Traseu în inima Bucovinei: de la Suceava la Voroneț
0Traseul tradițiilor și al mănăstirilor din Bucovina este atemporal – indiferent de sezon, este o adevărată binecuvântare pentru suflet și corp. Călătoriile pot fi făcute la pas, cu bicicleta, cu mocănița sau chiar și cu trăsura, iar în popasuri puteți fi siguri că veți fi așteptați de oameni cu sufletul deschis și de bucate delicioase.
Când vă vine dorul de ducă pe meleagurile patriei, Bucovina este o destinație de neratat, fie că vreți să mergeți cu mașina, fie că vă aventurați cu bicicleta pe drumuri bătătorite de strămoși printre dealuri și văi încărcate de o istorie și energie aparte. Chiar dacă vara a trecut, zona de nord a Moldovei are frumuseți de nedescris mai ales toamna. În cazul în care optați să urmați traseul prezentat cu bicicleta, pe ruta București-Suceava există un singur tren pe zi care are vagon special amenajat pentru biciclete, taxa fiind de 20 de lei per bicicletă.
Suceava, capitală istorică
Odată ce ajungeți în Suceava, printre locurile de neratat se află Cetatea de Scaun a Moldovei, un loc ce datează din secolul al XIV-lea. Chiar dacă cetatea nu este o clădire funcțională, ci se află în ruină, poate fi vizitată, experiența fiind una cel puțin atemporală, purtându-te în timpurile în care din acest loc se decidea soarta întregului principat. Timp de 200 de ani, domnii, începând cu Petru I Mușat – sub a cărui domnie a și fost construită –, au găsit aici un loc sigur, impunător și strategic unde au conlucrat cu sfătuitorii lor să le asigure moldovenilor un trai decent, dar mai ales să conducă o țară aflată mai mereu la confluența puterilor străine care îi voiau bogățiile.
Monumentul istoric de interes național este alcătuit din castel și ziduri de apărare, fiind consolidat și completat printr-un amplu proiect în perioada 2011-2015. Aici, vizitatorii se pot întoarce în timp și datorită tehnologiei, cu precădere prin cartea interactivă de istorie medievală a Moldovei intitulată „Străinii despre noi“ și prin proiecția video „Cronica Cetății Sucevei“. Obiectivul cultural și turistic este administrat de Muzeul Național al Bucovinei, iar programul de vizitare, în funcție de fiecare lună a anului, precum și tariful pot fi consultate pe site-ul oficial al instituției, respectiv muzeulbucovinei.ro.
Structura inițială a cetății era diferită față de cea pe care o putem vede astăzi, întrucât de-a lungul secolelor și alți domni au contribuit considerabil la întărirea fortificației. Printre aceștia se regăsesc și Alexandru cel Bun – cel care a dezvoltat sistemul de apărare al cetății – și Ștefan cel Mare, în timpul lui fiind construit zidul de incintă, căruia i s-au mai adăugat mai târziu un altul, dar și alte metode de întărire. De-a lungul timpului, cetatea a suferit mai multe distrugeri, reparații și modificări, în funcție de situația politică a țării. Aflată la o înălțime de 70 de metri față de lunca Sucevei, cetatea oferă o vedere panoramică asupra văii Sucevei, în care modernitatea se îmbină cu istoria și tradiția.
De asemenea, în imediata vecinătate a Cetății de Scaun se află și Muzeul Satului Bucovinean, aflat în aer liber și inclus pe lista monumentelor istorice din județ. Odată ce treceți poarta muzeului, sunteți purtați înapoi în timp, când viața era mai simplă, traiul mai tihnit, iar oamenii mai spirituali. Aici pot fi vizitate peste 30 de obiective, incluzând case tradiționale din lemn, anexe gospodărești, instalații tehnice populare, ateliere meșteșugărești și construcții comunitare. Printre construcțiile expuse se regăsesc Casa de locuit din Roșu (secolul al XIX-lea), Crâșma și Șaru Dornei (prima jumătate a secolului XX), Atelierul de olărit din Marginea (începutul secolului XX), precum și Moara de apă din Mănăstirea Humorului sau Moara lui Boca (aproximativ 1870), dar nu numai. În anumite perioade, aici sunt organizate diverse evenimente, inclusiv târguri pentru meșteșugari.
Totodată, în Suceava mai poate fi vizitată și Cetatea Șchei, cunoscută și sub denumirea de Cetatea de Apus a Sucevei. Și aceasta oferă o vedere panoramică asupra întregi văi nordice a Sucevei. Inclusă în sistemul de fortificații și construită în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea de către Petru al II-lea Mușat, demantelată în secolul următor de Alexandru cel Bun, astăzi cetatea se află în ruine fiind considerată și sit arheologic. De asemenea, multă lume nici măcar nu știe de existența ei, accesul făcându-se pe un drum forestier aflat la sfârșitul străzii Mihail Sadoveanu din Suceava.
Putna, locul de regăsire a spiritualității
La aproximativ 70 de kilometri nord-vest de Suceava se află comuna Putna, unde se regăsește mănăstirea cu același nume, una dintre cele mai cunoscute din țara noastră. Construcția locului de suflet al lui Ștefan cel Mare a început în timpul domniei sale, pe 10 iulie 1466. Inițial, așezământul era o necropolă domnească pentru familia domnească, însă cu timpul funcțiile ei au fost extinse, mai ales având în vedere faptul că Ștefan cel Mare obișnuia să vină des aici pentru a-și găsi liniștea și a-și așeza gândurile. Astfel, așezământului i s-au adăugat o casă domnească, precum și fortificații necesare din cauza poziției geografice. Treptat, mănăstirea a devenit un adevărat centru cultural și spiritual întrucât a fost înființată o școală în care se învățau limbile greacă și slavonă, precum și logică, muzică bisericească și astronomie.
Deși de-a lungul timpului a suferit diverse modificări structurale, mănăstirea păstrează și astăzi elemente folosite la construcția inițială ctitorită de Ștefan cel Mare, așa cum au arătau săpăturile arheologice desfășurate în 1969-1970. Dincolo de valoarea spirituală a locului, Mănăstirea Putna reprezintă și o bogăție culturală și istorică. Astfel, aici se regăsește cea mai veche cruce de pe teritoriul României, datată 1503, Tetraevangheliarul de la Humor, datat 1473, Clopotul Blagoveștenie, dăruit de Ștefan cel Mare la 1490, o cădelniță din 1470, precum și Acoperământul Mariei de Mangop (a doua soție a lui Ștefan cel Mare) – broderie lucrată cu fir de aur, argint și mătase ce datează din 1477, precum și icoana adusă de aceasta în Moldova, respectiv Icoana Maicii Domnului cu Pruncul (secolul al XV-lea), despre care se crede că este făcătoare de minuni. Cel mai important element cultural și istoric din cadrul Mănăstirii Putna este mormântul lui Ștefan cel Mare, care este acoperit cu un baldachin din marmură albă. Cei care urmează acest traseu turistic cu trenul pot ajunge până în localitatea Putna cu trenul. De asemenea, începând din toamna lui 2022, Mănăstirea Putna este și punctul de pornire pe traseul Via Transilvanica, oferind cazare pelerinilor și drumeților.
În nord-vestul localității se află și Schitul lui Daniil Sihastrul, o chilie săpată în piatră a celui despre care legenda spune că i-ar fi oferit găzduire lui Ștefan-Vodă, după ce se rătăcise la o vânătoare în munți. În jurul chiliei a fost construită o curte în care este amenajat un parc, un loc bun de poposit pentru a vă redobândi liniștea și pacea. Pe drumul către Moldovița, pot fi vizitate Mănăstirea Sihăstria Putnei și Cascada Bursuc.
Moldovița, de la aventură la drumul spre sine
Comuna Moldovița se află la aproximativ 35 de kilometri de Putna, pe valea Râului Săcreieș. La intrarea în sat, pe drumul 32D, se află tiroliana Moldovița – „o nouă atracție pentru oamenii dornici de aventuri pe plaiuri moldovițene“. „Puteți avea parte de o experiență de neuitat, planând deasupra pădurii și a satului pe tiroliana amenajată pentru adulți de 750 de metri, încântându-vă privirea cu o priveliște de neuitat“, se arată pe site-ul modovitaturistica.ro. De asemenea, nici cei mici nu au fost uitați, iar pentru ei a fost amenajată o mini-tiroliană care să le deschidă gustul pentru aventură. Vizitatorii sunt întâmpinați de o echipă de gospodari din care „vă vor îmbia gusturile cu bucate specifice locului și băuturi alese“.
Oamenii sunt primitori, cu zâmbetul pe buze, sufletul deschis și talent de povestitor precum al lui Creangă. Astfel puteți afla despre huțuli – nomazii veniți din Galiția în Bucovina și Maramureș –, istoria lor, obiceiurile și tradițiile pe care încă le urmează, dar și despre importanța întrajutorării și promovării meșteșugurilor. „Deprinși cu sihăstriile, înfrățiți cu ținuturile fără poteci, din zonele înalte ale munților, au supraviețuit ageri şi vicleni într-o lume în care doar cei mai puternici au șanse. De când se știu, huțulii trăiesc într-o încrengătură de neam care își lasă moștenirea de spiritualitate şi tradiție de la bunici la nepoți. Povești stranii, încrustate cu întâmplări trăite aievea, frumoase ca un toiag împodobit cu spire de alamă, cu tâlcuri ascuțite ca o gură de baltag, întâmpină nopțile lungi de iarnă şi nopțile scurte de vară, deopotrivă. Firescul şi naturalul se împletesc, dând naștere unei armonii desăvârșite“, scria Casian Balașciuc despre huțuli în volumul „Stranii povestiri huțule“. Dacă vă îngăduiți să vă bucurați în tihnă de această experiență culturală, cei de la tiroliana Moldovița v-ar putea învăța câteva cuvinte în huțulă, limbă pe care nu aveți cum să nu o auziți pe stradă dacă mergeți la pas prin Moldovița.
Molcom: la pas, cu mocănița, cu trăsura
De asemenea, un alt mijloc prin care puteți descoperi zona este celebra plimbare cu Mocănița Huțulcă din Moldovița: „Vechiul trenuleț cu aburi te va duce într-o călătorie molcomă și de neuitat în tărâmul de poveste al huțulilor“, se mai precizează pe site-ul menționat. Cei care vor să se bucure de o plimbare cu trenul cu abur, indiferent de anotimp, o pot face de obicei doar cu rezervare realizată cu 24 de ore înainte, mai ales atunci când este sezon turistic. Traseul pornește de la Gara Mocănița Huțulca Moldovița, urmează cursul râului cu același nume și se termină la intrarea în satul Argel. Pe timpul verii, doar primul vagon al trenului este acoperit pentru protejarea pasagerilor de scânteile ce vin de la mocăniță, însă acestea pot ajunge chiar și până la al doilea vagon. „Linia urmărește râul Moldovița, într-o zonă pitorească, tipic pentru Bucovina, cu case în stil vechi, cu garduri de lemn și clăi de fân pe fiecare câmp. Pe toate dealurile veți vedea fânare și oboroane (n.r. – șoproane). Capătul liniei este o poiană la marginea pădurii de brad, unde iarna aveți posibilitatea să vedeți sănii trase de cai aranjați cu canafuri pe căpăstru sau să participaţi la o masă tradițională bucovineană“, potrivit moldovitaturistica.ro. Traseul durează aproximativ trei ore, incluzând o oră de pauză la capătul liniei, unde se află amenajată o zonă unde pot fi încercate bucatele și băuturile tradiționale, toate proaspete, multe dintre ele fiind gătite pe loc. Programul poate fi consultat pe mocanitamoldovita.com, unde se fac și rezervările, tariful fiind de 50 de lei pentru adulți și 30 de lei pentru copii cu vârste între 3 și 16 ani.
Cei care vor să exploreze satul în mod (și mai) tradițional o pot face cu trăsura, durata unei plimbări depinzând de fiecare călător care vrea să aibă parte de o astfel de experiență: „În timpul acestei plimbări, ne dorim să vă simțiți cu adevărat acasă, pentru că Bucovina înseamnă acasă, iar priveliștea din acest loc este de poveste“.
Tradiția ouălor și a spiritualității
De asemenea, în Moldovița poate fi vizitat și Muzeul Ouălor „Lucia Condrea“ – cel mai mare muzeu de autor din lume – în care sunt expuse aproximativ 15.000 de ouă din cele peste 30.000 realizate de artista Lucia Condrea. Se pare că restul creațiilor se află în muzee, case regale și colecții private, potrivit site-ului oficial al muzeului. „Ideea realizării acestui muzeu a apărut ca o consecință firească a multor ani de trudă și din dorința de a lăsa generațiilor următoare o moștenire artistică inestimabilă. Aceste exponate sunt așezate în 106 vitrine și există trei secțiuni: lucrări unicat ale Luciei Condrea, care sunt cele mai numeroase, colecția de ouă încondeiate foarte vechi adunate din satele locuite de etnia huțulă (Moldovița, Ciumârna, Breaza, Izvoarele Sucevei, Ulma, Brodina, Moldova Sulița) și colecția internațională alcătuită din exponate primite de la creatori din 56 de țări recunoscute în lume ca fiind țări cu tradiție în acest domeniu al artei“, potrivit sursei citate. Unele dintre cele mai vechi exponate datează din 1883.
Tot aici se găsește, pe un deal, și Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului Secrieș-Moldovița, la care se ajunge pe un drum forestier. „Cine se încumetă să urce dealul până la mănăstire are la îndemână timpul de trebuință să cugete la greutatea care îi împovărează sufletul și trupul deopotrivă. Abia pe acest drum al ispășirii își poate cunoaște și recunoaște frământările de sine, așa cum îl mână prin lume zi de zi, an după an, năzuință după năzuință. Doar priveliștea blajină îi mai ușurează chinul urcușului pe drumul ce pare să-l înalțe undeva către miezul plin de tâlcuri al cerului. Este o înălțare de sine, pentru sine, deasupra lumescului, învingând măcar pentru câteva ceasuri ispitele de rând“, se arată pe site-ul mănăstirii de maici. Biserica găzduiește două icoane ale Maicii Domnului care au izvorât mir și este în plin proces de construcție a altarului de vara cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“, plus cliserniță, bucătărie, trapeza și alte anexe.
Moldovița Mușatinilor
În sudul localității, în comuna Vatra Moldoviței, se află Mănăstirea Moldovița, actuala construcție fiind ctitoria lui Petru Rareș la 1532. Se pare că mănăstirea originală a fost construită în timpul domnilor Mușatini, respectiv a lui Alexandru cel Bun, însă în urma unei alunecări de teren s-a prăbușit. Clădirea actuală păstrează încă, mai ales pe peretele sudic, pictura originală al fresco, care ar fi fost făcută sub coordonarea vestitului Toma de la Suceava, pictorul de Curte al lui Petru Rareș. În timpul domniei acestuia, biserica a fost împrejmuită de ziduri și turnuri de apărare, ceea ce contribuie la aspectul de mică fortăreață a lăcașului de cult.
De asemenea, mănăstirea găzduiește și un muzeu, amenajat în cliserniță, unde pot fi văzute manuscrise ce datează din secolul al XV-lea, un Tetraevangheliar caligrafiat la Moldovița în anul 1613, o psaltire din anul 1614, jilțul domnesc al lui Petru Rareș, precum și diverse broderii dăruite de Voievodul Ștefan cel Mare – datate în secolul al XV-lea. Biserica „Buna Vestire“ din cadrul Mănăstirii este inclusă începând din 1993 pe lista Patrimoniului mondial UNESCO în grupul „Bisericile pictate din nordul Moldovei“, în care se regăsește și cea din Voroneț.
„Capela Sixtină a Estului“
La aproximativ 34 de kilometri de Moldovița se află Voroneț, care găzduiește mănăstirea cu același nume, celebră și pentru „albastrul de Voroneț“. Drumul până în această localitate poate fi parcurs și cu bicicleta, deși în anumite zone poate fi destul de periculos din cauza traficului intens și a îngustării șoselei pe anumite porțiuni.
Mănăstirea Voroneț, supranumită și „Capela Sixtină a Estului“, își are începuturile în urmă cu peste cinci secole, în 1488, și reprezintă una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare. Ceea ce surprinde și astăzi este faptul că lăcașul de cult a fost ridicat în doar 3 ani și 3 săptămâni, un timp-record pentru acele vremuri. Mănăstirea devine rapid, încă din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, un centru spiritual și cultural important, viața monahală luând amploare odată cu venirea monahului Daniil Sihastrul, după o perioadă petrecută la Mănăstirea Putna și ulterior în sihăstrie.
Dincolo de aspectul religios, pictura interioară a Bisericii „Sfântul Gheorghe“ din incinta Mănăstirii Voroneț este o adevărată operă de artă care datează în mare parte din timpul domniei lui Ștefan cel Mare. În același timp, și pictura exterioară, care datează din timpul domniei lui Petru Rareș, este o capodoperă artistică, fiind considerată cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. În realizarea frescelor exterioare a fost folosită preponderent culoarea albastru, care rămâne cea originală și astăzi, cu precădere pe fațada pe care este ilustrată „Judecata de Apoi“. Tehnica folosită de meșterii lui Petru Rareș – pigmenți ce au la bază substanțe minerale naturale sau de sinteză – este elementul-cheie care a dus la menținerea culorilor secole la rând, în ciuda diverselor intemperii ce au lovit zidurile bisericii.
Se încarcă comentariile...
