Video Lumea pierdută a dinozaurilor pitici din România. Descoperirile care i-au uimit pe savanți
0România ascunde una dintre cele mai bizare lumi pierdute ale preistoriei: o insulă din Cretacic, populată de dinozauri pitici, ale căror fosile au uimit lumea științifică internațională. Cel puțin zece specii au fost descoperite în Țara Hațegului, unele devenind „vedete” ale paleontologiei.
Un ținut din vestul României a atras atenția oamenilor de știință din întreaga lume, datorită fosilelor de dinozauri pitici. Publicația Discover wild science a relatat despre adevărata „lume pierdută” — cea a dinozaurilor pitici din Țara Hațegului, locul unde au trăit cândva dinozauri, dar nu giganții la care ne gândim de obicei.
Insula dinozaurilor pitici
Acum 70–80 de milioane de ani, notează publicația, aici exista o lume populată de prădători în miniatură și titani minusculi — versiuni reduse ale bestiilor antice, care își duceau viața pe o insulă misterioasă, izolată de restul lumii.
„Ascunsă în inima Transilvaniei, Țara Hațegului poate părea, la prima vedere, un loc obișnuit — dealuri domoale, văi liniștite și sate adormite. Dar, sub această fațadă pașnică, se ascunde o comoară fosiliferă care datează de acum 70–80 de milioane de ani. În perioada Cretacicului târziu, această zonă nu făcea parte din continentul european propriu-zis. Era, de fapt, o insulă izolată, înconjurată de mări puțin adânci și întinse. Această izolare a transformat Țara Hațegului într-un adevărat laborator natural, un loc unde evoluția a luat-o pe un drum cu totul neașteptat”, scrie jurnalista Trizzy Orozco într-un articol publicat în Discoverworldscience.com.
Fosilele descoperite aici nu ne vorbesc doar despre dinozauri — ele dezvăluie modul uimitor în care viața se adaptează în cele mai neobișnuite condiții. Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale dinozaurilor ale căror fosile au fost descoperite în Țara Hațegului (video - Adevărul) este dimensiunea lor.
„Comparativ cu rudele lor de pe continent, dinozaurii din Hațeg erau, pur și simplu, pitici. Acest fenomen, cunoscut sub numele de nanism insular, apare atunci când specii de dimensiuni mari evoluează spre forme mai mici de-a lungul generațiilor, de obicei din cauza resurselor limitate și a habitatelor izolate. Este același proces care a dus la apariția elefanților pitici sau a hipopotamilor în miniatură pe alte insule — doar că, în acest caz, s-a întâmplat cu dinozauri”, arată publicația.
Oamenii de știință cred că lipsa hranei și competiția intensă de pe insulă i-au forțat pe dinozauri să se „redimensioneze”, transformând Țara Hațegului într-un adevărat spectacol al adaptabilității evoluției.
Vedetele insulei preistorice
Printre cei mai faimoși locuitori ai Țării Hațegului se număra Magyarosaurus, un dinozaur sauropod care ar fi părut minuscul alături de verii săi uriași, precum Brachiosaurus.
„În timp ce majoritatea sauropozilor atingeau lungimi de peste 20 de metri, Magyarosaurus abia dacă ajungea la șase metri. Oasele sale prezintă semne clare de maturitate la această dimensiune redusă, ceea ce confirmă că nu era un pui, ci un adult în toată regula”, scrie Trizzy Orozco.
Dar nu toți dinozaurii pitici erau blânzi și simpatici, ca niște animăluțe de companie preistorice. Balaur bondoc, un prădător de pe insula Hațeg, era la fel de fioros ca rudele sale mai mari — doar că în varianta compactă.
„Balaurul avea o anatomie bizară: picioare scurte și musculoase, și două gheare în formă de seceră pe fiecare picior, o trăsătură unică printre dinozaurii răpitori. Unii paleontologi l-au poreclit chiar „dragonul cu două gheare”, și nu fără motiv. Chiar dacă nu era mai mare decât un curcan pe steroizi, Balaurul ar fi fost un vânător redutabil, gata să sară pe orice vietate care-i ieșea în cale prin pădurile dese ale insulei”, scrie jurnalista.
Zalmoxes a fost un alt locatar notabil al Bazinului Hațeg, făcând parte dintr-un grup de dinozauri erbivori numiți ornitopode. Spre deosebire de hadrosaurii uriași din America de Nord, Zalmoxes era mic, agil și perfect adaptat la viața insulară.
„Fosilele descoperite sugerează că avea cam dimensiunea unui câine mare — deci mult mai mic decât rudele sale continentale. Această reducere de mărime nu era întâmplătoare: l-a ajutat să supraviețuiască cu vegetația limitată a insulei și să nu devină o gustare ușoară pentru prădători ca Balaur bondoc. Practic, Zalmoxes e exemplul perfect al modului în care ecosistemul unic din Hațeg i-a obligat chiar și pe erbivori să se reinventeze — mai mici, mai sprinteni, mai greu de prins. Un fel de vegetarian smart care știe când să dispară strategic în tufă”, arată DiscoverScience.
Dinozaurii din Țara Hațeg sunt un exemplu spectaculos, cu iz preistoric, al forței naturale care modelează viața: când ești izolat pe o insulă, nu contează cât de mare ai fost — supraviețuiește cel care știe să facă mult cu puțin.
Mai pe scurt: evoluția are un mod subtil și neiertător de a produce micșorarea, concluzionează autorii articolului.
Franz Nopcsa, baronul care a descoperit dinozaurii pitici
Țara Hațegului, tărâmul din județul Hunedoara înconjurat de Munții Retezat, Țarcu, Șureanu și Poiana Ruscă, își impresionează oaspeții cu bisericile medievale de piatră, cu ruinele capitalei antice Ulpia Traiana Sarmizegetusa, dar și cu numeroasele castele și cetăți ce amintesc de trecutul nobil al Transilvaniei. Deasupra lor veghează impunătorul Retezat, locul celei mai vechi rezervații științifice de natură din România, fondată în 1935.
De câțiva ani, alături de aceste atracții turistice „clasice”, și-au făcut loc în preferințele vizitatorilor și cele care amintesc de un tărâm fascinant și mai vechi decât orice biserică sau cetate: lumea dinozaurilor pitici.
Primele fosile de dinozauri din Țara Hațegului au fost descoperite la sfârșitul secolului al XIX-lea de către Franz Nopcsa (1877–1933), baronul din Hunedoara care avea să revoluționeze paleontologia europeană. Cu o intuiție remarcabilă și o pasiune ieșită din comun, Nopcsa a fost printre primii oameni de știință care au înțeles importanța acestor descoperiri.
La vremea aceea, localnicii le numeau „oase de urieși”, pe care le găseau adesea în jurul satelor Sânpetru, Vălioara și Ciula Mare, la poalele Retezatului, iar unii le aduceau la castelul lui Franz Nopcsa din Săcel. În jurul lor s-au țesut numeroase legende, poveștile cu urieși făcând parte din folclorul Țării Hațegului.
Oamenii de știință aveau însă o altă teorie. Speciile care au trăit în urmă cu aproximativ 66–67 de milioane de ani în această zonă au fost numite dinozauri pitici, deoarece majoritatea nu depășeau zece metri lungime. Fauna insulei preistorice includea, pe lângă dinozauri, țestoase uriașe și crocodili.
„Resursele limitate de hrană disponibile în acele vremuri, în această parte a Europei, au dus la reducerea dimensiunii corporale a animalelor”, explica paleontologul Felix Augustin, unul dintre cercetătorii care au studiat fosilele din zonă.
Nu mai puţin de zece specii de dinozauri, cuiburi cu ouă de dinozaur, dar şi fosile de reptile, păsări şi mamifere ce trăiau în acele vremuri au fost descoperite pe teritoriul de la poalele Retezatului, cuprins în prezent în Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului.
Geoparcul a fost înființat la începutul anilor 2000, sub coordonarea Universitatății din Bucureşti, instituția care derulează de patru decenii activităţi de cercetare în zonă. Mai multe trasee turistice amenajate duc spre locurile care au păstrat urme ale existenței dinozaurilor pitici în Țara Hațegului.
Mai multe trasee turistice tematice duc către locurile unde, cu milioane de ani în urmă, dinozaurii pitici stăpâneau insula Hațeg. Astăzi, acele poteci îi poartă pe curioși printr-o aventură geologică și paleontologică rară, cu iz de legendă, știință și, de ce nu, puțină magie transilvăneană.
Se încarcă comentariile...
