Armata română pe Frontul de Est înainte de Stalingrad: preludiul unui dezastru

Septembrie 1942. Trupele Axei sunt la porţile Stalingradului, iar spre sud, înaintează spre crestele Caucazului. Corpul 6 armată român dă lupte grele la sud de oraş în debutul primei luni de toamnă, fiind puternic contraatacat în ultimele zile ale lui septembrie în sectoarele diviziilor 1 şi 4 infanterie. Trupele române cedează, dar situaţia este restabilită până la 1 octombrie, prin intervenţia Diviziei 14 blindate germane.

În tot acest timp, Armata 3 română participa la ofensiva spre Caucaz, începutul de septembrie găsind trupele române în importantul oraş Novorosiisk, până la 11 septembrie zona fiind în întregime controlată de forţele germano-române. Prezenţa militară sovietică era eliminată din Kuban şi din peninsula Taman, realizându-se legătura cu trupele din peninsula Kerci. Concomitent, Divizia 2 munte română, comandată de generalul Ion Dumitrache, a înaintat în centrul Caucazului, în direcţia Nalcik. relatează historia.ro

Încă de la 31 august 1942, comandamentul Armatei 3 române, aflat în Kuban, a primit ordinul de a prelua de la trupele germane şi italiene apărarea frontului situat în cotul Donului, acolo unde sovieticii dispuneau de un cap de pod cu o dezvoltare frontală de peste 70 km şi o adâncime de 25 km, ce se va dovedi decisiv în bătălia Stalingradului. Intuind potenţialul pericol, comandamentul român a cerut desfăşurarea unei acţiuni militare care să ducă la lichidarea capului de pod, dar Înaltul Comandament al Armatei de Uscat germane (O.K.H.) a refuzat, invocând - pe bună dreptate - imposibilitatea asigurării sprijinului de aviaţie, care era întrebuinţată cu precădere pe frontul de la Stalingrad.

În aceste condiţii, comandamentul român a devenit preocupat în legătură cu organizarea unui dispozitiv de luptă în concordanţă cu capacitatea operativă a unităţilor române. La 18 septembrie, comandantul Armatei 3, generalul Petre Dumitrescu, însoţit de colonelul adjutant Socrate Mardari, s-a deplasat la Cartierul General al Grupului de armate „B" la Starobelsk, unde a prezentat generalului von Weichs situaţia dificilă a Armatei 3, dispusă pe un front de 160 de km la sud de Don; aceasta, în condiţiile în care inamicul controla majoritatea trecerilor peste fluviu şi deţinea, între Armata 6 germană şi Armata 8 italiană, acel cap de pod adânc de 25 km şi larg de 70 km.

Citeşte mai departe cât de greşit a fost pregătită de nemţi campania pentru Stalingrad