Adevăruri de altădată: Un tratat de estetică (III)

În volumul al doilea al lucrării „Estetica“, lucrare care se va pune sub tipar în toamna ce se apropie, d. Vianu va continua tratatul d-sale, prin analiza celuilalt factor, artistul.

Este o întregire necesară, pentru a putea formula o atitudine critică asupra sistemului. Este fără îndoială că opera întreagă a d-nului Vianu va mobiliza preocuparea atentă şi interesată a intelectualităţii româneşti. Meritele d-sale sunt multe şi puternice. Prin tratatul publicat de curând, d-sa deschide în registrul ştiinţei şi culturii româneşti o pagină nouă, puternică şi utilă.

Estetica, după cum am mai spus la începutul acestor rânduri, este o disciplină în domeniul căreia s'a lucrat la noi foarte puţin. D. Vianu este acela care, prin publicaţiile şi prin activitatea d-sale la catedră a determinat un curent în favoarea ei. Prin tratatul recent, d-sa dă încercărilor de până acum o închegare ştiinţifică, laborioasă, plină de semnificaţii, atât pentru gândirea românească cât şi pentru orientările spirituale către care se îndreaptă intelectualitatea noastră. Pune în valoare o imensă bibliografie, necunoscută în librăriile şi rubricile de recenzii ale revistelor noastre. Dă preţioase indicaţii de metodă, cu privire la felul în care trebuesc tratate şi înţelese operele de artă. Realizează condiţiunea obiectivităţii ştiinţifice într'o formă caldă şi umană şi aplică regulile ei fără distonări pedante la fapte care n'ar putea îngădui decât interpretări şi motivări personale. Menţine tot timpul linia precizărilor d-sale într'o ordine consecventă faptelor şi directivelor culturii româneşti.

Mai presus de toate, se impune ansamblul lucrării prin armonia, echilibrul şi logica construcţiunilor pe care le înfăţişează. Prin tot ce cuprinde, prin conţinutul ei, prin tema desvoltată, prin metoda urmată, prin conştiinciozitatea elaborării, cartea d-lui Vianu îndeamnă la cercetare atentă şi metodică.

(articol publicat de Ion Zamfirescu în „Adevărul", 1935)