Opiniocraţie şi opinioţi

Dacă e să măsurăm apetenţa unora pentru scandal, la noi, ca la nimenea, monşer. Uitaţi-vă câte emisiuni de comentarii fotbalistice avem pe feluritele televiziuni. Îmi aduc aminte de anii

Dacă e să măsurăm apetenţa unora pentru scandal, la noi, ca la nimenea, monşer. Uitaţi-vă câte emisiuni de comentarii fotbalistice avem pe feluritele televiziuni. Îmi aduc aminte de anii când Cristoiu lansase moda editorialelor. Toată lumea "bună" - citeşte ţoapinocraţia - scria editoriale. ţinea de intangibilitate chestia. Sunam la dom-directoraş-de-provincie, iar secretara îmi şoptea misterioasă: "nu-l deranjaţi, scrie editorialul". Chestiunea avea în ea ceva mistic, sacru, ca cum te-ai ruga sau ai face altceva, scuzaţi, intim, de unul singur. Aşa e acum: dom directroastru şi cu musiu adjunctul de la foaia Sport-papier au, monşer, takşşşşşoul lor, că altă înjurătură nu găsesc la îndemână. Toată lumea disecă fotbal. Duminica seara. şi lunea. şi mai mult de atât. Se fac analize. Sinteze. Siamenze. Bordeleze. Pekineze. Un străin ar putea deduce că suntem un popor de filosofi ai fotbalului. La fiece maidan, un Noica al balonului rotund. Noi, monşer, nu lucrăm cu băneli-jardeli. Noi folosim Categorii. Filosofice. Determinări. Exegeze. Nu ştiu când se va stopa hemoragia asta opiniotă, căci deja fotbalul comentat are o opiniocraţie - altfel, inventată de Tucă la politic. Opinioţii ne dau cu presupusul. Cu bobii. Cu cădelniţa. Cu tămâia. Cu ce apucă. Cred că ştiu cum se va sfârşi: prin a se sfâşia, devora, sfărâma între ei, ca audienţă. şi se vor disipa de la sine. Ca cum au venit, să am pardon dă scuză la expresiune madamelor! Îmi aduc aminte de cazul revistei "Infractorul" din anii 93-96. Iniţial, avea, acest săptămânal, 750-800 de mii de exemplare. Tiraj fabulos! Până s-a spart. şi diverşi şacali au început să rupă câte o bucată din el. Pe care s-o personalizeze: aveam "Infractoarea", "Infractoarea mov", "Academia Infractorilor". La fel şi aici. Îl vezi pe musiu, tronând sub generoasa revărsare de lucşi: tern, prostern, mălăieţ, lenevos în gândire; de exprimare nu mai spun, de limba pe care o vorbeşte, Doamne fereşte! E gras, tânăr şi frumos, uuuşşşooor guşat, uuuşoooor curbat, concav nu de atâta stat în biblioteci, cât de la aplecarea când sparge el seminţe de-bostan-cu-sare. Este DÂNSUL, Vedeta, Realizatorul, Tocşoumenul, opiniotul-şef, bariù, baştanù căutându-l pe Mitică de la Ligă, pe Gigi de la Steaua, că "ăştia aduc gură-căscaţi, dau bine la rating".
Fotbal şi filozofie. Fotbal şi circ. Fotbal şi opinie. De doi lei. Au ajuns mai cunoscuţi ca Eugen Simion. Nicolae Manolescu. Fănuş Neagu. Bălăceanu-Stolnici. Loazele astea!
Dar Ce spectacol sublim!!! Cum să plec eu din ţara asta, Miţule!?

P.S. Nu vorbeam de Ioaniţoaia sau Puşcaş