Roma, Orașul Etern ce te umple cu amintiri eterne
0Capitala Italiei și-a revenit după pandemie, fiind înțesată de turiști atrași de numeroasele obiective, de arhitectura inconfundabilă, de prețurile mici la mâncare și băutură și de vremea superbă.
În octombrie, la Roma sunt în medie 25-26 de grade Celsius, iar orașul e cald și la propriu, și la figurat. Un sejur de minimum patru nopți în capitala Italiei te umple de amintiri vizuale, sufletești și gustative pentru toată viața.
Impresiile plăcute încep la scurt timp după ce aterizezi pe micul aeroport Ciampino, aflat la 12 kilometri de centrul Romei. Aeroportul în sine, operațional încă din 1916, nu te impresionează prin vreo arhitectură deosebită. Însă vameșii și angajații aeroportului zâmbesc constant și nu au acea atitudine aproape inchizitorială pe care o întâlnești pe alte aeroporturi de pe glob.
Transportul în comun, accesibil tuturor
De la Ciampino până în centrul Romei nu ai metrou direct, însă variantele de transport public sunt variate. Ca să ajungi la gara Termini, ai două soluţii. Prima ar fi Ciampino Airlink, un transport combinat autobuz+tren ce costă doar 2,70 euro de persoană.
Autobuzele pleacă din fața aeroportului și te duc la gara Ciampino, de unde sunt trenuri directe până la Termini. Dezavantajul acestei opțiuni este acela că nu ai un singur mijloc de transport direct până la Termini, iar drumul total poate depăși o oră.
Cealaltă variantă este de a lua un shuttle-autocar până la Termini. Prețul unei călătorii este de 6 euro, iar durata călătoriei este, în medie, de 40 de minute. Pentru o familie cu copii și inevitabil multe bagaje, este opțiunea de preferat.
Și chiar înainte de a ne urca într-unul dintre autocare am avut surpriza să auzim românește. Dispecerul firmei era o româncă stabilită de mai mulți ani la Roma și care vorbea la fel de repede și bine atât româna, cât și italiana.
Odată ajuns la gara Termini, cea mai mare din Roma, ai senzația că toate națiile s-au adunat aici. Zeci de mii de călători, zeci de limbi și dialecte, un du-te vino plăcut pentru iubitorii de animație umană și nu foarte agreabil pentru cei care suferă de agorafobie.
Drumul grupului nostru de adulți și copii nu se termină la Termini. După câteva sute de metri de mers pe jos, am luat bilete de metrou de la automatele din gară pentru a ajunge la Barbara Casa Vacanza Roma, locul unde eram cazați, un foarte plăcut apartament cu trei dormitoare.
Un bilet de metrou costă 1,5 euro și este valabil 100 de minute, iar copiii sub 10 ani au gratuitate. Însă e important să știți un detaliu tehnic foarte important: trebuie să aveți bancnote cât mai mici sau monede când luați bilete de la automatele din stații, deoarece acestea nu pot da rest mai mult de 6 euro. De exemplu, dacă vreți să introduceți o bancnotă de 50 de euro și să luați două bilete de metrou, automatul de bilete vă va returna bancnota, deoarece în acest caz restul ce trebuie dat depășește valoarea maximă de 6 euro.
Coadă la gelaterie
Am ales apartamentul pentru sejurul de la Roma cu aproape două luni înainte, pe o stradă liniștită aflată la doar doi kilometri de Vatican și la câteva sute de metri de stația de metrou Baldo Degli Ubaldi și de câteva supermarketuri – unde nu mică ne-a fost surpriza când am văzut pe un raft zacuscă produsă în România ce era la mare căutare de către clienții italieni.
Transportul în comun în oraș este unul destul de bine dezvoltat. Însă cel mai bine este să descoperi Roma la pas, să mergi pe străzile unde abundă clădirile vechi și farmecul special, să admiri miile de pini-umbrelă, copacii ce sunt un simbol al capitalei Italiei.
„Mangia bene, ridi spesso, ama molto“ (trad. – „Mănâncă bine, râzi des, iubește mult“) e un dicton al italienilor, ce este pe deplin aplicat și la Roma. În capitala Italiei se mănâncă foarte bine, chipurile zâmbitoare sunt o constantă fericită, iar cupluri de îndrăgostiți pot fi văzute peste tot.
Primul popas făcut în Roma a fost unul culinar, la un restaurant de cartier. Și, comparativ cu Londra, cealaltă capitală europeană pe care am vizitat-o în anul ce tocmai a trecut, prețurile sunt cu mult mai mici: o porție de paste „de la mama lor“ costă în medie 10-11 euro, același preț îl plătești și pentru o pizza delicioasă cu blat subțire sau pentru o lasagna, iar o sticlă de vin bun italian este de cumpărat pentru 15-20 de euro. Doar prețurile la bere sunt mai piperate, în mai toate restaurantele fiind în medie 6 euro. Un detaliu de reținut: în orice restaurant ați merge, în nota de plată de la final va fi inclus și serviciul, ce poate varia de la 1-2 euro de persoană până și la 6 euro. Practic, bacșișul este parte integrantă din nota de plată. De asemenea, puteți opta și pentru un meniu al zilei la destule restaurante, prețul fiind în general de 15-20 de euro, incluzând două feluri de mâncare, desert și o băutură la alegere.
Înainte de a face prima oprire culturală în Roma la Muzeele Vaticanului, am făcut un popas foarte dulce, la propriu. Am oprit la Gelateria Millennium, una dintre cele mai cunoscute din Roma, unde se fac și se vând peste 60 de sortimente de înghețată de câteva decenii. Iar prețurile sunt mai mult decât decente: o cupă mare de înghețată costă 2,5 euro, așadar, sub prețurile din zona zero a Romei, unde o cupă de înghețată costă în medie 4-5 euro. Și la Gelateria Millennium este constant coadă, iar zâmbetele deloc false ale angajatelor și buna lor dispoziție sunt un bonus foarte plăcut și contagios.
De la gelaterie până la intrarea în Muzeele Vaticanului mai este aproximativ o jumătate de kilometru, iar traseul include și zeci de trepte ce ajută la eliminarea unei părți a caloriilor înmulțite de înghețata devorată mai devreme.
Cele 4.000 de statui ale Vaticanului
Ca să vezi Muzeele Vaticanului, unde e mereu aglomerație, soluția ideală e să îți iei bilete online cu cel puțin două săptămâni înainte. Un bilet pentru adulți costă 17 euro, în timp ce copiii plătesc 8 euro.
Înainte de a intra în muzee, câteva minute de repaus pe terasa de la intrare îți oferă o priveliște specială. Și, de cum începi să pășești în Muzeele Vaticanului, aflate în cel mai mic stat din lume (Vaticanul are doar 44 de hectare) și dincolo de zidurile vechi și inexpugnabile, senzația este una copleșitoare, atât datorită numărului uriaș de zeci de mii de exponate, cât și din cauza aglomerației de nedescris. Cumva, ai senzația că numărul turiștilor este direct proporțional cu cel al exponatelor.
În Muzeele Vaticanului, a căror construcție a început în 1506, poți găsi toate formele de artă și din toate epocile, de la statui romane și grecești până la artefacte egiptene, tapiserii și hărți vechi de secole. Peste toate domnesc capodoperele de Giotto, Caravaggio, Giovanni Bellini, Leonardo da Vinci, Poussin, Matisse ori Van Gogh (acesta din urmă are aici expusă o mică pictură, „Pieta“, inspirată de către Eugene Delacroix, unul dintre pictorii favoriți ai artistului). Iar furnicarul de oameni este atât de mare încât trebuie să fi atent la fiecare pas să nu te pierzi de grupul tău.
Muzeele Vaticanului au peste 600 de angajați, de la paznici și femei de serviciu până la restauratori și experți, fiind vizitate anual de peste cinci milioane de turiști de pe tot globul. Și pentru că suntem la capitolul imbatabil al cifrelor, trebuie subliniat faptul că în Muzeele Vaticanului sunt nu mai puțin de 4.416 statui din marmură și bronz, cel mai mare număr de statui grecești și romane dintr-un muzeu din lume. Capela Sixtină, pictată de inegalabilul Michelangelo, a fost un corolar la o vizită specială la Vatican. Cu toate că aglomerația de aici nu era una propice contemplării pe îndelete a capodoperii Renașterii.
Și, cum după aproape trei ore petrecute la Muzeele Vaticanului, picioarele dădeau rateuri și semne de oboseală, am ales ca drumul de întoarcere să nu mai fie pe jos, ci cu metroul, cea mai apropiată stație de Vatican fiind Ottaviano.
În vizită la Papa
A doua zi a „Vacanței la Roma“, asta ca să ne amintim memorabilul film cu Audrey Hepburn și Gregory Peck, a început tot la Vatican. Mai precis, în celebra Piață Sfântul Petru. În cazul în care ai probleme cu orientarea, soluția este simplă: urmezi valurile de oameni ce merg pe lângă zidurile Vaticanului într-un fel de perpetuum mobile turistic. Înainte de a intra în piață, am trecut printr-un filtru de securitate. În duminica în care am ajuns acolo, Piața era foarte aglomerată deoarece Papa Francisc urma să susțină tradiționala slujbă. De la câteva zeci de metri, l-am văzut și ascultat cu emoție pe Papa Francisc predicând de la etajul al treilea al unei clădiri aflate în dreapta Pieței Sfântul Petru.
Realizată la comanda papei Alexandru al VII-lea în a doua jumătate a secolului al XVII-lea de Gian Lorenzo Bernini, unul dintre cei mai faimoși arhitecți, celebra piață este chiar în fața Bazilicii Sfântul Petru, cel mai mare lăcaș de cult din lume. Piața este zi de zi înțesată de turiști, iar după ce o vizitează, mulți dintre ei aleg să stea minimum o oră la coadă pentru a vedea Bazilica Sfântul Petru. Trebuie menționat că, în anul 1930, Benito Mussolini a demolat un întreg cartier medieval pentru a construi Via della Conciliazione, arteră ce leagă Tibrul de Piața Sfântul Petru.
Ce ne-a mai rămas din Roma antică
O vizită la Roma nu poate fi completă fără a vedea și Colosseumul, cea mai impresionantă clădire rămasă în picioare de pe vremea Imperiului Roman. Și, ca și la Muzeele Vaticanului, este foarte indicat să îți iei biletele online și în avans. Iar site-ul oficial de pe care puteți achiziționa biletele este coopculture.it.
Fac precizarea aceasta deoarece la o simplă căutare pe Google puteți găsi zeci de site-uri ale unor intermediari ce vând bilete la Colosseum, însă în toate cazurile aceștia practică un adaos ce poate ajunge și la 10-15 euro per bilet. Dacă luați biletul de pe site-ul oficial, prețul este de 18 euro, biletul este valabil 24 de ore (de la prima utilizare), permițând intrarea o singură dată în Colosseum, Forul Roman și Colina Palatină.
Tinerii sub 18 ani din Uniunea Europeană au intrare gratuită la Colosseum, însă trebuie să își ia un bilet gratuit în avans de pe același site.
De cum ajungi la câteva sute de metri de zona în care se află Colosseumul, Forul Roman, Colina Palatină și Columna lui Traian, ai cumva sentimentul că ai plonjat fără preaviz fie direct în Roma antică, fie pe platourile de filmare de la „Quo Vadis“, „Ben Hur“ ori „Spartacus“ – ești înconjurat de istorie, de clădiri ce pe vremuri erau gloria Romei.
Indiferent ce bilet ai avea, la Colosseum stai la coadă. Din fericire, procedurile merg repede și în mai puțin de zece minute ajungi în arena unde pe vremuri se luptau gladiatori și sclavi sau gladiatori și animale în fața a zeci de mii de oameni dornici de pâine, circ și sânge.
Construcția Colosseumului a început în anul 72 d.Hr., în timpul împăratului Vespasian, impozanta arenă fiind finalizată în anul 80. Ulterior, sub conducerea împăratului Domiţian (81-96), au fost aduse mai multe modificări grandioasei clădiri ce are o înălțime de 55 de metri. Conform surselor istorice, Colosseumul putea găzdui până la 80.000 de spectatori. Se estimează că între anii 80-400 au murit în Colosseum aproximativ 300.000 de oameni și peste un milion de animale. Deși destule zone din Colosseum sunt în ruină din cauza cutremurelor și a hoților de piatră, acesta rămâne un simbol al Romei, autoritățile începând reabilitările în mai multe zone ale acestuia.
Refugiații ucraineni lângă Columna lui Traian
Odată ieșiți din Colosseum, am mers direct să vedem Columna lui Traian, atât din motive istorice, cât și afective și originare. Finalizată în anul 113 și reproducând artistic într-un celebru basorelief războaiele purtate de daci și romani în timpul lui Traian și Decebal, Columna impresionează atât prin dimensiuni (are 40 de metri înălțime), cât și prin detaliile celor aproximativ 2.500 de figuri omenești. Mai trebuie precizat că cenușa împăratului Traian a fost depusă chiar în încăperea de la baza columnei. Cu biletul de la Colosseum poți vedea și Columna de aproape, asta după ce ai coborât câteva zeci de trepte și ți-a fost verificat biletul.
În seara în care am văzut Columna lui Traian, chiar în fața ei erau sute de refugiați ucraineni și zeci de steaguri ale Ucrainei. Totul cu prilejul unui spectacol special organizat pentru și de către refugiați, un spectacol ce a stârnit interesul a numeroși trecători, destui dintre ei lăsând câțiva euro din spirit de solidaritate, primind în schimb o brățară, un steguleț sau o insignă, toate în culorile Ucrainei. Iată, așadar, ce paradox al istoriei, la nici 20 de metri de columna ridicată pentru a celebra victoriile împăratului Traian în războaiele daco-romane, sute de oameni manifestau împotriva unui alt război...
Foarte aproape de Columna lui Traian, între Piazza Venezia și Colina Capitolină, este un alt obiectiv foarte vizitat și fotografiat. Este vorba de Altare della Patria, un monument național de dimensiuni impresionante ridicat între 1885 și 1935 pentru a îl onora pe Victor Emmanuel al II-lea, primul rege al Italiei unificate.
Romanticele piețe ale Italiei
A treia zi în capitala Italiei și-a consumat primele câteva zeci de minute de periplu turistic într-un alt loc iubit, aglomerat și romantic: Piața Spaniei, aflată la doi pași de stația de metrou Spagna. Un punct foarte cunoscut în special datorită faimoaselor și monumentalelor Trepte Spaniole ce fac legătura între Piața Spaniei și Piața Trinita dei Monti. Și, uitându-ne la numeroșii turiști care le fotografiau de zor, de parcă ar fi fost niște artefacte, ne-am spus că probabil Treptele Spaniole sunt cele mai imortalizate trepte din lume. În orele în care este foarte aglomerat, un polițist îi atenționează pe cei care vor să se așeze pe Treptele Spaniole. Probabil și din rațiuni de securitate. Apropo de siguranță, trebuie spus că în toate locurile turistice din Roma sunt constant, mai mult sau mai puțin discret, echipaje de poliție și/sau de militari înarmați. Numele Piața Spaniei vine de la faptul că la nici o sută de metri se află Ambasada Spaniei la Roma, cea mai veche misiune diplomatică din lume, ce funcționează încă din 1622. Pentru cei pasionați de modă, Piața Spaniei este și o intersecție a două artere exclusiviste pentru cumpărături la Roma: Via Borgognona și Via Condotti.
De la Piața Spaniei, următorul obiectiv de pe listă a fost cea mai cunoscută și mai frumoasă fântână arteziană din Roma: Fontana di Trevi, ce domină mica piață Trevi. Finalizată în 1762, după un proiect al lui Bernini și realizată de Nicola Salvi, superba fântână îl are în centru sculptat pe Neptun, zeul mării, aflat într-un car de luptă tras de doi căluți de mare – unul este nărăvaș, iar celălalt calm, exact precum dispozițiile fluctuante ale mării.
Fontana di Trevi are un farmec inefabil și un romantism unic. Singura parte neromantică este aglomerația perpetuă de turiști din jurul ei. Mulți dintre cei care ajung aici aruncă o monedă în apă, peste umăr, cu spatele la fântână, sperând să se aplice și în cazul lor legenda conform căreia cine aruncă un bănuț se va întoarce la Roma. Fontana di Trevi este situată la capătul unui apeduct ridicat acum peste 2.000 de ani, acesta aducând apa de la o distanță de aproape 20 de kilometri de oraș și aprovizionând toate fântânile din centrul istoric al capitalei Italiei.
De la Fontana di Trevi mai parcurgi pe jos câteva sute de metri pentru a ajunge la Piața Navona, amplasată pe locul fostului stadion ridicat de împăratul Domițian. Punctul de atracție al pieței este impresionantul grup statuar Fântâna celor patru fluvii, realizată de către marele sculptor italian Bernini, operă de artă ce reprezintă simbolic patru fluvii importante de pe glob: Dunărea, Rio de la Plata, Gangele și Nilul. La doi pași de Piața Navona puteți vizita, dacă sunteți admiratori ai picturilor lui Caravaggio, biserica San Luigi dei Francesi din Roma. Este o biserică ce găzduiește trei capodopere ale marelui pictor, în frunte cu „Chemarea Sfântului Matei“.
De la Piața Navona, tot mergând pe jos, puteți ajunge la Campo de Fiori, o piață locală foarte populară de unde puteți achiziționa produse tradiționale italiene și suveniruri. În acest loc a fost ars pe rug filosoful Giordano Bruno, iar în memoria lui aici a fost ridicată o statuie.
Un alt loc special este Castelul Sant'Angelo, unde se află mormintele a șapte împărați romani.
Cea mai mare biserică din lume
Am revenit la Vatican în a patra zi a sejurului, pentru a vizita Bazilica Sfântul Petru, unde intrarea este gratuită. Fuseserăm avertizați că vom sta la coadă din cauza filtrelor de securitate asemănătoare cu cele de pe aeroporturi. Din fericire, statul la coadă nu durează în medie mai mult de o oră. Și, odată intrat în cea mai mare biserică din lume, lungă de 186 de metri și înaltă de 119 metri, ești pur și simplu copleșit de ce vezi, de dimensiuni, de capodoperele găzduite aici și bineînțeles de celebra „Pietà“ a lui Michelangelo, realizată în tinerețe de faimosul sculptor. Impresionant este și altarul principal al papilor, dominat de un baldachin de aproape 30 de metri, realizat de Bernini.
Aproape de coloanele de susținere a cupolei Bazilicii Sfântul Petru se poate coborî în grota Vaticanului, unde pot fi văzute numeroase morminte ale unor papi și cardinali.
Edificiul inițial al Bazilicii a fost ridicat în secolul al IV-lea, însă în 1506 papa Iulius al II-lea a decis dărâmarea vechii bazilici și ridicarea uneia noi, monumentale, în locul acesteia. Lucrările aveau să dureze nu mai puțin de 120 de ani, fiind finalizate în 1626.
Grădinile Borghese, o oază minunată de verdeață
În Roma trebuie neapărat văzut și Pantheonul, cel mai bine conservată clădire romană, ridicată în secolul I din ordinul lui Marcus Agrippa și refăcută în secolul al II-lea, după ce a fost afectată de un incendiu. Pantheonul este una dintre foarte puținele clădiri din Roma antică ce au rămas intacte în întregime. Intrarea este gratuită, iar coada de la intrare nu trebuie să vă descurajeze: totul merge fluent și nu veți aștepta mai mult de cinci minute.
Dacă vreți o gură de aer, o oază de verdeață minunată și peisaje de vis, atunci trebuie neapărat să ajungeți la Grădinile Borghese, ce se întind pe o suprafață de 80 de hectare, pe locul unei foste podgorii. Grădinile au fost amenajate în secolul al XVII-lea de către cardinalul Scipione Borghese, un mare iubitor și susținător al artelor și nepotul papei Paul al V-lea. Grădinile Borghese au devenit parc public în secolul al XIX-lea. Însă înainte de a ne plimba prin Grădinile Borghese, am oprit la nici o sută de metri de ele, în Piazza del Popolo, un loc fermecător și mai puțin aglomerat față de alte piețe populare din Roma. Undeva aproape de centrul pieței, un artist stradal foarte talentat interpreta la chitară atât de sensibila melodie „While my guitar gently weeps“ a celor de la Beatles. Atmosfera plină de emoție a continuat și în Grădinile Borghese, unde doi îndrăgostiți îmbrătișați fotografiau și admirau peisajele și panorama Romei. Și trăiau bucuria clipei. A fiecărei clipe.
Pentru că asta înseamnă Roma. Un oras cu multe imagini și locuri de pus în ramă și în memoria subiectiva a călătoriilor de neuitat. Un oraș etern ce te umple cu amintiri eterne.
Roma înseamnă mai presus de toate gustul vieții. Roma e că o lecție despre cum să trăiești intens bucuriile și plăcerile fiecărei zile și cum să iubești viața. Pentru ca, dincolo de greutățile și provocările ei, viață are gust în fiecare zi. Și nu trebuie să uităm vreodată să iubim viața și oamenii dragi sufletelor noastre.
Se încarcă comentariile...
