„Amintiri la capătul dorului“, o carte despre Bartolomeu Anania, scrisă de Macarie Drăgoi, ucenic al marelui duhovnic, episcop în Scandinavia VIDEO

Macarie Drăgoi a fost ales Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord de către Sfântul Sinod al BOR pe 5 martie 2008

Cartea ”10 ani cu mitropolitul meu, Bartolomeu Anania (1998-2008). Amintiri la capătul dorului”, semnată de PS Macarie Drăgoi, episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, a apărut la finalul anului trecut la Editura Polirom. "Adevărul" vă prezintă un fragment din acest volum cu amintiri tulburătoare despre marele duhovnic ale fostului său ucenic.

Volumul  "10 ani cu mitropolitul meu, Bartolomeu Anania (1998-2008). Amintiri la capătul dorului” aduce mărturii unicat despre marele mitropolit şi om de litere Bartolomeu Anania, prin relatarea acestora de către cel care i-a fost ucenic, PS Macarie Drăgoi, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord. "Era fundamental un om corect şi exigent, drept şi bun", spune fostul ucenic Macarie despre marele duhovnic Bartolomeu Anania.

Valeriu Anania (I.P.S. Bartolomeu Anania) (1921-2011) a fost arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. S-a călugărit în 1942, a condus greva studenţească de la Cluj (1946) şi a fost condamnat politic de autorităţile comuniste (1958-1964). A debutat poetic în 1935 şi publicistic în 1937, în revista Vremea. A publicat dramaturgie, memorialistică, poezie, roman, proza fantastică, eseuri, studii şi articole. A realizat diortosirea integrală a textului Sfintei Scripturi (Vechiul Testament după Septuaginta), cu peste 8.000 de note explicative. S-a stins din viata la 31 ianuarie 2011, la Cluj-Napoca.

Cartea "10 ani cu mitropolitul meu, Bartolomeu Anania (1998-2008). Amintiri la capătul dorului”  evocă personalitatea părintelui mitropolit şi cărturar Bartolomeu Anania, cu ocazia împlinirii în 2021 a unui secol de la naşterea şi a unui deceniu de la plecarea sa fizică dintre noi. Cartea surprinde relaţia duhovnicească dintre Preasfinţitul Macarie – seminaristul, teologul, monahul şi arhiereul – cu mitropolitul Bartolomeu, pe care mai întâi l-a cunoscut prin lecturi şi mai apoi faţă către faţă.

„Mă bucur să văd cum, la un secol de la naşterea şi la un deceniu de la plecarea fizică dintre noi, dorul de mitropolitul Bartolomeu este «stins» printr-o serie de evocări. Cea de faţă, a părintelui episcop Macarie, este un exemplu memorial dintre cele mai reuşite: firele amintirilor nu se încâlcesc într-un ghem fără noimă, ci se împletesc, ţesând, la un loc, un brocart pe măsura nobleţei celui amintit. De la tânărul seminarist, apoi student teolog, la monahul şi arhiereul de azi, râul memoriei curge, se intersectează cu tot felul de afluenţi, face scurte pauze, reporneşte şi se varsă în delta amintirii de obşte", apreciază Radu Preda, în prefaţa cărţii.

Paginile de faţă confirmă şi reconfirmă momente importante nu doar din viaţa mitropolitului Bartolomeu, cât mai cu seamă din cea a Bisericii lui Hristos pe care a avut privilegiul şi inspiraţia să o slujească. Îi mulţumesc fratelui meu în Duh, părintelui episcop Macarie, că a menţinut cu delicateţe şi fidelitate candela memoriei mereu aprinsă, că nu a uitat şi nici nu va uita cum, unde şi prin cine a deschis ochii în lumina slujirii”, subliniază Radu Preda.

FRAGMENT

"Iubite cititorule, aştern înaintea ta povestea celor mai de preţ întâlniri cu care m-a binecuvântat Dumnezeu în această viaţă, experienţe care şi-au pus amprenta asupra formării mele duhovniceşti. Este povestea anilor mei petrecuţi alături de Părintele Mitropolit Bartolomeu Anania. „Fost-a om trimis de la Dumnezeu” (Ioan 1, 6), apostol şi mărturisitor, iubitor de înţelepciune şi împodobitor al limbii româneşti, diortositor al cuvântului scripturistic, dârz păstor în vremuri tulburi, o prezenţă maiestuoasă, dar totododată sensibilă, delicată şi proaspătă ca binefăcătoarea briză de mare. Un om egal cu sine însuşi, integru, transparent, fără de vicleşug. [...]

Iubite cititorule, te invit să păşim împreună în această poveste a uceniciei la Înaltul Bartolomeu. Te chem să trăim împreună bucuria neaşteptată a începuturilor, emoţia primelor teste şi încercări, plinirea aşteptărilor şi năzuinţelor, greul neîmplinirilor, izbăvirile întrezărite prin nădejde. Este o mărturie de suflet pe care o pun cu emoţie la inima ta, o mărturie a memoriei şi a instantaneelor trăite ca secretar de cabinet al Înaltului Bartolomeu, iar, ulterior, ca eclesiarh al Catedralei mitropolitane de la Cluj. Sunt anii mei cei mai frumoşi, ani de pregătire pentru crucea slujirii arhiereşti de mai târziu.

Era un arhiereu autentic, deschis către oameni

Avea un fel ţărănesc, simplu, arhaic şi, totodată, patriarhal, grav de a-şi trăi viaţa lăuntrică. Îşi începea ziua devreme, în zori, cu rugăciunile pe care le rostea în micul său paraclis de închinare amenajat de el lângă camera sa de odihnă şi păstrat până astăzi, cu evlavie, de Înaltpreasfinţitul Andrei, actualul mitropolit al Clujului. Folosea la pravila zilnică, pe de o parte, Cartea de rugăciuni îngrijită de el pe când se ostenea la Bucureşti la Institutul Biblic de la Patriarhie şi pe care o reeditase ca arhipăstor la Cluj, iar, pe de alta, Psaltirea cu psalmii diortosiţi de el, ediţia tipărită la Cluj în 1998, cu aprobarea Sfântului Sinod, ambele ilustrate cu valoroasele gravuri în peniţă ale lui Gheorghe Russu. Neîncetat deschise pe tetrapod, hrăneau rânduiala zilnică de rugăciune din micul său paraclis.

La ora 8 intra la birou, unde îşi bea cafeaua cu caimac, consulta revista presei, apoi, pe la 9, lua micul dejun, iar la ora 10 începea programul de lucru cu publicul sau colaboratorii.

În jurul orei 14 mânca de prânz, apoi se retrăgea pentru puţină odihnă. La ora 17 revenea la birou, unde lucra până seara la 22, când lua cina.

Pe durata unei zile de lucru medita îndelung, plimbându-se pe terasa deschisă a Reşedinţei arhiepiscopale. Acest ritual îl urma şi dimineaţa, înainte de a merge la Liturghie, când îşi pregătea predicile. Cu toţii ştiam că atunci când Înaltul păşea pe terasă, uneori grăbit, alteori lent şi măsurat, ca într-o enigmatică procesiune, îşi punea ordine în gânduri, pregătind mental fie o predică, fie un articol, fie o rezoluţie importantă sau o luare de poziţie pe care ulterior le transpunea pe hârtie şi ni le comunica şi nouă, bucurându-se de impresiile şi sugestiile noastre. Era un arhiereu autentic, deschis către oameni, cu acea siguranţă de sine aristocrată care-l făcea să aprecieze calitatea unui argument, buna intenţie, critica constructivă. Aprecia cultura înaltă, buna educaţie, dar, el însuşi creator de cultură, era departe de a face un idol din acestea. [...]

Înaltul avea o preferinţă pentru tineri, justificându-se: „Îmi place să lucrez cu tinerii din trei motive. În primul rând, nu sunt corupţi; apoi, sunt entuziaşti şi dornici de afirmare; şi, nu în ultimul rând, la vârsta mea, nici eu nu mă simt atât de bătrân”. Dumnealui era exigent şi putea să fie sever, iar uneori, când considera că s-a comis o greşeală majoră, chiar dur. Şi avea cu adevărat alergie la viclenie şi neobrăzare. 

Dar niciodată nu s-a comportat cu noi ca un „şef ”, niciodată nu ne-a privit de sus, nu ne-a făcut să-i simţim autoritatea, puterea şi superioritatea intelectuală. 

Era fundamental un om corect şi exigent, drept şi bun".  (Copyright Editura Polirom)

Macarie Drăgoi (la Botez, Marius-Dan), născut la 9 mai 1977 în Căianu Mic, jud. Bistriţa-Năsăud. Absolvent al Facultăţii de Teologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1996-2000); studii aprofundate, secţia Teologie-Istorie, la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca (2000-2001) şi studii de specializare la universităţile Leeds şi Durham (2004-2005). Doctor în Teologie şi în Istorie. A fost secretar al mitropolitului Bartolomeu Anania (1998-2003), redactor la Radio Renaşterea din Cluj-Napoca (1999-2002) şi Radio Reîntregirea din Alba Iulia (2003-2005). În perioada studiilor în Anglia a întemeiat prima parohie românească din nordul Marii Britanii, la Mirfield-Leeds. La 5 martie 2008 a fost ales Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord de către Sfântul Sinod al BOR. În prezent, îi păstoreşte pe românii ortodocşi din Europa de Nord, pentru care a înfiinţat noi parohii cu mai multe biserici proprii şi centre cultural-catehetice. A întemeiat Centrul pentru tineret „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare”, Centrul de pelerinaje „Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti” şi alte centre social-filantropice. A pus bazele noii reviste eparhiale bilingve Candela Nordului şi ale editurii Felicitas, a înfiinţat distincţia pentru mireni şi clerici „Crucea Nordului” şi alte decoraţii episcopale. În 2010, împreună cu ierarhii şi teologii ortodocşi din Stockholm, a întemeiat Centrul de Studii Ortodoxe din capitala Suediei, cu o editură proprie, Anastasis. A publicat numeroase studii pe teme teologice, istorice şi etnologice, precum şi articole, recenzii şi interviuri în periodice bisericeşti şi de cultură.

Cartea „10 ani cu mitropolitul meu, Bartolomeu Anania (1998-2008). Amintiri la capătul dorului” poate fi achiziţionată de pe site-ul editurii Polirom.