Teroarea iraniană: CNN prezintă povestea unei vieţi ruinate din cauza unui tricou VIDEO

Amir Assadollahzadeh a ajuns să ceară azil politic în Norvegia

Cazul handbalistei Shaghayegh Bapiri (30 de ani), care a cerut azil politic în Spania, a readus în atenţia lumii situaţia sportivilor iranieni, care pleacă pe capete din ţara lor. Unul dintre ei, Amir Assadollahzadeh, a acordat un interviu tulburător pentru CNN.

O dictatură cosmetizată. Aşa se poate descrie situaţia Iranului. O ţară în care, la prima vedere, oamenii duc o viaţă bună, în orice caz, incomparabilă cu ce se întâmplă în ţări precum Siria, Irak sau Afganistan.

Dincolo de aparenţe însă, Iranul de astăzi seamănă, din multe puncte de vedere, cu România de pe vremea lui Ceauşescu. Cu precizarea că rafturile magazinelor sunt pline, oamenii pot călători (ce-i drept, paşaportul iranian înseamnă un proces anevoios de obţinere de viză pentru orice destinaţie!) şi pe străzi circulă maşini scumpe. Ce lipseşte cu desăvârşire e libertatea! Dar inclusiv lipsa ei e ascunsă cu abilitate de regim. Pentru că cine îşi permite financiar poate face ce vrea acasă, asta însemnând petreceri spectaculoase, cu băuturi fine, procurate de pe piaţa neagră. Pentru a-şi asigura supravieţuirea, regimul a realizat că e nevoie de o supapă, de a închide ochii la anumite lucruri care, oricum, se petrec în ascuns.

Doar că din ce în ce mai mulţi iranieni refuză să trăiască această viaţă dublă. În care, în public, eşti obligat să faci ceea ce ţi se spune şi poţi avea de suferit, în mod groaznic, dacă încalci ceea ce regimul prezintă drept „linie roşie“. Adică, decizii care sunt de necontestat. Iar dacă nu faci pe placul regimului, din postura de persoană publică, atunci viaţa ta va deveni un calvar. De aici începe şi povestea lui Amir Assadollahzadeh (31 de ani), un halterofil cu o carieră de 18 ani în spate. Dintre care 11 la nivel internaţional, reprezentând Iranul în diverse competiţii. Assadollahzadeh a cucerit patru titluri continentale pentru Iran. 

Amir Assadollahzadeh, pe când câştiga medalii pentru Iran

Astăzi însă, el are statut de refugiat politic, în Norvegia. Cum a ajuns aici? După o poveste tulburătoare, demnă de un film, pe care a expus-o în dialog cu CNN.

Luat în vizor pentru medalia dedicată medicilor

Assadollahzadeh a intrat în colimatorul regimului, la începutul acestui an. După un bronz câştigat la Campionatele Mondiale de Cluburi, el şi-a dedicat medalia medicilor din linia întâi, care tratează pacienţii bolnavi de COVID-19. În orice ţară normală, un astfel de gest ar fi fost aplaudat. În Iran, lui Assadollahzadeh i s-a reproşat faptul că, deşi s-a născut în aceeaşi provincie cu generalul Ghasem Soleimani, asasinat în 2020, nu şi-a dedicat medalia memoriei acestuia!

Acest episod a trecut, însă n-a fost uitat de oficialii federaţiei. În luna noiembrie, când a fost trimis la Mondialul găzduit de Norvegia, lui Assadollahzadeh i s-a transmis că ar fi bine să folosească această competiţie pentru a-şi repara greşeala de la începutul anului. I s-a şi spus cum: intrând în competiţie cu un tricou pe care era imprimată o poza cu generalul Ghasem Soleimani!

„Am refuzat să port acel tricou şi, imediat, am primit ameninţări: «Dacă nu porţi tricoul, la revenirea în ţară, tu şi familia ta veţi avea probleme. Toţi veţi fi trataţi ca nişte inamici ai regimului, pentru că aţi refuzat să colaboraţi cu noi. Viaţa ta poate fi pusă în pericol»“, a povestit halterofilul iranian începutul calvarului său, în Norvegia.

Amir Assadollahzadeh a păstrat tricoul din cauza căruia a ajuns să ceară azil politic în Norvegia

„Avem nevoie de imagini care să fie trimise în Iran“

Într-o încercare de a scăpa de presiunea federaţiei, Assadollahzadeh le-a explicat şefilor săi că e imposibil să concureze cu tricoul cu Soleimani, întrucât regulamentul interzice folosirea unui echipament cu poze şi sigle. „Le-am zis că, dacă port acel tricou, voi fi descalificat de organizatori“, a continuat sportivul de 31 de ani. Degeaba însă! 

Presiunile au continuat. Assadollahzadeh a concurat, într-o primă etapă, fără acel tricou, dar era într-o stare emoţională atât de proastă, încât a obţinut un rezultat extrem de slab, departe de nivelul său. Totuşi, nu acest lucru i-a preocupat pe şefii delegaţiei iraniene. Aceştia au continuat să-l preseze pe Assadollahzadeh în povestea cu tricoul cu chipul lui Ghasem Soleimani!

„Ori porţi acest tricou, în următoarea probă, pentru că ne trebuie imaginile cu tine ca să le trimitem în Iran, ori, la revenirea în ţară, vom lua măsuri împotriva ta“, a fost ultimatumul primit de Amir. Care l-a şi convins ce are de făcut.

În toţi aceşti ani de când sunt sportiv de performanţă, am refuzat mereu să mă implic în chestiuni politice. Pentru că sunt atlet şi mi-am dedicat viaţa sportului pentru a câştiga glorie pentru mine, pentru poporul meu şi pentru ţara mea. Amir Assadollahzadeh halterofil iranian  

Evadarea în toiul nopţii

După câteva nopţi nedormite, îngrozit de gândul că va deveni fugar, Assadollahzadeh a realizat că, dacă vrea să trăiască demn, n-are altă opţiune decât să rămână în afara Iranului, solicitând azil politic.

„Pe la 3.30 dimineaţa, mi-am luat lucrurile şi am ieşit, pe ascuns, din hotelul echipei, în oraşul Stavanger. Am început să alerg spre staţia de autobuz. Ţin minte că era foarte întuneric şi eram foarte stresat. Am avut ghinionul să ratez autobuzul spre Oslo, ajungând cu cinci minute întârziere în staţie“, a povestit Amir.

„Am intrat în panică şi am început să alerg pe stradă. Până am ajuns la o benzinărie. Unde am cerut să cheme un taxi pentru mine. Aşa am ajuns la cel mai apropiat oraş. De unde am luat autobuzul spre Oslo“, a continuat sportivul iranian. Până să ajungă în capitala Norvegiei, Assadollahzadeh a trăit, în permanenţă, cu teama că va fi prins.

„Mă tot gândeam că mă vor găsi. De aceea, la un moment dat, când s-a oprit autobuzul într-o staţie, mi-am aruncat telefonul în apă. Ca să nu fiu localizat prin semnalul GPS“, şi-a amintit Amir.

Marcat de lacrimile tatălui său

Odată ce s-a convins că nu va mai fi prins de oficialii iranieni, Assadollahzadeh a fost atacat, treptat, de gândurile legate de consecinţele deciziei sale. 

„Sunt foarte trist pentru că ştiu că, foarte probabil, nu-mi voi mai vedea ţara, familia. Nu ştiu când mă voi reuni cu soţia mea... E o situaţie foarte dureroasă pentru mine, mi-e greu să o descriu în cuvinte. Când am vorbit prima dată cu tatăl meu de aici, a început să plângă. Nu-l mai văzusem până acum în lacrimi...“, a povestit fostul internaţional iranian. 

În ciuda faptului că viaţa sa a fost dată peste cap, Assadollahzadeh e convins că situaţia sa ar fi fost mult mai gravă, dacă se întorcea cu echipa în Iran: „Sută la sută, aş fi fost trimis în închisoare, aş fi fost torturat şi poate că riscam inclusiv o condamnare la moarte“.

VEZI MATERIALUL REALIZAT DE CNN

CITEŞTE ŞI:

Iranul şochează: Ce riscă un fost fotbalist legendar după ce a îmbrăcat un tricou cu steagul Israelului FOTO

Calvarul iraniencelor, povestit de o handbalistă: „Soţul are dreptul să te bată o dată pe an“ VIDEO

„Te băgam într-un sac şi dispari de tot!“: Cum arată coşmarul unui sportiv care cere azil politic

Iranul o calcă în picioare pe handbalista rămasă în Spania: „Nerecunoscătoareo! Puţină decenţă“

Cenzura iraniană: Cum a relatat presa controlată de stat fuga handbalistei echipei naţionale