"Actoria e o meserie a intalnirilor, e ca in dragoste"

In plina vara gasesti putini actori in Bucuresti, dar Marius Bodochi e unul dintre ei. La mijlocul saptamanii trecute, in pasajul Universitatii se auzeau, pe muzica, vorbele lui Alecsandri, mai

In plina vara gasesti putini actori in Bucuresti, dar Marius Bodochi e unul dintre ei. La mijlocul saptamanii trecute, in pasajul Universitatii se auzeau, pe muzica, vorbele lui Alecsandri, mai actuale decat oricand. "Vinovat" era cunoscutul actor al Nationalului bucurestean, care nu se fereste de spatii neconventionale fiindca iubeste teatrul, oriunde s-ar petrece el. - Sunteti unul dintre putinii actori romani care au avut curajul de a parasi un teatru si un oras in care isi castigase deja prestigiul si de a se muta in Capitala, pentru a lua, intr-un fel, viata artistica de la capat. V-a fost greu sa faceti asta? - N-am avut niste motive anume, dar la inceputul anilor '90, cand am inceput sa apar la televiziune, am fost de mai multe ori chemat la Bucuresti. Initial n-am vrut sa vin fiindca, sincer sa fiu, nu-mi place Sudul Romaniei. Sunt multi oameni cumsecade si de treaba aici, nu vreau sa-i jignesc, dar sunt, din pacate si oameni de alta factura, pe care nu poti sa pui baza. Aici toate se aranjeaza "din mers", toti promit, "se face", "se aranjeaza", "nici o problema" si te trezesti ca peste doua zile te mint in fata, "am spus eu asta?" Asta mie mi se pare foarte ciudat, greu suportabil. Dar n-am putut refuza la nesfarsit, asa ca in 1997, cand regizorul Horea Popescu dorea sa reia spectacolul sau cu Ondine de Giraudoux, care se jucase deja doua stagiuni cu o alta distributie. (...) S-a intamplat sa nu am liber nici macar o saptamana de cand am venit in Bucuresti, intotdeauna am stiut ce roluri vor urma, in ce proiecte voi fi implicat, iar asta conteaza pentru mine fiindca imi place sa stiu din timp ce ma asteapta, nu sa aflu in ultimul moment. Dar am stiut si din cauza faptului ca ma intereseaza, ca imi pasa, la o adica ma duc si intreb, aflu cumva, desigur pe cai onorabile si directe. Eu cred ca un actor nu trebuie sa aiba pauze in cariera, risca deprofesionalizarea sau, mai rau, frica. Chiar si la actori consacrati, cu zeci de ani de teatru, apare, dupa un timp departe de scena, frica de intoarcere. Dorel Visan avea o vorba pe care o tot spunea actorilor si avea dreptate: "nu-i bine sa te prinda binele nepregatit". Poti sa-i placi cuiva, intr-o zi cineva te poate remarca, ii poti spune ceva unui regizor, care sa vrea sa faca un spectacol cu tine, iar tu in ultimul timp n-ai jucat, nu te-ai antrenat, pe scurt, esti nepregatit. In orice moment trebuie sa fii pregatit psiho-fizic pentru o intalnire, care poate insemna enorm pentru cariera ta. Actoria e o meserie a intalnirilor, e ca in dragoste. - Optiunea dvs. de a juca in plina vara, cand majoritatea colegilor sunt in vacante si, in plus, intr-un spatiu neconventional ca barul Nescafe din pasajul Universitatii nu e tocmai obisnuita. De ce ati simtit aceasta nevoie? - Adevarul e ca nu am astampar. Am primit mai multe solicitari de la diverse firme sa prezint un one-man-show. Fiindca nu mi s-ar fi potrivit altceva am ales un fragment din Iasii in carnaval, decupat cu sprijinul lui Victor Ioan Frunza si al Adrianei Grand si l-am intitulat Cantonete comice. Am jucat acest mic spectacol mai intai la sala Amfiteatru, apoi in spatiul neconventional din pasajul Universitatii. Vor urma in aceasta saptamana (joi seara) Florina Cercel cu un spectacol Caragiale, apoi Dan Puric si Carmen Ungureanu cu fragmente din Toujours l'amour. Imi plac aceste experiente fiindca iti dau sansa de a aparea in fata unui public amestecat, care nu e obisnuit cu teatrul, dar e de o anumita calitate. Sper sa mai pot juca spectacolul, am fost cu el intr-un turneu in Statele Unite in aprilie si a avut succes in comunitatile romanesti. - Judecand la rece, desi presupun ca ati ales aceasta meserie din pasiune si nu din calcul, merita sa fii actor astazi, in Romania? - Grea intrebare! Daca cineva m-ar intreba acum daca sa se faca actor i-as raspunde "da, fa-te actor, daca nu-ti doresti apartament cu scara interioara, daca nu visezi o masina luxoasa, daca poti, intr-o zi, sa mananci doar o felie de paine si sa bei un ceai, daca nu vrei sa faci concedii in Spania, daca vrei sa ai o viata agitata si multe privatiuni. In plus, totdeauna cand faci ceva sa fii dispus sa dai tot din tine si sa nu ceri nimic." Asta as raspunde, iar cei care s-ar simti descurajati de ce le-am spus, ar trebui sa renunte chiar in clipa aceea. (Textul integral in Adevarul literar si artistic)