Video Paradisul roz din Carpați. Minunea de pe creste care rivalizează cu arbuștii mediteraneeni FOTO VIDEO
0Spre final de primăvară și început de vară, când zăpada abia dacă se mai zărește, zone largi ale Carpaților sunt cuprinse de o frenezie roz cu miros subtil de vișină și domnia bujorului de munte începe.
Fascinați de spectacolul florilor din bazinul mediteranean, uităm că pe crestele înalte ale Carpaților crește o plantă ce rivalizează în frumusețe cu leandrul/oleandru, bougainvillea sau rododendronul. De fapt, bujorul de munte reprezintă una dintre cele aproximativ 1.000 de specii de rododendron câte există în lume, denumirea sa științifică fiind Rhododendron Kotschyi (după numele botanistului austriac care l-a descoperit, Theodor Kotschy), deși popular i se spune smârdar, cocozar.
În comparație însă cu arbuștii plini cu flori care ne încântă pe străzile din Italia, Spania, Grecia, Portugalia, Turcia etc., bujorul de munte aduce mai degrabă a azalee de grădină, cu care, de asemenea, se înrudește, crescând sub formă de covor de tufe pitice, dese, cu înălțimea de 20-25 cm. În România se întâlnește în special în Carpații Orientali și Meridionali, unde preferă versanții însoriți. În zona alpină, fenomenul unic în România se întâlnește uneori pe suprafețe extinse. Atenție, însă, că vorbim despre o specie protejată prin lege!
Frumusețe treptată
La începutul fiecărei veri, pentru aproximativ o lună, pe crestele munților se petrece o explozie de culoare, de un roz către roșu aprins, grație unei plante / specie protejată prin lege, pe cale de dispariție, de o frumusețe răpitoare. Bujorul de munte, „minunea din Carpați”, înflorește în etape diferite, în funcție de altitudine, dar perioada în care turiștii se pot bucura de frumusețea acestuia este destul de scurtă.
Practic, ca să prinzi toată perioada de înflorire, nu-ți rămâne decât să urci munții treptat, de la est la vest, ca să-i poți admira în toată splendoarea și la toate altitudinile. Variază de la un masiv muntos la altul, prima dată înflorind în Bucegi, iar în final în Retezat.
Perioada maximă de înflorire este în a doua parte a lunii iunie, însă la altitudini mai mari, sau dacă zăpada persistă mai mult, această perioadă se prelungește până la începutul lui iulie.
Pentru că este condiționat de relief, climă și altitudine, bujorul de munte nu tolerează transplantări, fiind ilegală culegerea, ruperea sau deteriorarea sa. Amenzile pot ajunge până la 10.000 de lei!
În inima Carpaților Meridionali
Despre rezervațiile de bujori din inima Carpaților Meridionali a vorbit în exclusivitate, pentru „Weekend Adevărul“, șeful Salvamont Vâlcea, Mircea Lera: „Bujorul de munte este peste tot în principiu, la peste 1.500-1.600 de metri altitudine, cam pe toți munții. Ca arii protejate îi găsim în Sit Natura 2000 în Făgăraș, Munții Lotrului și în Parâng. În parcurile naționale însă, nici în Cozia și nici în Buila - Vânturarița, din județul Vâlcea, nu prea sunt zone de admirat bujori de munte“.
Nu în toate zonele se poate ajunge însă cu ușurință: „Zonele cele mai accesibile cu bujori de munte sunt Curmătura Oltețului, până la Vaideeni – la Refugiul Cășăria, în Munții Căpățânii – zona Vârfului Roman-Ursu, în spatele Vârfului Ursu și la Fântâna Neamțului, tot în Munții Căpățânii – în zona Urdele, pe unde trece Transalpina în Parâng, zona Fratoșteanu în Munții Latoriței. În Munții Lotrului însă este greu de ajuns cu mașina, zona Robu fiind singura accesibilă, iar în Făgăraș, în zona Apa Cumpănită“.
Despre faptul că inflorescența diferă de la o zonă la alta, salvamontistul-șef a mai menționat: „În funcție de altitudine, de la 1.700 de metri până la 2.000-2.200 de metri, înflorește în diverse perioade. Practic, nu înflorește în Făgăraș în același timp cu cel din Curmătura Oltețului, spre exemplu, unde apare pentru prima dată la 1.600 de metri, sau la Vârful Ursu, la 2.000 de metri, unde apare mai târziu. Deci, în funcție de altitudine și de gradientul termic (temperatură), apare pe etape. Ține și de perioada de deszăpezire și începe din iunie până în iulie. Dar în maximum zece zile a și dispărut în fiecare dintre zonele în care înflorește“.
Semnal de alarmă: „Bujorul de munte se vinde și în piețe“
Mircea Lera a tras un semnal de alarmă asupra faptului că de mulți ani, deși vorbim despre o floare protejată prin lege, o găsim inclusiv în piețe, fără ca nimeni să ia vreo măsură: „Este o mare problemă cu turiștii care merg să o culeagă/recolteze, deși ea nu poate fi transplantată, că nu rezistă și are nevoie de anumite condiții ce țin atât de climă, cât și de sol. Este protejată, dar dacă mergeți în Piața Centrală din municipiul Râmnicu Vâlcea, din păcate, veți descoperi că și acolo se vinde bujorul de munte. Cei de la Garda de Mediu ar trebui să ia măsuri în această privință“.
La o simplă căutare pe Facebook, descoperi nu doar că oamenii rup sau recoltează floarea cu miros de vișine, dar se mai și laudă cu acest lucru și cu preparatele pe care le realizează și pe care le comercializează, precizând că are nenumărate beneficii medicale, în primul rând. În urmă cu trei ani, o fotografie care surprinde o turistă din Brașov care a plecat din zona Bâlea Lac cu un braț de bujori de munte a născut vii reacții, dar în ciuda expunerii acestui fenomen, el continuă.
Alte chestiuni despre bujorul de munte și unde se mai găsește în țară
Despre bujorul de munte se spune că este originar din Balcani, dar rododendronul provine din zona temperată de nord, potrivit Enciclopediei Britannica, în special din Himalaya, Asia de Sud-Est și Indonezia, unde crește stimulat de solul umed acid de aici, și ajunge până în munții din Noua Guinee, fiind întâlnit inclusiv în Caucaz, Alpi și Pirinei.
Numele acestei plante s-ar putea traduce drept „Copacul roșu“ sau „Copacul trandafir“ (rhodon în greacă înseamnă trandafir, iar dendron – copac), cu referire la forma și culoarea florilor, dar și la trunchiul său lemnos. De altfel, în lume, rododendronul se întâlnește de la tufe pitice (România, China, în regiunea Yunnan) până la copaci giganți care pot depăși 12 metri în înălțime, în Asia. O altă specie precum bujorul de munte de la noi se găsește și în sud-estul Statelor Unite ale Americii, în Parcul Național Great Smoky Mountains, sub denumirea de trandafirul de munte.
În România, printre cele mai populare zone în care poate fi admirat bujorul de munte se numără Parcul Natural Bucegi, pe traseul Șaua Strunga-Culmea Bucșa, Parcul Național Munții Rodnei pe traseul de pe Valea Lalei, în partea superioară a acestuia, dar și în masivele Parâng, Retezat, Făgăraș, Iezer-Păpușa, Ciucaș şi Țibleș.
Vâlcea, județul cu cel mai facil acces la rezervațiile de bujori de munte
Pentru că Vâlcea este județul în care se poate ajunge auto în apropierea rezervațiilor cu bujori, vă oferim câteva ponturi legate de aceste locuri, posibilitatea de cazare în zonă, dar și repere rutiere.
Țineți cont însă și de faptul că „unele dintre traseele care duc la rezervațiile de bujori de munte întâmplător cad pe traseele turistice. Dar marcaj personalizat nu există, dată fiind perioada prea scurtă de inflorescență, de maximum două săptămâni”.
Minunea din Carpați în rezervațiile de la Curmătura Oltețului
Curmătura Oltețului reprezintă granița dintre Munții Căpățânii și Munții Parâng, între județele Vâlcea și Gorj. Se poate ajunge în zonă pe două trasee, unul sudic, iar altul nordic.
De la poale de Carpați, se poate ajunge dinspre Râmnicu Vâlcea sau dinspre Târgu-Jiu, cotind de pe DN 67 (drumul care leagă cele două reședințe de județ). Traseul duce la Mănăstirea și Peștera Polovragi, iar mai departe urcă pe Cheile Oltețului până în Curmătură. Se poate ajunge la Polovragi și dinspre Vaideeni, Vâlcea.
Tot din Râmnicu Vâlcea sau din Sibiu se poate ajunge de pe Valea Oltului, pe DN7/E81, iar mai apoi se cotește spre Valea Lotrului, pe DN7A – drumul care duce spre Transalpina (DN 67C). În Malaia, la Ciunget, drumul virează spre Lacurile Galbenu și Petrimanu, iar de aici urcă spre Curmătură. Până în Ciunget este drum asfaltat, după care începe drumul forestier, pe Valea Latoriței, până la Peștera Polovragi.
Zona este absolut mirifică, plină de cascade (Apa Spânzurată, Borogeana) și lacuri (Galbenu, Petrimanu), dar tranzitarea ei este recomandată a se face cu autovehicule de teren. Tronsonul este frecventat și de bicicliști, mai ales porțiunea până la lacuri.
Cea mai apropiată cazare se găsește în Vâlcea, în zona Petrimanu – cabanele Petrimanu și Maria, iar mai apoi, la distanță egală (20 km), sunt Ciunget (Vâlcea) şi Polovragi (Gorj) unde sunt numeroase agro-pensiuni turistice. Există astfel de structuri de cazare și în Vaideeni (Vâlcea), precum Pensiunea Cerna.
Vârful Ursu – Munții Căpățânii
În apropierea stațiunii montane Vârful lui Roman-Horezu se află o rezervație de bujori de munte în zona Ursu – La Fântâna Neamțului/Groapa Mălai.
Există trei pensiuni disponibile în zonă, chiar în stațiunea de pe munte: Vârful lui Roman, Muntele Alb și La Cristian. Doar acestea cazează oficial, deși sunt mult mai multe, restul – doar la mica înțelegere, ceea ce nu este recomandat. Vârful lui Roman și Ursu sunt două culmi învecinate.
Și din Vaideeni se poate ajunge la Fântâna Neamțului, pe picioare, pe traseu montan marcat cu triunghi roșu, care durează șase ore. Tot cu plecare din Vaideeni (învecinat cu Horezu la est și Polovragi la vest) mai există bujori de munte între Vârful Balota și Vârful Nedei/Nedeia. Și de aici se poate urca cu un autovechicul până la Lacul Balota. Există agro-pensiuni și în Vaideeni, printre care Moara Viselor.
Roz de Fratoșteanu
Cea mai populară rezervație de bujori de munte din Vâlcea este cea de la Fratoșteanu, din Munții Lotrului. Cele mai apropiate unități de cazare în zonă sunt cele din Vidra și Obârșia Lotrului, de pe malul Lacului Vidra, iar puțin mai departe, staţiunea Voineasa.
Până la Curmătura Vidruței se ajunge auto, pe DN7A, tot din Valea Oltului, iar de aici se merge pe jos, pe un traseu montan, aproximativ 40-60 de minute. De la Râmnicu Vâlcea la Curmătura Vidruței sunt aproximativ 92 de kilometri, iar de la Sibiu – 129 de kilometri, pe varianta Valea Oltului. Dacă doriți să ocoliți acest tronson, din Sibiu, urmați drumul prin Săliște și Jina, iar de aici Transalpina (DN 67C), prin Șugag, doar că acest traseu este cu 10 kilometri mai lung.
Bujorii de Făgăraș
În extremitatea vestică a Munților Făgăraș, bujorul de munte înflorește în zona Apa Cumpănită, dar cu trei săptămâni mai târziu decât în restul masivelor menționate, altitudinea fiind mai mare, în zonă existând și acum zăpadă.
Se poate ajunge în zonă prin Țara Loviștei, de pe Valea Oltului, prin Câineni: Râmnicu Vâlcea-Greblești (DN7), 64 km, sau Sibiu-Greblești, aproximativ 50 km. De aici se merge pe Plaiul Calea Lungă până la Refugiul Apa Cumpănită, de unde drumul continuă pe traseu montan pe bandă marcată cu roșu spre Lacul Avrig. Toată zona este plină de bujori de munte, care încep după zece minute de mers pe picioare. Se poate ajunge inclusiv pe Vârful Suru, pe un traseu de două ore, sau pe Vârful Budislavu timp de 2,5-3 ore.
Se poate înnopta la Refugiul montan Apa Cumpănită, în caz de urgență, dar cele mai apropiate pensiuni sunt cele din Câineni, iar mai departe pe Valea Oltului, în zona Călinești-Brezoi, ori spre Sibiu, în zona Boița.
Explozia de culoare din Urdele – Munţii Parâng
Am lăsat pentru final bujorii de munte din Parâng, din zona Urdele (cel mai înalt punct 2.145 de metri) unde se poate ajunge doar pe Transalpina, care deocamdată este închisă. Chiar și în a doua jumătate a lunii mai aici erau nămeți de patru metri înălțime, dar se lucra de zor la deszăpezire, preconizându-se că accesul în zonă va fi posibil cel mai târziu în data de 20 iunie. De la Urdele se merge în rezervația de pe Vârful Mohoru, dar și la Setea Mare, Setea Mică, zona Lacului Gâlcescu.
Aici, cele mai apropiate cazări există în stațiunea Rucăr – Gorj și Obârșia Lotrului – Vâlcea. Autoturismul se poate lăsa chiar în Pasul Urdele în parcarea de pe Muntele Cărbunele, iar de aici se ajunge la bujori în maximum 2-2,5 ore.
De la Sibiu în Pasul Urdele, cel mai scurt drum este prin Jina, Șugag, iar apoi DN 67C, de 140 de kilometri, dar cel mai rapid este pe A1, prin Miercurea Sibiului (160 de kilometri).
Se încarcă comentariile...
