Foto Pe plaiurile boeme ale Moldovei: de la „dulcele târg al Ieșilor“ la casa lui Ion Creangă din Humulești
0Indiferent de județul pe care îl alegi, știi că peste tot în Moldova vei găsi artă, povești, mâncare, tradiții, credință, toate sub marea pălărie a istoriei.
Palatul de la Ruginoasa și povestea sa
Pe oriunde vă poartă pașii în ținuturile Moldovei găsiți o poveste. Dacă alegeți să rămâneți în Iași, treceți pe la Palatul de la Ruginoasa, care seamănă frapant cu cel de la Miclăușeni, fiind construit de o altă ramură a familiei Sturdza, de vistiernicul Săndulache Sturdza. Palatul a ajuns în proprietatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza în anul 1862, fiind cumpărat la licitație de la Alexandru Sturdza, care îl ipotecase către Banca Moldovei. Deși ar fi vrut să aibă aici reședința de vară, nu el avea să fie stăpânul palatului, ci Doamna Elena, care s-a stabilit la Ruginoasa împreună cu cei doi fii adoptivi, Dimitrie și Alexandru, copii pe care domnitorul i-a zămislit cu amanta sa, Maria Obrenovici, un personaj controversat al epocii.
Nici după moarte, Alexandru Ioan Cuza nu avea să rămână aici, deși aceasta era dorința sa. Plecat în exil în anul 1866 după ce fusese obligat să abdice, fostul domnitor a murit la Heidelberg (Germania), iar rămășițele sale pământești au fost aduse la Ruginoasa, unde au stat până în 1944. Cum frontul se apropia, osemintele domnitorului și ale celor doi fii și odoarele de preț ale bisericii au fost duse la Mănăstirea Curtea de Argeș și păstrate aici. Cum biserica a fost distrusă parțial în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, osemintele lui Cuza au fost strămutate în anul 1946 în Biserica Trei Ierarhi din Iași.
Cei doi fii ai domnitorului au murit la scurtă vreme unul de celălalt. Mezinul Dimitrie s-a sinucis la Paris în anul 1888 din dragoste pentru o franțuzoaică de moravuri ușoare. Corpul său neînsuflețit a fost adus la Ruginoasa de către Elena Cuza și înmormântat la dreapta tatălui său. Fiul mai mare, Alexandru, s-a căsătorit în 1889 cu Maria Moruzzi. În timp ce se aflau în călătorie de nuntă la Madrid, deși avea miocardită severă, s-a îmbolnăvit și de ftizie. A apucat să scrie testamentul în favoarea soției, după care a murit. Trecuseră doar șase luni de când își juraseră credință veșnică. Distrus în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Palatul și-a recăpătat strălucirea după anul 1978, când a fost restaurat. În anul 1982, aici s-a deschis Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza“.
În „dulcele târg al Ieșilor“
La o distanță de doar 60 de kilometri se află „dulcele târg al Ieșilor“, vechea capitală a Moldovei, un oraș cosmopolit și romantic deopotrivă, unde fiecare stradă are o istorie. Dacă vreţi să continuaţi cu povestea familiei Cuza puteţi vizita Muzeul Unirii, care a fost reședința domnitorului Alexandru Ioan Cuza și a Regelui Ferdinand, care și-a stabilit aici cartierul general în timpul Primului Război Mondial, când Bucureștiul era ocupat de trupele germane.
Tot aici, în Iași, într-o piață cochetă, cu localuri boeme și berării, s-a scris una dintre cele mai frumoase pagini din istoria României: este locul unde s-a jucat pentru prima dată Hora Unirii, în anul 1857. Viața boemă nu mai există de mult, dar amintirea acelei hore românești trăiește în sufletul oricărui român, și nu doar pe 24 ianuarie. Dacă ajungeți prin Iași, nu ratați Palatul Culturii, clădirea care domină esplanada orașului, în care sunt adunate laolaltă patru mari muzee: Muzeul Etnografic, Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă și Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu“.
Parcul Copou, cu Teiul lui Eminescu, situat în apropierea Universității „Alexandru Ioan Cuza“, Grădina Botanică, care are specii de flori și arbuști care vă încântă în orice anotimp, sunt tot atâtea destinații de vis ale Iașiului.
Dacă vreți să cunoașteți și mai bine istoria veche a poporului român, pătrundeți în lumea cărturarului Dosoftei, primul ierarh care a tradus cărți religioase în limba română – casa devenită muzeu este situată lângă Palatul Culturii.
La Humuleștii lui Creangă
Poveștile lui Ion Creangă sunt la tot pasul în întreaga Moldovă, oriunde te-ai îndrepta. În Iași se află Bojdeuca, unde a trăit marele povestitor, iar la Humulești, în Târgu Neamț, este casa părintească, văruită cu alb și cu bârne la vedere, cu „prichiciul vetrei cel humuit“, cu „stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei“. Te bucuri ca un copil atunci când descoperi în casa părintească de la Humulești, acum muzeu, tot ce ținea de universul copilăriei de altădată, tot ce-ai învățat în primii ani de școală. Ești din nou copil și alergi odată cu amintirile tale în lumea minunată a poveștilor lui Creangă.
Pe prispa casei stă acum un alt Nică, cu părul bălan, care s-a oprit pentru o clipă din alergat doar pentru a se gândi ce năzdrăvănii să mai facă. În sat, de atâtea veacuri, curge Ozana „cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri“.
Lumea poveștilor lui Nică merge mai departe. În ținutul de poveste al Moldovei descoperi, rând pe rând, satele descrise de Ion Creangă în amintirile sale. Dai de Broşteni, unde Nică a luat râie de la caprele Irinucăi, sau de Pipirig, locul unde s-au născut bunicii lui Creangă, David și Smaranda, de Agapia „cea tăinuită de lume“, de „Văraticul unde şi-a petrecut viaţa Brâncoveanca cea bogată şi milostivă“ sau de „vestita Cetatea Neamţului, îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger, locuită vara de vitele fugărite de strechie şi străjuită de ceucele şi vindereii care au găsit-o bună de făcut cuiburi într-însa“.
Cetăți și mănăstiri, împletite cu istorie
Dacă ajungeți în zona Moldovei, este imposibil ca drumul să nu treacă pe lângă o cetate. Opriți-vă o clipă din hoinăreală și pășiți pe locurile sfinte unde în urmă cu secole Ștefan cel Mare îi biruia pe turci. Cetatea Neamț, Cetatea de Scaun a Sucevei sau Cetățile Romanului sunt doar câteva dintre fortărețele care ne-au rămas moștenire de la domnii moldoveni. Alte câteva, cum ar fi Hotin, Cetatea Albă și Chilia, sunt în Ucraina, iar Soroca, Orheiul Vechi și Tighina se află pe teritoriul Republicii Moldova.
De departe, cele mai vestite cărți de vizită ale zonei de nord-est a României sunt mănăstirile. Agapia, Voroneț, Văratec, Putna, Humor, Moldovița sunt doar câteva locuri sfinte unde, pe lângă faptul că aici îți umpli sufletul de credință, admiri și unele dintre cele mai spectaculoase biserici, multe în patrimoniul UNESCO. După ce îți umpli ochii cu strălucirea albastrului de Voroneț și cauți înțelesurile ascunse în pictura „Judecata de Apoi“, mergi la Sucevița să vezi „Scara Raiului“ și „vămile văzduhului“, urcă în fosta Țară de Sus a Moldovei, la Putna, pentru a te închina la mormântul Marelui Ștefan.
La Hanul Ancuței
Dacă vreți să fiți parte din povestirile lui Mihail Sadoveanu, mergeți la „Hanul Ancuței“, un vestit loc de popas aflat la întretăierea unor drumuri, unde se opreau negustorii aflați în trecere spre Roman, Suceava sau spre Iași. „Porțile stăteau deschise ca la Domnie. Și prin ele, în zilele de toamnă, puteai vedea valea Moldovei cât bătea ochiul și pâclele munților pe păduri de brad până la Ceahlău și Halauca. Iar după ce se cufundă soarele înspre tărâmul celălalt și toate ale depărtării se ștergeau și lunecau în tainice neguri –, focurile luminau zidurile de piatră, gurile negre ale ușilor și ferestrelor zebrelite. Contenea câte un răstimp viersul lăutarilor, și porneau poveștile...“, descria atât de frumos marele scriitor acest loc de poveste.
Acum, hanul se află tot la o întretăiere de drumuri, în comuna Tupilați, județul Neamț. Și acum, la masă vă servește tot Ancuța, îmbrăcată în costum popular, iar dintr-un colț, un lăutar aduce desfătare sufletească.
Oferte de cazare și poale-n brâu
În județul Iași găsiți cazare la prețuri cuprinse între 229 de lei și 488 de lei pentru două persoane, la pensiuni sau hoteluri. Spațiile de înnoptat din Neamț sunt la prețuri cuprinse între 142 de lei și 400 de lei pe noapte. În Bucovina de poveste, găsiți și cazări ieftine, la 117 lei camera, și mai scumpe, care merg până la 473 de lei camera. Indiferent unde ați sta, moldovencele îți pun pe masă tot ce au mai bun: zeamă, așa cum spun ei ciorbei, vestita pomană a porcului, tochitura moldovenească, alivenci, sarmale, iar la sfârșit, deși nu mai poți, tot înfuleci câteva poale în brâu, din care ți se prelinge siropul de la brânză dulce, aromată și de la zahărul pudră cu care sunt ninse preparatele specifice.
Se încarcă comentariile...
