fi băgate în seamă. Pentru cei implicați, dar și pentru public, aceste întâlniri – fie ele expoziții, spectacole sau simple dialoguri – pot schimba o perspectivă și, uneori, chiar destinul unui loc sau al unui om.