Legenda lui Paul Tomiţă, povestită de copilul lui de mingi

Legenda lui Paul Tomiţă, povestită de copilul lui de mingi

George Luţă stă pe un scaun în faţa unui imens covor verde, periat la milimetru şi se adresează unor cursanţi. „Hey, Mari, pregăteşte-te, vin şi eu imediat! Mergi la următoarea cupă“. Se adresează soţiei unui important om de afaceri, ce poartă geanta cu crose pe umăr şi se mişcă agale pe teren, printre copaci, ca şi cum viaţa este un joc continuu de golf.

Profesorul ridică privirea deasupra terenului, vede crengile copacilor estompându-se, şi încet - încet se conturează silueta unui puşti de zece ani. Face parte dintr-o familie săracă din cartierul Băneasa şi se furişează fără ştirea părinţilor la Clubul Diplomatic, unde este copil de mingi la terenul de tenis.

George Luţă distinge ca prin vis momentul când viaţa sa a făcut cotitura înspre golf. “Într-una dintre dimineţi, lui Paul Tomiţă nu-i veniseră copiii la mingi şi nu avea cine să-i facă curat pe teren. Şi atunci a trimis pe cineva să îi aducă un copil de la tenis. M-am dus eu, că ceilalţi nu voiau să vină, nu le plăcea. M-a văzut că eram mai fâşneţ, luam repede mingile, le spălam. Şi apoi a zis, parcă îl aud: „de mâine, copilul ăsta să rămână la golf“.  Aşa a rămas, timp de zece ani de zile, caddy (n.r. copil mingi) pentru singurul jucător de golf profesionist din România din acele timpuri şi până acum, Paul Tomiţă. 

Sponsorizat de Alfred Dunhill

Când Luţă îi devenea caddy, Paul Tomiţă era în culmea gloriei sale. Preşedinte al Cercului de Sporturi Băneasa Country Club, actualul Club Diplomatic, Tomiţă avea în buzunarul pantalonilor săi eleganţi o diplomă obţinută în Anglia de la Asociaţia Profesioniştilor de Golf St. Andrew, înmânată de însuşi lordul Hallifax, ministrul de externe al Angliei în anul 1938.

Lordul îl îmbiase să rămână în Anglia şi să-şi facă o carieră acolo, predând sportul luminaţilor vremii, dar Tomiţă a refuzat, întorcându-se acasă. Practic, el a respins posibilitatea de a semna contracte cu orice club din lume şi un salariu anual de un million de dolari.

La Country Club era profesor de golf pentru toată crema societăţii. Politicieni, ambasadori, oameni de afaceri, diplomaţi străini, toţi veneau la Club cerând să fie iniţiaţi în golf sau să joace cu maestrul.

Îl solicitau Virgil Madgearu, Nicolae Titulescu, prinţul Puiu Ghica, iar mai târziu regele Mihai, Petru Groza, Jean Maurer, Gheorghiu Dej şi fiicele lui. Tomiţă participa la turnee de golf internaţionale, iar la unul dintre ele, în Australia, l-a întîlnit pe Alfred Dunhill, patronul celebrei companii de ţigarete, care i-a devenit sponsor oficial până la retragerea maestrului din sport.

De la zece ani, George Luţă asista la majoritatea partidelor ce se desfăşurau la actualul Club Dipolomatic şi aducea mingiile sau căra crose pentru celebrităţile vremii, ale căror nume le auzea şoptite cu religiozitate de băieţii mai mari. Zi de zi, puştiul era în preajma maestrului. “Dimineaţa şi seara, în fiecare zi. Aduceam găleata cu mingii curate, geanta cu crose…“

Prins între două lumi

Paul Tomiţă (1914-2004)

Puştiul venea într-un suflet de la şcoală şi nu se oprea decât pe terenul de golf. Începea treaba la locul de muncă, iar lecţiile şi le făcea pe genunchi, cât Paul Tomiţă îţi făcea siesta de după-amiază. Dar inima lui ardea pentru golf şi mai puţin pentru lecţii.

„N-aveam voie să jucăm în timpul programului, aşa că ne ascundeam să nu vadă. Eu îi ştiam orarul, când doarme, când mănâncă. Băgam crosa pe cracul de la pantalon, mingile în buzunar şi treceam lacul în partea cealaltă şi o oră, cât ştiam că doarme, dă-i şi rupe crosa!“ Terenul era considerat printre primele zece terenuri de golf din Europa Centrală. Luţă îşi aminteşte cum arăta înainte de a fi distrus de comunişti.

„Era o frumuseţe, un teren senzaţional, socotit un traseu foarte dificil, inclus în circuitul european. Lacul era în mijlocul terenului de golf şi peste apă erau 12 cupe... Se pierdeau multe mingi pe apă şi noi le căutam şi apoi veneam la gard şi le vindeam.“

De fapt, ca şi copil de mingi, Luţă câştiga foarte mulţi bani pentru perioada postbelică. Mama lui, care era laborantă, aducea în casă 700 de lei, iar puştiul cam tot atât. “Când i-am dus maică-mii primii bani câştigaţi la Club, 250 de lei, m-a bătut de m-a rupt. A zis că i-am furat “, râde Luţă.

Copilul de atunci trăia în două lumi paralele: una a sărăciei ascuţite, în sânul familiei, şi alta în luxul şi opulenţa de la Club, unde bancherii, politicienii şi diplomaţii străini veneau să se relaxeze, jucând golf şi servind specialităţi culinare.

“Trăiam în Băneasa, considerat cartierul piloţilor. Dar copiii lor nu aveau voie aici. Vroiau şi ei să meargă, dar le spuneau părinţii: cum să stai în soare, cum să slugăreşti, cum să cari, tu eşti copil, trebuie să înveţi, să te odihneşti. Dar eu şi alţi copii săraci veneam...“ La club copilărea alături de copiii diplomaţilor, iar în drum spre casă vedea oameni alergând după o maşină frigorifică, care poate era goală, dar în care oamenii îşi imaginau carcase de pui.

Pavel din Pianu de Jos devine Paul

“Era un adevărat gentleman, manierat şi educat“, îşi aminteşte Luţă. Dar regula era regulă, în golf şi în viaţă. “M-a dat odată afară vreo trei zile. M-a prins că am fost caddy pentru doi japonezi. Lu’ unul îi căram crosele pe umărul drept, celuilalt pe stângul, şi luam bani de la amândoi. Nu aveai voie decât cu un client“, zâmbeşte şugubăţ. Personalitatea lui Paul Tomiţă a fost modelată de golf şi de cercurile înalte în care s-a învârtit.

Mereu scrobit, cu un zâmbet rezervat pe faţă, onest şi corect, cu mişcări exacte şi explicaţii clare, în engleză sau franceză, Tomiţă părea că s-a născut şi a crescut pe terenul de golf.  Acest sport a transformat un ţăran în gentleman. Pavel din Pianu de Jos, Alba, a  devenit Paul, cu accent britanic. Pavel Tomiţă a plecat de la el din sat, chemat de fratele său, portar la hotelul Continental.

Ajuns administratorul hotelului, fratele lui Tomiţă a intrat în contact cu profesorul de golf Jean Baptiste Lammaison, invitat în România de prinţul Puiu Ghica. Lammaison avea nevoie de un tânăr pe care să îl facă asistentul său. După doi ani de ucenicie, Pavel şi-a depăşit profesorul şi a devenit Paul Tomiţă.

A ajuns profesor particular pentru regele Mihai şi regina Ana şi s-a impus ca jucător de golf profesionist la nivel mondial. A reprezentat România la şapte Campionate de Golf Mondiale, în Argentina, America, Australia, Spania, Singapore, Cehia, Anglia şi Italia.

Faptul că terenul de golf de la Clubul Diplomatic a fost singurul care a supravieţuit în comunism i se datorează. Cuplului Ceauşescu îi era teamă de conexiunile pe care le avea Tomiţă în lumea politică internaţională.

După ce maestrul a ieşit la pensie, în 1975, şi s-a retras cu soţia în satul natal, la Pianu de Jos, comuniştii au intrat pe terenul de golf cu buldozerul şi din 18 cupe au lăsat doar şase. Restul le-au ras iar clubul a fost închis. Mai târziu, Paul Tomiţă a pus bazele unui Club de Golf în satul său natal, la Pianu de Jos, club ce îi poartă numele.

Echilibru şi stăpânire de sine

Era vremea ca George Luţă să-şi caute o meserie. Avea 21 de ani şi ultimii zece şi-i petrecuse pe terenul de golf, alături de maestru. S-a angajat la o tipografie şi, după mulţi ani, când a căzut regimul comunist şi s-a redeschis Clubul, a început să joace golf.

A câştigat câteva turnee pentru amatori şi a intrat în atenţia conducerii noului Club Diplomatic, care îl angajează ca instructor de golf. Este rândul său acum să iniţieze ambasadori, oameni de afaceri, diplomaţi în tainele acestui sport, despre care Luţă spune că te modelează frumos.

“Sunt anumite reguli în acest sport, care te educă şi în viaţă. Nu trebuie să deranjezi pe nimeni în timp ce joci. Nu ai voie să te mişti când se joacă, nu ai voie cu telefonul mobil pe teren, nu ai voie să ţipi, nu poţi intra în joc echipat cu pantofi de stradă ori blugi… De la golf capeţi echilibru, stăpânire de sine“.

Ce nu ştiaţi despre golf

În România sunt înregistraţi aproximativ 500 de jucători de golf amatori. La noi în ţară nu a avut loc niciodată un turneu profesionist de golf şi în acest moment nu există jucători români profesionişti.

Anglia are peste 3.000 de terenuri amenajate de golf, iar Germania 800. Se spune că prima lovitură de crosă dată pe un teren de golf din România i-a aparţinut Regelui Ferdinand, în 1923.

Jucătorul american de golf Tiger Woods este liderul absolut al sportivilor cu cele mai mari câştiguri totalizate din sport din lume. El a strâns de-a lungul prodigioasei sale cariere nu mai puţin de 900 de milioane de dolari.

Cel mai lung teren de golf din lume se găseşte în Australia, într-o zonă semi deşertică şi se întinde de-a lungul a 1.365 de kilometri de autostradă. Suprafaţa acoperă 18 oraşe şi două fuse orare, conform Yahoo Sports.

Cum joci golf

Un teren de golf are cel puţin nouă trasee sau cupe (green-uri). Numărul total de lovituri pe care le faci parcurgând toate cele 18 cupe reprezintă scorul final. Cu cât este mai mic, cu atât eşti mai sus în clasamentul unei competiţii.

Scorul final se numeşte număr de handicap şi reprezintă valoarea ta ca jucător, la nivel de amator. După trei luni de antrenament, este posibilă participarea la competiţii, dar doar după trecerea testului de aptitudini de pe teren.

Se obţine cardul de jucător de golf, pentru care se plăteşte o sumă între 50 şi 450 de euro, în funcţie de club, o dată în viaţă.  Clubul Lac de Verde are o ofertă specială pentru cei care doresc să înveţe golf:  50 de lei ora de instrucţie pentru adulţi, iar pentru copii, 20 de lei.