Cercetarea romaneasca, incotro?

In ciuda ingrijorarii declarate a politicienilor fata de migratia creierelor, in Romania cercetatorii au ajuns sa fie o specie pe cale de disparitie. Investitia in cercetare este necesara, atat pentru

In ciuda ingrijorarii declarate a politicienilor fata de migratia creierelor, in Romania cercetatorii au ajuns sa fie o specie pe cale de disparitie. Investitia in cercetare este necesara, atat pentru ca aceasta ar trebui sa reprezinte motorul dezvoltarii economice, cat si pentru ca ne-o recomanda Uniunea Europeana. Din pacate, procentele din PIB alocate cercetarii nu depasesc, in acest an, 0,4 la suta fonduri alocate de la buget si fonduri atrase de la agenti economici. Solutii pentru iesirea din aceasta criza au incercat sa creioneze participantii la masa-rotunda "Cercetarea romaneasca, incotro?" organizata de Institutul de Cercetari si Proiectari Electrotehnice, cu sprijinul ziarului Adevarul si al Ministerului Educatiei si Cercetarii.
Europa ne cere sa alocam cercetarii 1% din PIB
Gheorghe Popa, secretar de stat in Ministerul Educatiei si Cercetarii:
Este o bucurie sa particip astazi la aceasta masa-rotunda si sper din toata inima ca dezbaterea anuala sub egida "Cercetarea romaneasca, incotro?" sa devina o traditie. In urma cu un an am preluat sarcina de a coordona activitatea departamentului de cercetare din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetarii, departament care ar trebui sa aiba ca sarcina de baza stabilirea politicii si coordonarea intregii activitati de cercetare din Romania. As deschide dezbaterile cu o prezentare a strategiei adoptate de tarile membre UE in privinta cercetarii, asa-numita "Strategie de la Lisabona", foarte importanta pentru noi, deoarece programele nationale trebuie conturate astfel incat cercetarea romaneasca sa devina compatibila si competitiva cu cercetarea europeana. Strategia de la Lisabona exprima politica adoptata de statele europene privind rolul esential pe care il are cercetarea stiintifica in viitorul economic al UE. S-a stabilit un obiectiv clar: in 2010, Europa trebuie sa devina lider in ceea ce priveste performantele cercetarii stiintifice la nivel mondial, in competitia cu celelalte puteri ale lumii - SUA, tarile din Asia de S-E, Japonia, China. Strategia are doua componente. Prima priveste finantarea. Se propune ca investitia in cercetare sa ajunga la 3 la suta din bugetul UE, din care 1 la suta sa fie sustinuta din bugetele statelor membre, iar 2 la suta sa vina din sectorul economic. In acest moment, in functie de nivelul de dezvoltare al fiecarei tari, exista o mare diversitate in ceea ce priveste sumele alocate sustinerii cercetarii. Din pacate, noi suntem in partea de jos a acestei distributii, cu o alocare bugetara in jur de 0,21 la suta din PIB, si circa 0,22 la suta din PIB - fonduri atrase din economie. Procentul urca pana la circa 7 la suta din PIB in cazul unei tari precum Finlanda. Initial, Romania s-a angajat ca, pana in 2007, fondurile alocate cercetarii de la bugetul de stat sa ajunga 1 la suta din PIB. Apoi lucrurile au fost nuantate, iar angajamentul pentru acest procent a fost impins spre 2010. A doua componenta importanta a strategiei de la Lisabona este ce va "produce" cercetarea coordonata la nivel european. S-au experimentat mai multe formule in cadrul asa-numitelor programe - cadru de finantare a cercetarii comunitare, iar tendintele s-au schimbat in functie de rezultate. De pilda, Programul Cadru 6, inca in derulare, a pus accent pe cercetarea aplicativa, dar schitele Programului Cadru 7, care va intra in vigoare peste doi ani, reconsidera rolul important al cercetarii fundamentale. Cu toate ca fondurile care se acorda pentru programele de cercetare comunitare sunt inca mici, prioritatile acestora reprezinta un reper pentru toate tarile europene care isi croiesc planuri de cercetare. Si pentru noi Programul Cadru 6 a fost un element de referinta. Avem institute care se ridica la nivel european, dar, din pacate, in ansamblu, cercetarea romaneasca mai are pana sa ajunga la nivelul celei europene.
Nicolae Vasile, prim-vicepresedinte al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei:
Saptamana trecuta am participat in Olanda la o reuniune la care s-a discutat strategia dezvoltarii europene in perspectiva anilor 2020 si am fost cooptat in grupul care urmeaza sa elaboreze acea strategie, ca reprezentant al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei. Am fost impresionat de seriozitatea cu care sunt abordate acolo problemele - o foarte buna etapizare despre ce se va face in fiecare an, pana in 2020. Strategia de la Lisabona contureaza niste obiective, pentru indeplinirea carora lucrul trebuie sa inceapa de acum. Camera de Comert vrea sa se implice mult in sprijinirea cercetarii.
Cercetarea va trece in subordinea primului-ministru
Ion Stanciulescu, presedintele Patronatului Roman din Cercetare - Proiectare:
Urmatorii doi ani vor fi hotaratori pentru pozitiile pe care ne vom situa in 2007, anul aderarii. Orientarea cercetarii romanesti ar putea sa fie mult mai clara, in acest context. Exista un plan national de dezvoltare pentru 2004-2006 si un altul pentru 2007-2013, ale caror obiective principale sunt cresterea competitivitatii economiei si dezvoltarea economiei bazata pe cunoastere, adica pe cercetare. Pana in prezent avem doua semnale pozitive din partea Guvernului. Primul priveste cresterea fondurilor alocate cercetarii de la bugetul de stat. In 2005 vom avea cu 65 la suta mai mult ca in 2004. Pentru viitor, finantarea de la buget va trebui nu doar sa ajunga la 1 la suta din PIB, ci sa fie orientata in asa fel incat sa atraga alte fonduri din economie prin parteneriate public-private, intersectorial s.a.m.d. Al doilea semnal este crearea Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica, in subordinea primului-ministru, de la 1 ianuarie 2005. Aceasta va fi o schimbare majora. In scurt timp, trebuie ca domeniul nostru sa devina atractiv pentru economia romaneasca, un motor al cresterii competitivitatii acesteia. Momentul integrarii va fi momentul adevarului, concurenta isi va spune cuvantul. Prioritatea noastra este orientarea catre cerintele economiei, pentru ca prin ele sa ne integram si noi in aria europeana.
Margareta Nicolau, Institutul de Cercetare in domeniul Mediului:
Poate cercetarea sa ajute economia? Inca nu stim daca economia e pregatita sa primeasca ce facem noi. Cercetarea nu stie inca sa-si faca reclama. Acum asistam la un fenomen de imbatranire reala cercetatorilor. Avem probleme cu spiritul de inovare, capacitatea de a imbunatati continuu. La brevete, acolo unde se masoara spiritul de inovare, Romania este undeva intre locurile 27- 30. Romanul are spirit inovator potential, dar nu prea il aplica. Spiritul asta ar trebui educat din facultate.
Sumele investite in cercetare ar trebui sa fie deductibile
Silviu Opris, presedintele Confederatiei Patronale din Industria Romaniei CONPIROM:
Dupa 1989, cel mai sever atentat impotriva economiei romanesti a fost distrugerea cercetariii. S-a inceput cu asaltul psihologic si de descurajare a oamenilor, a continuat cu distrugeri organizatorice ale sistemului de functionare economica. Acum suntem in faza de reconstructie a lui. Daca nu avem o economie autohtona, nu putem avea o cercetare autohtona. Capitalul autohton este din ce in ce mai scazut, mai ales in sectoarele de baza ale economiei. Raportul PIB a devenit subunitar; numai tarile din Africa mai sunt alaturi de noi. Produsul Intern Brut a crescut, dar puterea de cumparare si avutia reala au scazut. Intr-un studiu facut pe 100 dintre cele mai mari societati comerciale din tara se arata ca profitul lor a scazut. Cu asemenea profituri nu se poate sustine nici o dezvoltare, iar cercetarea inseamna dezvoltare pe termen foarte lung si investitii cu durata indelungata de recuperare. Realitatea este ca partea de capital strain din aceste intreprinderi si-a transferat profitul din tara inainte de a fi raportat. Asta explica faptul ca statul nu inregistreaza impozite pe profit cat ar trebui de la cele mai puternice intreprinderi din Romania. Solutii miracol nu exista, dar putem contura cateva idei care sa sprijine activitatea de cercetare. Unu: cred ca nu e oportun sa se privatizeze resursele energetice cu capital strain de stat. Doi: Ar trebui sa se aplice asta si in cazul bancilor. Mai ramane sa privatizam Banca Comerciala si CEC-ul! Trei: pornind de la faptul ca cercetarea este o investitie importanta pe termen lung, ar trebui ca toate cheltuielile cu cercetarea sa fie scutite de taxe si impozite. Apoi, ar trebui ca oferta de cercetare sa fie mai prezenta. Acum, nu mai avem economie cu capital autohton si ca urmare si cercetarea scartaie. Ar trebui ca in cercetare sa se aplice si principii economice, adica oferta si cerere, iar acestea sa se faca in conditii de economie de piata.
Cristian Hera, presedintele Academiei de Stiinte Agricole si Silvice:
Un mare necaz este ca nici societatea romaneasca nu e convinsa de importanta cercetarii. Decapitalizarea cercetarii stiitifice din agricultura a inceput acum 20 de ani, in privinta aparaturii si a resurselor financiare. In prezent, dupa negocieri de aproape trei ani, am reusit sa obtinem o finantare de la Banca Mondiala de 30 de milioane de dolari. Programul va incepe sa se deruleze la 1 ianuarie 2005. Dar ni se impun anumite tematici de cercetare. Noi am dorit sa dezvoltam biotehnologia, ingineria genetica, insa nu am primit bani pentru asemenea domenii. Am sa va spun o poveste de succes a agriculturii romanesti: toamna trecuta, dupa ger, s-au distrus toate soiurile de grau straine cultivate in Romania. Au rezistat numai cele romanesti. In toamna anului acesta s-au folosit aproape suta la suta soiuri romanesti.
Dan Mocanescu, secretar confederal Blocul National Sindical:
Investitorii straini nu au nici un interes sa faca investitii in produse cu valoare adaugata mare. Portul Constanta este exemplul perfect, unde investitiile se rezuma doar la ce este necesar pentru exportul fierului vechi si al lemnului. In ceea ce priveste statul, eu cred ca principala problema este alocarea resurselor. In 1990, cele trei felii ale produsului intern erau distribuite astfel: 40 la suta reprezentau venituri salariale, din care aproape 7 procente erau destinate celor 200 - 300 de mii de cercetatori care lucrau in programe de cercetare-dezvoltare; statul cheltuia 30 la suta pentru administratie, asistenta sociala etc., iar restul era distribuit de guvern asa cum credea de cuviinta. Dupa 15 ani de tranzitie, repartizarea s-a schimbat radical, astfel incat procentul acordat pentru salarizare a ajuns la 17 la suta, din care cercetatorii, cati mai sunt, primesc doar vreo 0,4 la suta. Statul ia tot 30 la suta, iar restul reprezinta profituri, vazute si nevazute. Stiti cat se reinvesteste din restul asta? 18 la suta. Restul sunt viloaie si masinoaie. In UE, 55 la suta din produsul intern brut se reinvesteste in activitatile care produc acest produsul intern.
Prin distrugerea cercetarii, economia romaneasca a ramas fara creier
Adrian Campureanu, consilier MEC:
Economia romaneasca a fost decapitata si lasata fara sange, adica fara resurse financiare. A ramas si fara creier, pentru ca s-a rupt cercetarea de economie. Exista competitie intre mai multe institutii de cercetare, dar acestea se concureaza intr-o piata artificiala. Cercetarea ar trebui sa stea alaturi de cei care produc. S-a discutat foarte mult despre locul cercetarii romanesti in lume. Nu e oportun sa discutam numai despre numarul de articole publicate in reviste straine de larga circulatie, ci si de numarul de produse noi, de tehnologii noi, scoase pe piata de institute. Partea a doua va veni de la sine, si articolele, si citarile in revistele straine. Cumva, incercam tot timpul sa punem caruta inaintea cailor. Cred ca ne lipsesc niste mecanisme pentru ca cercetarea sa ajunga acolo unde ii este locul. Unul este finantarea care sa sprijine cercetarea aplicativa prin intermediul economiei. Agentul economic ar trebui sa fie scutit de impozit pentru banii investiti in cercetare. Un alt instrument de care economia noastra are nevoie este capitalul de risc. Noi am incercat sa introducem in 2001 acest capital, dar fiindca crearea unui fond de investitii a devenit in Romania un fetis, in urma esecului fondurilor cunoscute, nu s-a putut face acest lucru. Fondul de capital de risc ar asigura investitorilor posibilitatea de a finanta tehnologii de varf si de a le introduce in productie. Finlanda are un fond de risc, aflat in subordinea Parlamentului.
Radu Minea, presedintele Federatiei Sindicatelor din Cercetare-Proiectare:
Cercetarea romaneasca a ajuns in criza in care se afla astazi gratie deciziilor multor ministri care au fost desemnati de-a lungul timpului sa se ocupe de acest domeniu. Inca mai cred ca vom ajunge intr-un moment in care or sa raspunda pentru ce au facut sau ce n-au facut. Problema este ca in deciziile pe care le-au luat a contat mai putin calitatea personala si mai mult directivele primite de la partidele care i-au numit. De aceea, in viitorul apropiat, federatia va avea o intensa activitate de lobby in randul parlamentarilor. Voi incerca sa am si o intalnire cu noul presedinte ales care sper sa fie mai deschis fata de problemele noastre decat domnul Iliescu, pe care il consider principalul vinovat de dezastrul din cercetare. Doi ani a refuzat sa semneze o lege adoptata de Parlament prin care se aloca cercetarii 1 la suta din PIB. Poate ca noul guvern si noul presedinte vor lua masuri macar pentru stoparea deturnarilor de fonduri din putinii bani care ni se dau. Spre exemplu, in bugetul cercetarii pentru 2005, adoptat de Parlament, se prevede alocarea a 1 miliard de lei pentru un program de excelenta in cercetare de care n-a auzit nimeni. Anul acesta, Ministerul Educatiei ne-a prezentat sapte rapoarte privind activitatea de cercetare, iar in fiecare am regasit o alta cifra privind bugetul alocat. Exista fonduri alocate pentru investitii in dreptul carora nu este mentionat nici beneficiarul, nici titlul investitiei. Tot anul acesta sume importante s-au transferat catre Agentia Nucleara care nu are nici o legatura cu cercetarea. Ne-am plans domnului prim-ministru, Adrian Nastase, care ne-a promis ca se va ancheta. Nu s-a facut nimic pana acum.
Cand ies in strada, cercetatorii sunt sustinuti pana si de scutieri
De asemenea, sper ca dupa alegerile incheiate recent, cercetarea romaneasca nu va mai fi reprezentata la Bruxelles de oameni care ar trebui anchetati de PNA, cum este domnul Mircea Zbarna, iar in documentele oficiale cercetarea nu va mai aparea doar in titlu. De pilda, in programul de aplicare a acordului dintre Romania si Polonia privind cercetarea stiintifica si invatamantul, nu se pomeneste nimic de cercetare.
Daca am obtine sprijinul noilor parlamentari poate am reusi sa indreptam aberatiile din legislatie. Ar trebui schimbata Legea cercetarii, adoptata dupa pofta domnului Anghel Stanciu, deputat PRM, fost presedinte al Comisiei pentru cercetare, invatamant, tineret si sport, care consfinteste ca cercetarea este o piata publica, in care intra cine vrea si poate furniza servicii fara nici o calitate. De asemenea, ar trebui modificata Legea privind statutul cercetatorului care a desfiintat, de fapt, profesia de cercetator in Romania. Conform acestei legi, toate cadrele didactice fac cercetare. Salarizarea cercetatorului are doua viteze in Romania: exista o finantare bugetara pentru cele 66 de institute ale Academiei ale caror salariati primesc leafa ca orice functionar public si exista salarizarea tuturor celorlalti care fac cercetare. Acestia isi pot cumpara o paine doar daca castiga un proiect, n-au un salariu de baza. Ni se spune ca nu facem oferte atractive pentru agentii economici. Unde in lume poate afirma cineva: eu o sa fac o mare descoperire si dupa aceea iti furnizez produsul X, iar tu, daca esti interesat, plateste. Cercetarea are doza ei de nesiguranta, de risc, cine spune ca si-a programat o inventie ori e un sarlatan, ori inconstient, ori copiaza ceva. S-ar putea ca in aceste conditii, singurii cercetatori care vor mai supravietui in Romania sa fie cei din cadrul Academiei. Pentru majoritatea institutelor de cercetare care nu fac parte din Academie, nevoia de investitii este totala, pentru ca nu s-a facut nimic in ultimii 14 ani. Bugetul acordat a scazut de la an la an. Banii se dau la sfarsitul anului, cand nu se mai pot utiliza si, la urma, cine este vinovat ca n-a facut investitia: institutul respectiv. O alta problema grava este devalizarea unitatilor de cercetare si aici as putea da zeci de exemple. Unui institut care trebuie sa furnizeze nu soiurile de grau, ci care se ocupa cu viticultuaa, protectia si regenerarea viilor, i se iau 1,5 hectare, dar din toate pamanturile pe care le are, singurele pe care erau vii erau aceste 1,5 hectare: restul erau pasuni, pajisti. Pe terenurile Institutului de la Fundulea au pus ochii niste persoane importante ale vietii noastre politice. Institutul de animale mici de la Balotesti s-a dus pe apa sambetei, Institutul pentru cresterea si reproducerea bovinelor este pe cale sa se duca, i s-au luat toate pamanturile, deci n-o sa aiba cu ce sa hraneasca vitele. Oficialii Ministerului Educatiei si Cercetarii se plang ca cercetatorii nu au reusit sa castige banii alocati prin Programul INFOSOC (destinat proiectelor in informatica, n.r.), dar nu spun ca Institutului de Cercetari in Informatica, cel prestigios in acest domeniu, i s-a blocat accesul la finantare prin cooptarea in coordonarea acestui program. Or, conform legii, cercetatorii acestui institut nu pot fi si arbitri si jucatori, deci stau si se uita la banii pe care nu-i pot atinge. Eu n-am vazut vreo manifestatie a Federatiei Sindicatelor din Cercetare, la care opinia publica sa nu fie de partea noastra si sa nu ne compatimeasca. Pana si jandarmii ne tin pancartele si ne spun "bine faceti, domne, ca isi bat joc de dvs, ditamai oamenii". Stam de vorba cu ei si facem culturalizare la fiecare pichet sau miting. Oamenii de pe strada sunt cu noi. Altii sunt impotriva noastra si isi doresc sa disparem. Noi nu murim - am mai spus-o la multi prim- ministri, ministri ai cercetarii si presedinti. Dar plecam. Povestea cu tineretul pe care trebuie sa il atragem este demagogie. Cu ce sa-i atragem?