Orientarea turistica - sportul care, inainte de '89, era considerat periculos pentru siguranta nationala

* Hartilor folosite li se modifica scara ca sa nu fie folosite de dusmani * Un echipament complet de orientare costa 200 de dolari * Parcul Tineretului din Bucuresti, loc de antrenament pentru sportivii din Capitala

"Orientarea este singurul sport fara spectatori. Esti doar tu si padurea", spune presedintele Federatiei Romane de Orientare, Constantin Alexandrescu. Profesor de educatie fizica la Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" din Bucuresti, Alexandrescu are 54 de ani si este sportiv activ. Marele sau regret este ca, din lipsa audientei, acest sport este tratat ca o "cenusareasa", neputand primi bani din publicitate. Totusi, Alexandrescu crede ca orientarea este un sport care are la baza pasiunea pentru natura si mai putin avantajele materiale. Practic, acest sport presupune o intrecere atletica in mijlocul naturii, in care sportivii pleaca de la start "inarmati" cu o harta si o busola. Descifrand harta, sportivul isi alege drumul intre mai multe puncte de control, la fiecare asemenea punct trebuind sa composteze o foaie de parcurs. Cel care reuseste sa treaca prin toate obiectivele in timpul cel mai scurt este declarat invingator. "Am inceput orientarea la varsta de 12 ani, si de cand am prins microbul, nu am mai putut sa ma las". Sport marginalizat in Romania, orientarea este populara in Occident, si mai ales in tarile scandinave, un cunoscut practicant al acestei discipline fiind chiar regele Harald al Norvegiei. Sport de mare intensitate fizica, dar si intelectuala, orientarea prevede parcurgerea unui traseu, prin mai multe puncte stabilite, in timpul cel mai scurt. "Pentru orientare iti trebuie pregatire de atlet si minte de sahist", spune Alexandrescu. Acest sport s-a aflat intr-o izolare totala in anii comunismului, cand orientarea era vazuta ca o activitate care putea dauna sigurantei nationale. "Pe vremea comunistilor, nici nu figuram ca o ramura sportiva de sine statatoare, intrucat noi ne numeam sportivii valorosi, "elite", si ni se spunea ca in Romania nu exista asa ceva", povesteste Alexandrescu. Mai mult, sportivii romani nu puteau avea contacte cu cei straini, intrucat se considera ca hartile intocmite pot transmite informatii strategice peste granitele tarii. "La un moment dat, am invitat o delegatie iugoslava la un concurs de la noi. Cand i-au vazut granicerii ca au harti cu ei, le-au dezasamblat autocarul si i-au perchezitionat la sange. A trebuit sa facem demersuri, sa le spunem ca sunt sportivi, ca sa poata intra in tara", isi aminteste Alexandrescu. Inainte de '89, hartile pentru orientare erau primite direct de la armata. Pentru a putea fi folosite, li se schimba scara, ca sa nu semene cu originalul, si erau inchise in dulapuri de fier, pentru a nu "transpira" informatii de interes national. Izolarea aberanta impusa romanilor nu era valabila si pentru straini, care foloseau tehnica de varf pentru a intocmi harti pentru orientare sportiva. Un exemplu elocvent este o intamplare pe care si-o aminteste Constantin Alexandrescu, de la mijlocul anilor '80. "O echipa de speologi romani a descoperit o pestera. Imediat, a fost informata armata si, intrucat pesterile reprezinta puncte strategice, s-a hotarat, in secret, cercetarea ei neintarziata. Cand s-a inapoiat acolo echipa de speologi, a ramas stupefiata cand a dat peste niste redegisti care studiau pestera. Nemtii le-au aratat o harta facuta cu ajutorul satelitului pe care pestera noastra secreta figura de mult", povesteste amuzat Alexandrescu. Din lipsa banilor, orientarea romaneasca nu o duce nici acum prea bine. Nefiind sport olimpic, fondurile primite de la Guvern sunt intotdeauna insuficiente, iar Ministerul Educatiei si Cercetarii nu se implica indeajuns. Din cele 32 de cluburi de orientare, 70 la suta sunt private, adica niste afaceri de familie. "La noi, orientarea este cam asa: daca iti place, trebuie sa bagi bani. De aceea, dupa parerea mea, orientarea reflecta starea economica a unei natiuni. La noi, orientarea traieste de pe o zi pe alta...". Un echipament complet pentru acest sport, bocanci speciali, trening si busola, ajunge in medie la 200 de euro, putini fiind cei care se incumeta sa investeasca aceasta suma. "Ca sa popularizam acest sport, am decis sa iesim din padure, sa organizam concursuri de orientare in parcuri si chiar pe strazi. Am avut o intrecere organizata chiar in Parcul Tineretului din Bucuresti. Este un lucru vital sa stii sa te orientezi indiferent unde te afli". Cei mai valorosi sportivi romani ai acestei discipline sunt Fey Szusza, la feminin, numarul 31 in ierarhia mondiala, si Ovidiu Mutiu, cu o bogata experienta internationala. Orientarea poate fi practicata de oameni de toate varstele si din toate categoriile sociale. "Incepem de la copii de 10 ani, care pot fi insotiti pe traseu de catre parinti, si mergem pana la varste inaintate. Am vazut si batrani de 93 de ani care mergeau pe traseu cu bastonul", spune Alexandrescu.