Patinaj printre jaloane de incompetență. Eduard Nițu, prima medalie de aur din istorie pentru România
0România a obținut la începutul anului prima medalie de aur din istorie, la masculin, la Cupa Mondială de patinaj viteză, performanța lui Eduard Nițu trecând aproape neobservată în țară. Weekend Adevărul l-a vizitat pe sportivul ploieștean la baza de pregătire din urbea natală, acolo unde ajunge între stadiile de pregătire desfășurate în special în Germania. Merge acolo nu ”de fițe”, ci pentru că în România condițiile de antrenament sunt departe de a fi decente. De altfel, țara noastră a ajuns la ”performanța” de a organiza competițiile interne în afara granițelor, pentru că la noi nu există o pistă omologată, de 400 de metri. Eduard Nițu ne-a povestit cu ce probleme se confruntă, cine se încăpățânează să-l ajute, dar și planurile sale de viitor, într-un sport vechi în România, dar lăsat în paragină.
Weekend Adevărul: Cât de costisitor e acest sport? Ai sponsori? Cine te ajută?
Eduard Nițu: M-ai luat tare de la început! Este într-adevăr un sport costisitor la nivel înalt – ghete care pornesc de la minimum 1.200 de euro, lame care ajung și ele la sume similare, iar costumele variază între 400 și 600 de euro, în funcție de calitate, brand sau cantitatea comandată. Totuși, țin să precizez că aceste costuri, care pot părea descurajante, sunt necesare în general la un nivel de performanță. Pentru copii și juniori mici, un echipament complet este mult, mult mai ieftin. Principalii mei sponsori au fost părinții, antrenorul, cluburile CSM Ploiești și CSM Sibiu și MOL România, prin intermediul Fundației pentru Comunitate, cu care colaborez deja de foarte mult timp. De regulă, în sezonul olimpic, Comitetul Olimpic și Sportiv Român intervine cu un ajutor. Însă, în lipsa unei susțineri adecvate pe parcursul celor patru ani din partea acestuia și a Agenției Naționale pentru Sport, rezultatele - deși impresionante - nu reflectă pe deplin valoarea reală a patinatorilor din România, fie că vorbim de viteză, fie de patinaj artistic.
Ai declarat că autoritățile din Ploiești și Prahova au fost alături de tine. Cum?
Am declarat mereu că, fără susținerea autorităților locale și județene, nu aș fi ajuns la acest nivel. Chiar dacă mulți oameni se lasă influențați de ceea ce se scrie în presă, sportul ploieștean și cel prahovean au fost mereu încurajate și sprijinite de autorități. Prin intermediul CSM Ploiești, am fost sprijiniți să ne desfășurăm activitatea, iar de când am devenit un reper pentru acest sport – în special în ultimii 4-5 ani – nu a existat niciun moment în care să nu primim susținere din partea lor. Chiar dacă, să spunem, au mai existat neînțelegeri uneori, din partea unor persoane, în final toată lumea a înțeles că sportul este, în general, o adevărată mină de aur: atât pentru imaginea pozitivă a orașului, cât și pentru atragerea de sponsorizări și pentru turismul local.
Infrastructura sportivă a ajuns o rușine
Unde te antrenezi, având în vedere că în România nu există o pistă de concurs de 400 de metri?
În România, din păcate, infrastructura sportivă a ajuns o rușine și o imagine sumbră a ceea ce obișnuia să fie. Deși în ultimii ani se încearcă o redresare la nivel național, am preferat să lăsăm ceea ce am avut să se distrugă prea mult timp, iar acum culegem ”roadele”. Acesta este și cazul infrastructurii necesare patinajului viteză. Înainte exista un patinoar, la Miercurea Ciuc, însă acum a ajuns o amintire. În aceste condiții, atât eu cât și colegii mei de echipă și de lot național ne antrenăm preponderent în Germania, în Inzell, o localitate destul de izolată din zona Bavaria, unde autoritățile susțin că acel patinoar este motivul pentru care zona este una prosperă. Au înțeles că, deși poate acel patinoar nu produce atât de mult profit, sumele aduse la nivel local de sportivii care desfășoară cantonamente sau vin la competiții devin principalul motor al economiei locale. Eu mi-aș dori ca pentru următoarea ediție a Jocurilor Olimpice să am ocazia să mă antrenez în acel sezon acasă, în Ploiești, iar cu susținerea autorităților sunt convins că vom putea pune bazele acestui obiectiv.
Ce presupune un antrenament? Sau care e programul tău dintr-o zi? Cine te ghidează?
Omul din spatele cortinei este Marius Băcilă. O zi, de obicei, conține multe ore de antrenament și multă sudoare. Domnul antrenor se ocupă de tot ce înseamnă antrenamentele și programul acestora.
Chinuit de hernie de disc lombară
Ai avut accidentări?
Din nefericire, accidentările fac parte din sportul de performanță. Dintre toate, cred că aceasta cu care mă confrunt în acest moment este cea mai dureroasă, întrucât nu se poate vindeca decât cu răbdare și îndrumare corespunzătoare. La acest moment, mă confrunt cu o hernie de disc lombară, dar pe lângă aceasta, având și mai multe inele și vertebre afectate. Deși niciuna dintre ele nu este atât de gravă la nivel individual, toate “defecțiunile”, să le spunem, ca și complex nu permit un ritm foarte accelerat de vindecare. Norocul meu este că mă pot antrena ușor, ceea ce mă ajută să nu reiau pregătirea chiar de la zero, însă, din păcate, așa cum am spus, durează.
Ce te-a atras la acest sport fără tradiție în România?
Contrar opiniei populare, Federația Română de Patinaj este una dintre cele mai vechi federații sportive din România. Pe mine m-a atras joaca. La acel moment era simplu: mie îmi plăcea să merg pe role și m-am dus la antrenamente pentru a mă juca într-un cadru organizat. Practic și acum deci putem spune că acel copil care era cu zâmbetul până la urechi atunci când se juca, încă este prin mine pe undeva, zâmbind de fiecare dată când mă antrenez.
Viața la 60 km/h
Ai mai convins pe cineva să ți se alăture în acest sport? Pe tot parcursul meu am avut norocul să întâlnesc și să am alături de fiecare dată, la momentul potrivit, persoane care mi-au devenit foarte dragi și de la care nu mă așteptam să îmi fie alături. Aici vorbesc de campioni olimpici, mondiali, antrenori ai acestora, dar și oameni simpli, neimplicați în vreun fel în sport, care au fost lângă mine când aveam nevoie.
Ce viteze prinzi într-un concurs?
În general, undeva în jurul vitezei de 60 km/h. Viteza este oarecum limitată de cele două turnante, unde forța centrifugală devine principalul tău inamic.
Ai vreun model în viața sportivă sau în afara ei?
Să spun că am doar un model în viață este destul de greu. Eu aspir să devin un om bun, care să poată ajuta pe alții. Părinții mei mi-au insuflat această cale, iar eu încerc să le returnez toți anii în care mi-au fost alături prin omul care aspir să devin, un om de care să fie mândri.
Cupa României e găzduită de alte țări? Am înțeles bine?
Cupa României, Campionatele Naționale și orice competiție de patinaj viteză românească se organizează peste hotare! Nu este cel mai comod, etic și normal lucru, dar ne descurcăm cu ce avem.
Nu știm să ne susținem campionii
Ce a urmat după concursul câștigat în Italia? Ce obiective ai în continuare?
După Italia, pentru mine sezonul era ca și terminat. Durerile de spate erau deja mult prea accentuate ca să am obiective clare, iar tot ce a urmat după a fost „extra”. Acum urmează un sezon important, dar care depinde foarte mult de ritmul în care mă recuperez. Deși sunt convins că pot să fac o impresie bună în sezonul care eu sper să fie de debut în categoria seniorilor, sunt nevoit să prioritizez sănătatea și să am răbdare.
Ce ai face tu dacă ai avea putere de decizie în sport?
Aș încerca să fiu corect. Aș începe de la zero, m-aș uita la ce avem și cu ce putem lucra. Pentru mine este incredibil că sunt aruncate sume colosale în sporturi în care avem maxim campioni naționali și, în schimb, în sporturi unde, fără investiții, avem campioni mondiali – așa cum este și cazul meu – nu se investește. Așa cum am spus, sportul este cel mai bun ambasador al unei țări, iar acest lucru se datorează imaginii pozitive pe care aceștia o conturează. Problema este mult mai mare, dar principala este că nu știm să ne susținem adevărații campioni, iar aceștia încep să plece, să renunțe sau sunt atât de dezamăgiți încât tac și acceptă.
Adversarii se abțin să nu râdă
Cum te privesc adversarii, având în vedere că acest sport nu e băgat în seamă la noi în țară?
Adversarii mă privesc cu admirație și respect. Ei nu pot înțelege cum eu și alți colegi de-ai mei reușim să performăm la nivelul pe care îl facem în lipsa aceasta de condiții. Pe mulți îi încearcă un râs când le arăt condițiile mele de antrenament, dar se abțin ca nu cumva să mă simt jignit. Nu că m-aș simți așa, până la urmă sunt conștient că mă antrenez într-o mahala comparativ cu ei și personal aș râde cu ei, dar respectul îi face să se abțină.
Când te vedem la o olimpiadă de iarnă? Care sunt criteriile ca să ajungi acolo?
Cu susținerea necesară, probabil aș putea fi prezent chiar la Jocurile Olimpice de la Milano 2026. Dar, din păcate, aici nu vorbim de susținere locală, vorbim de susținere națională, care din păcate lipsește. Totuși, eu voi da tot ce am mai bun. În patinajul viteză, spre deosebire de alte sporturi, locurile nu sunt prealocate pe țări – de exemplu SUA 2 locuri, Olanda 3 locuri, România 1 loc etc. – unde tot ce are de făcut un sportiv este să îndeplinească baremele și gata, merge la Jocurile Olimpice. În patinajul viteză pe pistă lungă, locurile se obțin în cadrul Cupelor Mondiale de seniori din sezonul olimpic, iar cei care ajung să participe sunt cu adevărat cei mai buni 30 de patinatori din lume la proba lor. Deși aș fi în al nouălea cer dacă aș reuși să mă calific pentru Milano 2026, sunt conștient și trebuie să fiu realist. Condițiile și lipsa de susținere din partea autorităților de la București din ultimii ani – ANS și COSR – cu anumite excepții în sezoanele Jocurilor Olimpice de Tineret, fac această calificare mult mai complicată și grea decât ar trebui să fie!
Minune în Italia
La 20 de ani, Eduard Niţu a reuşit, pe 2 februarie, să obţină prima medalie de aur din istoria României la o Cupă Mondială, la masculin. Minunea s-a întâmplat în a treia etapă a ISU Junior World Cup de la Collalbo (Italia), unde sportivul pregătit de Marius Băcilă a ocupat locul 1 în cursa de 500 metri a categoriei Neo-Seniori (U 23) cu timpul 36,56 secunde. Cu cele 60 de puncte obţinute, patinatorul a ieșit pe locul al 2-lea în clasamentul general al probei de 500 de metri.
Mihaela Dascălu, cel mai de succes patinator român de viteză
Mihaela Dascălu, ajunsă la 54 de ani, a fost cel mai de succes patinator de viteză din România. A terminat a șasea în proba de 1.000 de metri de la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1992 (Alberville, Franța), cel mai bun rezultat obținut de vreun patinator viteză român la JO. În 1994, ea a cucerit medalia de bronz (Allround) la Campionatul Mondial de patinaj viteză de la Butte, SUA, și a terminat a opta în probele de 1.500 și 3.000 de metri la JO 1994. A cucerit mai multe medalii la etapele de Cupa Mondială, retrăgându-se în 1998.
Se încarcă comentariile...
