Oile noastre

Florin Iaru

Stăteam de vorbă cu un coleg ziarist şi comentam, se putea altfel?, nebuniile sportului-rege. Mi-a atras atenţia asupra unui fenomen puţin înţeles, dar care, în opinia lui, ne va mânca zilele. Colegul meu observase că, la emisiunile de sport ale tuturor televiziunilor comerciale, fotbalul creşte în importanţă, indiferent dacă se petrece ceva (sau nu) pe gazon. Mai mult, din vorbele aruncate aiurea la o conferinţă de presă, de la portiera unui automobil de lux, de la masa de poker, redacţiile grijulii fac trei-patru ştiri şi le îngrămădesc sub pulpana fotbalului. Manelişti, bunăciuni, proxeneţi toţi capabili să-şi dea cu părerea despre fotbal şi lăfăindu-se tot mai larg pe ecrane. Dacă nu există eveniment, e bună şi arhiva. Un pumn, o poantă, un bănuţ, o gafă Fotbal să fie, că broaşte sunt destule! Tânărul meu coleg m-a privit cu obidă.
N-am prea înţeles ce voia să zică. Foarte bine dacă publicul cere! N-o să vindem, tocmai noi, castraveţi la grădinar! E Măria Sa, publicul!
Da, dar lucrurile nu stau chiar aşa! Se întâmplă un lucru ciudat. Încetul cu încetul, fotbalul face gol în jurul lui. Nimeni nu mai poate trăi atunci când e fotbal. Alte activităţi umane pălesc, se sufocă, dispar în negura istoriei. Dacă ar fi să aleagă între o relatare imbecilă despre ghiulul sau şerveţelul unui jucător şi sfârşitul lumii, lumea ar alege şerveţelul (folosit). E ceva nenatural, mi-a spus el. De aia trebuie să te gândeşti bine dacă vrei cu adevărat să te duci la meci. Ai să scapi neschilodit? Ai să scapi cu viaţă? Ai vreo şansă? Chiar ai să vezi un meci? Fotbalul te va devora oricum.
şi, ca să fie şi mai clar, mi-a dat exemplul cu oile: pe unde paşte vaca, mai vine şi paşte şi oaia. Invers e imposibil. A oftat din rărunchi. Când e fotbal la televizor, parcă trece un nor de lăcuste. Iar şefii televiziunilor se îngălbenesc şi dau cu subalternii de pământ.
Am rămas pe gânduri. Mi-am adus aminte de civilizaţiile amerindiene (acum dispărute) care ridicaseră întrecerea sportivă la rang de război. Învinşilor li se tăiau capetele. În ciuda gradului actual de civilizaţie, cred că suntem aceiaşi sălbatici setoşi de sânge, gata de luptă. Orice prilej e bun, iar fotbalul a devenit, vai, cel mai bun prilej.