170 de ani de la dezrobirea romilor. Istoric: „Există foarte multe sate în România unde asfaltul se oprește «unde începe țigănia»“
0Dezrobirea romilor nu a început în momentul în care au fost adoptate legile în Țara Românească și Moldova. Goi, fără să știe carte, obligați să stea mulți ani în locul în care i-a prins dezrobirea, de grumazul lor au fost prinse alte lanțuri, mai grele. Din păcate, nici acum societatea românească nu îi tratează în mod egal și, de multe ori, civilizația se oprește la poarta lor.
Ioan Valentin Negoi, profesor și doctor în Istorie, autor al cărții „Istoria nespusă a romilor din România. De la cea mai lungă perioadă de sclavie din Europa la Holocaust“, apărută la Editura Hyperliteratura, a acordat un interviu pentru „Weekend Adevărul“ în care vorbește despre sclavia în care au fost ținuți romii vreme de aproape 500 de ani în Principatele Române, când și cum au fost folosiți termenii de „țigan“ și „rom“, dar și despre blestemul discriminării care continuă și astăzi.
„Weekend Adevărul“: Care sunt originile acestor două denumiri, rom și țigan?
Ioan Valentin Negoi: În spațiul românesc, romii au primit exonimul „țigani“. Cuvântul „țigan“ are o istorie asemănătoare ca și „gipsy“. Prima atestare documentară a etnonimului „rom“ este din 1837 și apare într-un studiu al lui Mihail Kogălniceanu, „Istoria, moravurile și limba țiganilor“, publicat în limba franceză, unde afirma că „țiganii se numesc în limba lor «romnicel» (fiul femeii) sau «rom» (oameni)“. Academicianul Ioan Aurel Pop a explicat într-un discurs la Academia Română când a fost folosit pentru prima data numele de România. Conform acestuia, el a fost utilizat în mod oficial, în documente de stat, pe la 1862.
Mai mult decât atât, numele de România a fost consacrat în Constituția de la 1866. De unde să fi știut țiganii de atunci de schimbările administrative care aveau să vină mai ales în situația de sclavi în care se aflau? E o simplă coincidență că etnonimul „rom“ seamănă cu etnonimul „român“. Unii romi preferă să fie autoidentificați cu acest exonim, „țigani“, fiind o modalitate de a fi acceptați de către ceilalți și unii chiar preferă să se identifice în spațiu personal, dar și public, cu acest exonim.
Câți romi mai sunt acum în România sau câți s-au declarat astfel la recensământ?
La cel mai recent recensământ s-au declarat romi pentru că mai mulți colegi au făcut o petiție către Institutul de Statistică și au scos din categoriile de recenzare exonimul țigan și toate persoanele de etnie romă din România s-au autoidentificat ca fiind romi. O mică parte au mai fost rudari sau lăieși. Conform statisticilor, sunt o undeva la 600.000 de romi, însă Banca Mondială a făcut mai multe cercetări și promovează cifra de aproximativ două milioane.
Cum au ajuns romii în provinciile românești
Cum au ajuns romii în aceste ținuturi?
Sunt mai multe teorii. Nicolae Iorga susține că romii au venit în spațiul românesc odată cu migrația mongolă din 1241-1242, însă teoria lui este contestată de istoricul și academicianul Viorel Ichim, care consideră că romii au venit undeva din Bizanț sau chiar din Bulgaria, au trecut malul stâng spre malul drept al Dunării. Și mai este o teorie susținută de către istoricul Petre Petcuț care este de părere că romii au venit undeva pe la 1370 în spațiul românesc – liberi, și aici au fost făcuți sclavi. O cercetătoare pe nume Alina Felea susține că romii au fost făcuți sclavi în spațiul românesc tocmai din lipsa de meșteșugari în Țara Românească și Moldova și acest lucru i-a determinat pe boieri, pe voievozi, să îi facă sclavi.
Putem vorbi de o provincie românească în care romii au fost mai urgisiți sau au avut la fel de mult de suferit peste tot?
Sclavia le-a adus tuturor romilor multe suferințe. Acest lucru este confirmat și de documentele de arhivă unde sunt foarte multe plângeri pe care romii le fac împotriva violențelor egumenilor mănăstirilor, dar sunt și foarte multe mărturii ale călătorilor străini din țările române care vorbesc de tot ceea ce-au avut de pătimit romii. Există totuși o categorie de sclavi romi care o duceau bine: vătafii sclavilor care aveau statut mai privilegiat. Să amintim apoi de femeile de etnie romă care erau ibovnicele boierilor, erau sclavele lor sexuale. Nu munceau ca restul sclavilor, erau mai protejate, erau mai bine hrănite, dar, la nivel general, da, într-adevăr, situația romilor din Moldova și din Țara Românească era cea mai gravă. În Transilvania, ei aveau statut de oameni semi-liberi, nu aveau statut de sclavi ca în Țara Românească și Moldova. În Transilvania erau asemuiți iobagilor, erau situați pe o treaptă mai jos, dar nu erau diferențe mari între iobagi și romi.
De unde a venit vântul libertății
De ce credeți că în ținuturile românești s-a manifestat cea mai îndelungată perioadă de sclavie, de aproape 500 de ani? Ținea de educație, de cultură, de obișnuință?
Este vorba și de necesitate și de educație. În țările române, fiind la confluența marilor imperii, accesul la cultură a avut loc destul de târziu. Să nu uităm că principatele române sunt niște principate tinere, că ele s-au format mult mai târziu față de statele din vest sau nord-europene. Să nu uităm că în anul 1000, în anumite state europene, existau universități, școli, iar în spațiul românesc, în acea perioadă erau cnezate și voievodate, forme rudimentare de guvernământ. Nici nu se punea problema de școli sau de asistență medicală. Cred că a fost vorba și de accesul la resurse, la educație. În momentul în care tinerii români s-au dus la studii în afară, în Franța, în Germania, și-au dat seama că e o formă de barbarie să mai deținem sclavi și au adus acasă cu ei aceste principii. Apoi, au venit tinerii pașoptiști în 1848 și au încercat să revoluționeze, să reformeze Principatele Române și au vrut să abolească și sclavia, pentru că așa și spuneau, că este o barbarie ca omul să-l stăpânească pe om.
De asemenea, cred că au fost și necesitatea și aportul economic pe care îl aveau. Romii erau extrem de importanți. Să nu uităm că Ștefan cel Mare, când s-a luptat la Soci cu Radu cel Frumos, a luat din Țara Românească 17.000 de romi pe care i-a folosit la construcția mănăstirilor, a conacelor, la munca câmpului. A donat sclavi romi mănăstirilor ca să-i fie iertate păcatele. Oamenii erau dați de pomană pentru iertarea sufletului. Cred că astea sunt motivele: în primul rând, aportul economic important pe care l-au avut, în al doilea rând, accesul la educație al decidenților politici. În momentul în care România a vrut să se prezinte că este o țară modernă, europeană, și și-a dorit să scape de influența otomană, guvernanții și-au dat seama că nu poți să pretinzi că vrei să devii un stat european, un stat democratic, având sclavi.
Liber, dar fără viitor
A trecut multă vreme până când sclavii romi să fie cu adevărat liberi. Ce s-a întâmplat după promulgarea legilor?
Legile dezrobirii au fost făcute ca să-l despăgubească pe proprietar. Înțeleg logica acestor măsuri. Înțeleg că sclavul rom era un bun al unui om și oamenii nu pot renunța la bunuri așa peste noapte și înțeleg logica de a-i despăgubi pe proprietari. Însă romii, în momentul în care au fost eliberați din sclavie, n-au fost învățați cum să trăiască liberi. Ei nu știau cum să trăiască liberi. Gândiți-vă ce înseamnă pentru un fierar, pentru un căldărar, a cărui muncă era să se plimbe din sat în sat să repare lucruri. Satele de pe vremea dezrobirii romilor nu erau la fel de populate ca astăzi. În cel mai bun caz un sat avea 200 de locuitori. Cât poți lucra tu ca fierar, căldărar sau ca argintar într-un sat? Ca să nu mori de foame, ești obligat să migrezi, să ai un stil de viață seminomad, dar atunci s-a interzis nomadismul. Din anul 1856, când au fost dezrobiți romii particulari, până în 1861, adică timp de cinci ani, ei nu aveau voie să migreze. Erau obligați să stea în locul în care i-a prins dezrobirea. Acest lucru a însemnat într-adevăr o crimă pentru foarte, foarte mulți.
Deci, practic, au fost condamnați.
Da, la sărăcie. Sunt anumite mărturii în care se arată că proprietarii sclavilor, atât de zeloși au fost încât au luat și hainele de pe ei, pentru că se considera că tot ceea ce era pe sclav aparține boierului.
„Există foarte multe sate în România unde asfaltul se oprește «unde începe țigănia»“
Când a avut loc adevărata emanicipare a romilor?
Eu zic că adevărată emacipare a romilor a avut loc în perioada interbelică, când devin conștienți de cine sunt și de drepturile pe care le au. În 1919, mai mulți romi s-au adunat să își arate susținerea față de unirea Transilvaniei cu România și, pe lângă unele cerințe pe care le aveau – de a avea și ei școală, spital, văduvele de război să fie împroprietărite –, ei au zis un lucru foarte interesant: de acum înainte, în actele oficiale să nu mai fie denumiți „țigani“, care era o formă de batjocură. Deci în 1919 romii erau conștienți că atunci când cineva li se adresează cu acest exonim, „țigan“, o zice în formă de batjocură, în formă de umilință. În perioada interbelică au apărut primele asociații de romi, care au încercat să obțină un statut mai bun pentru ceilalți romi din România.
Tot atunci avem și o grădiniță construită pentru copiii romi, administrată de către Florica Constantinescu, o fată de etnie romă absolventă de Conservator. A fost un lucru extraordinar dacă stăm să ne gândim: în 1933, o fată de etnie romă, care vorbea limba romani, era absolventă de universitate într-o perioadă în care în România erau foarte puține femei care urmau studii superioare. Ea și-a asumat public etnia, a încercat să ajute comunitatea, a construit o grădiniță, însă, din lipsă de fonduri, grădinița s-a închis după doi ani. La un moment dat, a trimis o scrisoare către Primăria Capitalei prin care cerea bani de lemne sau chiar lemne de foc și drept răspuns a primit o hartă cu România Mare. Într-un articol din „România ilustrată“, o jurnalistă o întreabă pe educatoare: „Ce se întâmplă cu copiii, că este cam frig aici?“. „Știm că este frig, a răspuns educatoarea. Mai facem cu schimbul: cei din spate mai vin în față, unde este mai cald...“.
Romi de succes care își ascund etnia
Care este lanțul pe care și în prezent societatea românească l-a lăsat pe grumazul romilor?
Segregarea, rasismul sunt încă prezente. Există școli în România care sunt segregate: avem clase pentru romi și clase pentru români. Există foarte multe sate în România unde asfaltul se oprește „unde începe țigănia“, canalizarea, apa se opresc acolo unde începe „țigănia“. Foarte mulți romi sunt discriminați, iar din această cauză, mulți dintre cei care reușesc în viață cu ajutorul educației nu vor să își asume public identitatea de romi. Acest lucru pot să vi-l confirm. Colegul meu Gabriel Zorilă, care coordonează proiectul „Starea romilor“, postează în fiecare zi un cartonaș cu un rom care a reușit cu ajutorul educației. Cei care acceptă să apară în public pe acel cartonaș sunt de trei ori mai puțini decât cei care refuză și acest lucru nu poate să fie pus decât pe seama discriminării și a rasismului.
Încă romii sunt considerați ca fiind inferiori. Se spune despre ei că nu vor să se educe, să meargă la școală, dar dacă ne uităm cu atenție la persoanele care nu vor să meargă la școală sunt persoane care nu au acces la resurse, sunt oameni care nu au energie electrică, sunt oameni care provin din familii unde părinții nu au serviciu, unde nici părinții nu au fost trimiși la școală, și automat un părinte care nu a fost trimis la școală, un părinte care nu a simțit ce înseamnă o protecție socială, de ce ar face diferit pentru copilul lui? Pentru că noi suntem cu siguranță rezultatul mediului în care ne naștem.
Dacă în prezent societatea continuă să le pună piedici, la fel de adevărat este că și unii romi continuă să se țină de practicile vechi, cum ar fi măritișul la vârste fragede. Cum vă raportați la acest obicei? Se poate schimba sau, orice ai face, romii vor continua să țină la acest obicei cu orice preț, mai ales că el a continuat să existe în toate păturile sociale, nu doar la cei needucați?
Eu nu sunt de acord cu aceste căsătorii la vârste fragede. Eu cred că principalii vinovați sunt poliția și autoritățile care sunt responsabile cu protecția copilului. Este o practică ilegală și imorală în momentul în care doi copii se căsătoresc, dar acest lucru nu este doar specific romilor. Din păcate, romii sunt mult mai vizibili dacă țin aceste tradiții. Suntem prima țară din Europa la numărul de mame minore. Nu toate sunt de etnie romă. Deci căsătoria sau înțelegerea între minori nu este o practică care a fost specifică romilor.
Mai există proiecte de incluziune? Cândva, erau prin satele locuite de romi programe de alfabetizare.
Există mai multe programe, unul se numește „A doua șansă“. Chiar colegii mei de la „Roma Education Fund“ au avut un proiect de succes pe care l-au dus în comunități tradiționale, la femei și bărbați care nu au avut acces la educație la momentul respectiv. Aceștia au absolvit și treapta I și treapta a II-a. Treapta I era pentru gimnaziu, iar treapta a II-a un fel de seral. Am avut cursante tradiționale, femei rome care veneau chiar și cu copiii la cursuri, și ca un bonus pentru a doua șansă, pe lângă școala pe care au făcut-o, li s-a plătit și școala de șoferi profesioniști.
Se încarcă comentariile...
