ACCENTE

Fiul contrabandistului in Academia Romana De cativa ani Academia Romana a pus in lucru un proiect monumental: Colectia "Opere fundamentale" coordonata de acad. Eugen Simion. La baza acestui proiect

Fiul contrabandistului in Academia Romana
De cativa ani Academia Romana a pus in lucru un proiect monumental: Colectia "Opere fundamentale" coordonata de acad. Eugen Simion. La baza acestui proiect ambitios sta un vechi vis al literatului roman, nutrit cu ardoare de fiecare generatie literara, de la inceputuri pana in prezent, dar visul, secular, a avut mereu soarta de la temelia manastirii lui Manole: "un zid inceput si neispravit..." Istoria ("mastera"!), nestatornicia vremurilor dar si a oamenilor modelati de ele, daca nu chiar gustul pervers de a inchipui monumental si a infaptui liliputan, aici, la "Portile Orientului" unde totul e privit cu lejeritate si prea mare ingaduinta, au facut ca in cultura romana soarta zidului din balada sa functioneze ca o lege "organica" si fatala. Toate generatiile s-au plans si se plang ca, spre deosebire de marile culturi, n-am fost in stare sa ne strangem bruma de avutie spirituala in colectii reprezentative: o istorie a proiectelor esuate poate incepe cu visata si neinfaptuita "Biblioteca universala" a lui Heliade Radulescu, spre a sfarsi cu soarta editiilor critice intrerupte despre care scria recent Ion Simut in "Romania literara". Avand un precedent stralucit doar in opera editoriala de la Fundatii a marelui savant Alexandru Rosetti, ambitiosul proiect actual al Academiei vrea sa rupa zidul unei traditii nenorocite: au aparut cateva zeci de volume, in doar trei ani, incepand cu cele 5 ale operei poetului national, Mihai Eminescu si ajungand, recent, la Panait Istrati, cu cele doua masive volume (2.368 pagini!), editie ingrijita, cronologie, note si comentarii de Teodor Vargolici, traducere de Alexandru Talex si introducere de Eugen Simion. Bizareria consta in faptul ca inca de pe cand colectia de "Opere fundamentale" nici nu incepuse sa fie, au prins a curge obiectiile, rezervele, mirarile obstructioniste. Carcotasii astutiosi, cusurgiii de meserie au intampinat proiectul si primele lui infaptuiri cu ridicari din umeri, scepticisme de ocazie si ingrijorari prefacute. E un "lux" pe care, in saracia de azi, nu ni-l putem permite - au spus unii. Altii, cuprinsi de mila celor vii, se mira de generozitatea fata de cei morti care ne "costa" multe miliarde de lei investite in acest proiect monumental. Intr-adevar, cu mortii stam bine: marii scriitori romani, imbracati in straie (editoriale) de lux au umplut cateva rafturi din biblioteca nationala la care, ce-i drept, ne cam uitam cu jind. Isi asteapta randul in luxoasa colectie marii morti ai literaturii din regimul comunist: Petru Dumitriu, Marin Preda, Eugen Barbu s.a. Nu stiu ce intentii are marele proiect cu cei vii, - cu cei de azi. Banuiesc ca in jurul lor "razboiul" se va inteti. Insa celor ce obiecteaza cu pretul, aproape prohibitiv, la care pot fi cumparati scriitorii minunatei si inaccesibilei colectii li se poate raspunde cu aparentul cinism al intelepciunii populare: "suntem prea saraci ca sa cumparam lucruri ieftine!". "Bunuri de folosinta indelungata", neperisabile, operele colectiei academice merita cu prisosinta acest "pret", unul care include si munca unor mari editori, semnati sau nesemnati pe coperta, care au facut posibila o asemenea colectie de importanta indiscutabil nationala. Ivita in mijlocul atator incercari ratate si proiecte esuate in multe domenii ale vietii sociale, politice si culturale, izbanda pe care ea o intruchipeaza merita altceva decat incruntarile carcotasilor si pesimistilor de serviciu. Ultima, dar speram ca nu si cea din urma aparitie este, cum spuneam, "Opere" de Panait Istrati (cititorii vor simti "pretul" doar la librarie, tirajul ramanand, ca in economia de piata, strict confidential, dar deschis...). Panait Istrati, militantul socialist este si primul dizident european care s-a dezis vehement de socialismul sovietic, discreditandu-se astfel in ochii intelectualilor orbi sau obedienti. Celebra dar putin citita "Spovedanie pentru invinsi" (1929) este manifestul dureros si patetic al unei "dezintoxicari" experimentate pe cont propriu de o constiinta solitara, intr-o perioada cand crema intelectualitatii europene delira salonard pe marginea "succeselor" primului stat socialist din istoria omenirii. Ca scriitor, Istrati rastoarna, zice Eugen Simion in Introducere, "toate tipologiile si strategiile scriitoricesti cunoscute pana la el in literatura". As adauga doar ca Panait Istrati, in raspar cu toata productia scrisa a timpului sau, iese trantind usile din "literatura de camera", scotand-o la "drumul mare", acolo unde-i si intalneste mereu pe umilitii si obiditii pentru si despre care a scris. Colectia de lux a "Operelor fundamentale" in care a fost poftit acum semnifica o adevarata intrare in Academia Romana a fiului spalatoresei Joita din Baldovinesti si al grecului Gherasim Valsamis, contrabandist de tutun.