Capitala creştinismului din România. Locuri de pelerinaj în „orașul celor șapte coline” FOTO
0Oraşul celor şapte coline, aşa cum este numit de întreaga ţară, este vegheat, de pe dealurile sale, de câteva mănăstiri superbe care sunt frecventate, anual, de turişti din toată ţara şi nu numai.
Cetăţuia, Galata, Golia sau Sfinţii Trei Ierarhi sunt doar câteva dintre mănăstirile Iaşiului, în care creştinii vin să se roage şi să îşi găsească liniştea.
Chiar dacă se spune că Bucovina este tărâmul mănăstirilor, cei care au vizitat Iaşiul pot spune, cu siguranţă, că şi capitala Moldovei are de oferit multe la acest capitol.
Mănăstirea care veghează asupra Iașiului
Ajuns în Iaşi, dacă priveşti spre partea de sud a oraşului, se poate observa, la înălţime, Mănăstirea Cetăţuia, situată pe colina care poartă acelaşi nume. Aceasta este o mănăstire ortodoxă, de călugări, ce a fost ctitorită în secolul al XVII-lea de voievodul Gheorghe Duca. Pe lângă liniştea pe care o oferă credincioşilor, Mănăstirea Cetăţuia oferă şi o superbă panoramă asupra oraşului.
Lăcaşul de cult domină peisajul din oraş, fiind uşor de observat din orice zonă a Iaşiului. Mănăstirea este străjuită de un turn impozant şi este împrejmuită cu un zid de piatră vechi, măcinat de timp, care îi oferă aspectul unei adevărate fortăreţe. De altfel, când a fost construită, Mănăstirea Cetăţuia a fost gândită ca un complex medieval fortificat, fiind capabilă să reziste în faţa invadatorilor.
De-a lungul anilor, mănăstirea care a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi a trecut prin mai multe schimbări. Ajunsă o ruină la sfârşitul secolului al XlX-lea, aceasta a fost restaurată în perioada interbelică, la iniţiativa istoricului Nicolae Iorga. Şi curtea mănăstirii este cu adevărat spectaculoasă. Florile, arborii și spațiile verzi sunt întâlnite la tot pasul. Trandafirii, dar și geamurile împodobite cu ghivece imense de flori fură privirile celor care îi trec pragul. Locul, încărcat de istorie și de credință, oferă liniștea de care orice om are nevoie.
Mănăstirea Galata, cea mai veche clădire din oraș
De-a lungul anilor, mulţi ieşeni şi nu numai au trecut pragul Mănăstirii Galata, însă nu mulţi ştiu unele detalii legate de această construcţie. Lăcaşul de cult, care poate fi observat din mai multe zone ale Iaşiului, este cea mai veche clădire din municipiu. Deşi multe persoane trăiesc cu impresia că Biserica Armenească ar fi cea mai veche clădire din Iași, rămasă încă în picioare, această teorie a fost demontată de specialiştii Direcţiei de Cultură. Astfel, s-a stabilit că Mănăstirea Galata are o vechime de aproximativ 440 de ani.
Conform specialiştilor, Biserica Armenească a fost construită la sfârşitul secolului al XVI-lea, începutul secolului al XVII-lea, dar a fost reconstruită aproape în totalitate în 1803. Mănăstirea Galata, cu hramul Înălţarea Domnului, a fost atestată documentar în anii 1582-1583 şi a rămas, de atunci, în picioare. O lucrare de restaurare a avut loc în anii 1960, când s-a îndepărtat varul modern, care acoperea pictura originală. Construcţia, ridicată de domnitorul Petru Şchiopul, a mai trecut printr-un incendiu, în 1762, care a afectat serios interiorul, ce a fost repictat în 1811.
Mănăstirea se află pe un platou de pe dealul Galata, putând fi observată cu ușurință din diferite locații ale Iașiului. Biserica este înconjurată de ziduri prevăzute cu creneluri şi are un turn-clopotniţă înalt la intrare. Aceasta are aspectul unei fortăreţe, servind adesea ca loc de apărare şi uneori ca reşedinţă domnească. Totodată, clădirea este un exemplu al influenţei muntene asupra arhitecturii moldoveneşti.
De multe ori, ieşenii aleg să admire oraşul de la înălţime, dealul Galata deschizând o frumoasă perspectivă asupra Iaşiului. Ansamblul Mănăstirii Galata a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015. În ceea ce priveşte numele Galata, unii istorici susţin că acesta vine de la numele cartierului Galata din Constantinopol. Astfel, provine de la un cuvânt de origine turcească care, tradus în română, înseamnă „poartă“.
Mănăstirea Trei Ierarhi, bijuteria din centrul orașului
Mergând într-o plimbare în centrul Iaşiului, pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, putem admira frumoasa Mănăstire Trei Ierarhi ce a găzduit, în trecut, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Încărcată de istorie, dar şi de încercări grele de-a lungul timpului, superba mănăstire atrage creştinii ca un magnet şi domină peisajul din centrul capitalei Moldovei.
Aceasta a fost ridicată de către voievodul Vasile Lupu, între anii 1637 şi 1639, ca necropolă domnească. Mănăstirea este considerată un monument de arhitectură de valoare în România, prezentând structuri şi forme tradiţionale, cu materiale preţioase şi decoraţiuni impresionante.
Moaştele Sfintei Parascheva au fost aduse la Trei Ierarhi în 1641, în ziua de 13 iunie, din Constantinopol, fiind transportate cu o corabie pe Marea Neagră. Acestea au fost mutate în Catedrala Mitropolitană după sfinţirea acesteia, la data de 23 aprilie 1887. De-a lungul timpului, Mănăstirea Trei Ierarhi a fost jefuită şi arsă de năvălitorii din Est şi din Nord, a fost zguduită de cutremure dar, până la urmă, şi-a găsit pacea şi a fost restaurată între anii 1882 şi 1887. Refacerea picturilor şi amenajarea interiorului au durat până în anul 1898, resfinţirea fiind făcută abia în anul 1904.
Tradiția pelerinajului de Sfânta Cuvioasă Prascheva
Ca în fiecare an, în luna octombrie, sute de mii de crendincioşi ajung la Catedrala Mitropolitană din Iaşi pentru a se închina la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Anul trecut, în 2022, peste 300.000 de pelerini au trecut prin curtea Catedralei din Iaşi pentru a se închina la moaştele Sfintei.
Ideea înălțării unei biserici monumentale, la Iași, aparține domnului Mihail Sturdza, ca finanțator principal, și mitropolitului Veniamin Costache. Biserica a fost ridicată pe locul unde s-au aflat două biserici mai vechi: Biserica Albă, din secolul al XV-lea, și Biserica Stratenia, din secolul al XVII-lea. Astfel, s-a lucrat mai întâi între anii 1833 și 1839, după planurile arhitecților Gustav Freywald, Bucher și Mihail Singurov.
Pe 23 mai 1857, bolta centrală s-a prăbușit, biserica rămânând într-o stare precară pentru următoarele două decenii. În anul 1880, mitropolitul Iosif Naniescu a pus a doua piatră de temelie și, cu sprijinul autorităților statului, lucrările s-au încheiat în anul 1887. Arhitectul Alexandru Orăscu, pe atunci rector al Universității București, a refăcut proiectul măreței biserici, renunțând la imensa cupolă centrală.
Povestea coroanei pe care o poartă Sfânta Cuvioasă
Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva transformă Iaşiul într-un adevărat loc de pelerinaj şi rugăciune, iar ritualul religios este cu adevărat impresionant. Pe lângă credinţă, de Sfânta Parascheva se leagă şi multe curiozităţi ale oamenilor, mai ales când vine vorba despre veşminte, dar şi despre podoabele preţioase. Prima coroană aşezată pe capul Sfintei Parascheva a fost realizată din argint şi era îmbogăţită cu câteva pietre preţioase.
Cel mai probabil ea a fost executată în timpul Mitropolitului Iosif Naniescu, fiind contemporană cu racla realizată în 1891. Această coroană se păstrează astăzi în patrimoniul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. O altă coroană a fost realizată de o creştină din oraşul Piatra Neamţ împreună cu familia sa, înainte de anul 2007. Aceasta era din aur masiv, dar foarte subţire. Şi această coroană se păstrează în patrimoniul Mitropoliei.
,,Actuala coroană a fost comandată în anul 2007 de doamna Mariana Bodo din Bucureşti, după ce, cu un an înainte, participase la hramul Sfintei Parascheva. Cu acest scop a fost dusă la Bucureşti şi vechea coroană din argint, după aceasta realizându-se noua coroană, din aur. Coroana a fost confecţionată în atelierele Monetăriei Statului după modelul din argint, are 1.700 de grame şi este realizată din aur masiv de 18 carate. Coroana, deosebit de frumos realizată, este acoperită cu pietre preţioase, iar costurile totale ale confecţionării sale s-au ridicat la 180.000 de lei“, a povestit Pr. Prof. Dr. Ion Vicovan.
Ritualul veșmintelor, cu totul special
Înveşmântarea moaştelor Sfintei Parascheva are loc în cinci perioade ale anului, după o ceremonie bine stabilită, la care participă doar câţiva dintre preoţii slujitori ai Catedralei Mitropolitane din Iaşi. Pe toată durata desfăşurării acestui ritual, biserica este închisă şi nimeni din exterior nu are acces la acest eveniment.
,,Ne-am întrebat și noi, oare de ce are nevoie Sfânta Parascheva de o schimbare a veşmintelor sale de mai multe ori într-un an de zile? Şi răspunsul deosebit de mulţumitor sufletului nostru ni l-a dat Părintele Arhimandrit Constantin Chirilă. El amintea că aşa cum noi ne bucuram în copilărie de hainele pe care le primeam în dar de la părinţii noştri sau de la cei apropiaţi, tot aşa se bucură şi Sfânta Parascheva de prinosul nostru de mulţumire smerită pe care i-l aducem noi păcătoşii. De cele mai multe ori, aceste veşminte sunt făcute la comandă şi sunt lucrate în ateliere bisericeşti specializate. Doar câteva mănăstiri din ţara noasrtă au privilegiul și bucuria de a confecţiona veşminte speciale pentru Sfânta Parascheva: Mănăstirea Galata şi Mănăstirea „Sfântul Atanasie“ Copou din Iaşi, Mănăstirea Văratec din judeţul Neamţ, Mănăstirile Pasărea şi Ţigăneşti din Arhiepiscopia Bucureştilor. Veșmântul are o formă specială şi se înfăşoară în jurul moaştelor“, a mai povestit Pr. Prof. Dr. Ion Vicovan, decan al Facultății de Teologie Ortodoxă ,,Dumitru Stăniloae“ din Iași.
Se încarcă comentariile...
