Lacul Cinciș din Hunedoara, litoralul de la munte. Locuri uimitoare, ascunse în împrejurimile sale VIDEO
0Lacul Cinciș din Hunedoara (video) se numără printre destinațiile turistice populare din vestul României, iar localnicii l-au numit „litoralul de la munte”. Împrejurimile sale oferă o mulțime de atracții turistice neobișnuite.
Aflat la 10 kilometri de Hunedoara, Lacul Cinciș a fost amenajat în anii ‘60, pentru aprovizionarea cu apă a municipiului și combinatului siderurgic, însă cu timpul a devenit o zonă de agrement populară din vestul României.
Pentru hunedorenii care obișnuiau în trecut să își petreacă zilele libere, cu cortul, pe malul apei, Lacul Cinciș din Hunedoara a devenit „litoralul de la munte”.
Alți localnici l-au privit, însă, cu regret, pentru că amenajarea lacului Cinciș, pe valea Cernei din Hunedoara și construcția barajului său de beton, în anii 1962 - 1963 au dus la dispariția mai multor sate arhaice ale pădurenilor, ca Baia Craiului, Cinciș, Cerna - înghițite de ape - și Mosoru, Curpenii Silvașului, Tătăuș - depopulate și cuprinse de pădure.
După 1990, mai multe dintre terenurile de pe țărmul stâng al Lacului Cinciș au fost ocupate de case de vacanță, pensiuni și campinguri.
În timpul verii, numărul turiștilor a scăzut, însă, față de perioada în care zona de agrement era destinația cea mai căutată de familiile miilor de muncitori de la Combinatul siderurgic Hunedoara și de la minele din Ghelari și Teliuc, localități apropiate lacului din Hunedoara.
Lipsit de drum de acces cu autoturismul, țărmul drept al lacului Cinciș este acoperit de păduri, iar câteva drumuri forestiere și poteci care coboară dinspre Munții Poiana Ruscă, până la apele care au inundat valea Cernei din Hunedoara, amintesc de fostele așezări omenești dispărute.
În prezent, cei care se plimbă prin pădurea de pe țărmul drept al lacului mai pot găsi fundațiile și zidurile prăbușite ale unor case abandonate și câteva gospodării încă în picioare, înghițite de pădure, unde trăiesc ultimii locatari ai cătunelor Valea Tâlharilor și Tătăuș.
În afara aerului curat și a priveliștilor dominate de pădurea și de întinderea de ape, călătorii ajunși pe „litoralul de la munte” pot descoperi aici câteva locuri spectaculoase.
Biserica ruinată a Mariei Teresa
O biserică romano-catolică ruinată a rămas neclintită în mijlocul pădurii, la coada lacului Cinciș din Hunedoara, în timp ce satul din jurul ei, Baia Craiului, a dispărut sub ape.
Acoperișul bisericii din secolul al XVIII-lea s-a prăbușit aproape în totalitate, împreună cu o parte a zidurilor, ferestrelor și tencuielii sale, iar în interior, vegetația sălbatică crește din covorul de mâl adunat de-a lungul timpului.
În preajma ei, câteva morminte, ruinele unor ateliere metalurgice și ale unei foste case a preotului, fundațiile mai multor case și șuri, dar și rămășițele unei biserici ortodoxe prăbușite se disting în pădurea apărută pe terenul mlăștinos, acoperit în trecut de ape.
Biserica de la coada lacului Cinciș datează din secolul al XVIII-lea și ar fi fost ctitorită din ordinul împărătesei Maria Tereza, într-o epocă în care pe valea Cernei funcționau mai multe topitorii de fier. Minereul era adus din minele de la Ghelari, pe drumurile care coborau din Munții Poiana Ruscă, și topit în marile cuptoare de la Topilița și Baia Craiului.
„Înainte de construcția barajului, ortodocșii mergeau la biserica din Cinciș – cea despre care se spune că ar fi fost ridicată de Huniazi – și toți credincioșii catolici de pe valea Cernei mergeau la biserica din Baia Craiului. Ambele au fost părăsite odată cu amenajarea lacului Cinciș. Biserica Huniazilor a ajuns pe fundul apei odată cu vechiul sat. A fost demolată, iar oamenii au clădit una în satul Cinciș Cerna, unde au adus bunuri de la ea. O altă biserică ortodoxă din satul Baia Craiului a fost și ea dărâmată. Biserica romano-catolică a rămas în picioare, dar a fost părăsită, iar oamenii au luat bunurile din ea, inclusiv o orgă veche, cu pedale, și le-au adus în satul Izvoarele, unde o biserică nouă a fost amenajată în câțiva ani”, relata Rudolf Ungur, un localnic din satul Izvoarele (video).
Abandonată în anii ‘60, inundată de-a lungul timpului de apele lacului, vechea biserică a devenit cu timpul un reper al lacului Cinciș.
Satele cuprinse de pădure
Un șir de dealuri, acoperite de pădure, desparte valea Cernei din Hunedoara de ținuturile Hațegului. În trecut, aproape fiecare dintre culmi era ocupat de câte-un sat. Așezările omenești erau traversate de drumurile care urcau până la 800 - 900 de metri, pe culmi și coborau apoi înspre Hațeg, trecând prin preajma mănăstirii Prislop.
Începând din anii ‘60, vechile sate de pe dealurile Cincișului au început să se depopuleze. Așezări ca Mosoru și Curpenii Silvașului au fost părăsite și înconjurate de pădure, în timp ce în alte cătune de pe dealuri, ca Goleș, Țața sau Mladin, mai locuiesc câțiva oameni.
„Prin anii ‘50, satele aveau școli, biserici, cămin cultural. Unele au fost electrificate. Dar drumurile au rămas proaste, iar oamenii au plecat spre Hunedoara și Hațeg, unde găseau de lucru și, cu timpul, s-au stabilit la oraș. Lipsa apei a fost o mare problemă, pe dealuri, pentru că trebuie să mergem sute de metri până la izvor”, relata un localnic din Goleș (video), sat unde mai stau trei - patru familii.
În ultimii ani, mai multe drumuri au fost modernizate în jurul lacului Cinciș și au mai scos din izolare așezările arhaice din zonă.
Călătorii care ajung pe malul lacului își pot continua excursia, pe șosele noi, spre satele pitorești Izvoarele, Dealul Mic și Goleș, spre satul Cinciș-Cerna și Mănăstirea Prislop, spre Lunca Cernii și satele de pe valea Cernei, ori, pe valea Cernișoarei, prin satele pădurenilor Vălari și Cernișoara Florese, urcând apoi spre așezările din Munții Poiana Ruscă.
Catedrala Pădurenilor și drumul de marmură
De pe țărmul drept al Lacului Cinciș, șoseaua urcă pe traseul unui fost drum antic al romanilor spre fostul centru minier Ghelari, aflat la mai puțin de zece kilometri de barajul Lacului Cinciș.
Aici, turiștii intră în Ținutul Pădurenilor din Hunedoara, dar și într-unul dintre cele mai vechi zone miniere din România.
Satul Ghelari este cunoscut pentru minele de fier cu o istorie de peste două milenii, dar şi pentru „Catedrala pădurenilor”,ridicată în anii ‘30, care îşi înalţă turlele de marmură cu acoperişuri strălucitoare la aproape 50 de metri. O uriașă carieră minieră poate fi văzută aici, înconjurată de rămășițele fostei exploatări miniere, între care se disting, împodobite cu fresce, vechile intrări în mina de fier.
Drumul care traversează Ghelariul, pe culme, continuă spre satele pădurenești Ruda, Poienița Voinii și Vadu Dobrii, iar o ramură duce spre satul Alun din Hunedoara, aproape pustiu, dar faimos pentru drumul de marmură, cariera și biserica sa de marmură.
Un alt drum coboară din Ghelari, pe valea Govâjdiei din Hunedoara (video), în centrul căreia, vechi de peste două secole, Furnalul din Govâjdia rămas drept mărturie a marelui centru metalurgic din secolele trecute.
Furnalul de la Govăjdia se numără printre cele mai vechi furnale care s-au păstrat în Europa. A funcţionat de la începutul secolului al XIX-lea până după Primul Război Mondial, iar cuptorul său a rămas aproape intact în prezent.
Se încarcă comentariile...
