Test Drive Dacia Duster 1.5 dCi 4WD – La o a doua privire
0După testul internaţional cu noua generaţie Dacia Duster, din Grecia, am vrut să las o perioadă pentru a sedimenta impresiile, pentru a interacţiona şi cu alte modele din zona SUV-urilor compacte, asta pentru a ”ascuţi” puţin simţul critic, şi nu a-l lăsa dominat de un firesc naţionalism.
Şi cum la primul contact am interacţionat doar în cariera de marmură cu versiunea diesel 4x4, uite că l-am scos pe Duster în versiunea 4WD cu propulsor 1.5 dCi şi cutie manuală la o plimbare urbană.
La capitolul design... fără nicio urmă de îndoială, maşina arată foarte bine. ”Doctoratele” mele în design auto atât îmi permit să spun. Şi deşi mi-ar fi plăcut să văd grupuri optice spate cu LED, în mod cert acest detaliu va fi remedia la upgrade-ul estetic de la jumătatea carierei, sau poate mai devreme...
Viaţa la bord... îmi menţin părerea iniţială, este incomparabil mai agreabilă. Lăsând în urmă entuziasmul iniţial, tot regăsesc interiorul noului Duster, în versiunea superioară de echipare, o opţiune cu nimic mai prejos decât cea a unui SUV compact cu pretenţii în echipare de bază sau medie. Dacă priveşti lucrurile pragmatic, vei descoperi că o bună parte din mofturile de genul: plasticul din zona superioară a planşei de bord este tare... nu este decât un trofeu care costă bani şi cam atât. De când conduc, nu am văzut niciun şofer în trafic, sau la semafor, ori într-o parcare mângâindu-şi plasticul moale dinspre parbriz. În cazul lui Duster, chiar dacă avem plastic tare pe alocuri, textura acestuia este plăcută şi şterge mult in impresia iniţială. În plus, designerii responsabili de interiorului noului model, au avut grijă să îmbrace zonele frecvent atinse de ocupanţi cu spumă moale.
Se stă bine în maşină şi în special la volan. Reglarea coloanei de direcţie şi în profunzime contribuie la un plus uriaş în găsirea unei poziţii bune de condus. Scaunele nu mai generează o oboseală timpurie a zonei lombare şi şoldurilor. Spaţii de depozitare suficiente, mi-aş fi dorit totuşi nişte suporturi de pahare/ sticle/ recipiente ceva mai adânci, în cazul unor manevre ceva mai bruşte... frânări sau schimbări de direcţie... există riscul să-ţi decoleze recipientul. Sticlele, cei drept, pot fi găzduite în buzunarele din portiere.
Izolarea fonică este incomparabilă cu ceea ce ofere vechiul model. Ambianţa la bord este similară, din punct de vedere al zgomotelor venite de la propulsor/ suspensie... cu al oricărui model din aceeaşi zonă produs în 2018. Încă vorbim despre un zgomot aerodinamic ceva cam pronunţat, la viteze ridicate pe autostradă, zgomot provenit de la turbulenţele din zona oglinzilor retrovizoare exterioare.
Acum , aproape jumătate de n distanţă de la primul contact, am regăsit direcţia o idee cam uşoară, dar în traficul bucureştean m-am mustrat relativ timpuriu pentru ceastă remarcă. Odată cu creşterea vitezei, direcţia devine mai fermă. Dar este intuitivă dozarea volanului şi demultiplicarea.
Pentru că sentimentul general din interior este unul actual, de 2018, eşti puţin debusolat la contactul cu demultiplicarea cutiei de viteze. Da, ştiu că din punct de vedere tehnic, propulsor-cutie de viteze, lucrurile sunt neschimbate... dar acum parcă îţi sar mult mai în faţă. Cu alte cuvinte, ai nevoie de o mică perioadă de acomodare în a procesa totul cu o treaptă mai sus. Se pleacă cu a doua de pe loc, ş.a.m.d. Comenzile de pe volan, manetele din spatele volanului, comenzile sistemului de climatizare... totul contribuie la o calitate percepută net superioară comparativ cu tot ce întâlnim acum în restul gamei Dacia. O utilizare urbană care m-a pus în faţa unui consum mediu uşor ireal. Chiar dacă în galeria foto veţi vedea 6 litri, media a fost de 5,8 litri.
Lipsesc senzorii de perimetru/ parcare faţă. Poţi folosi camera video faţă, dar în clipa în care ai impresia că loveşti maşina/ peretele din faţă, în realitate mai ai cam 30-40 cm. Şi am fi preferat ca cele două camere din oglinzile retrovizoare să fie ceva mai generoase.
Dacă următoarele modele Dacia vor fi măcar la acelaşi nivel cu noul Duster, atunci la Mioveni va trebui inventată teleportarea pentru a face faţă solicitărilor.