Mens sana in corpore sano. Excelența în sport, dincolo de antrenamente
0Deși sportul românesc se îndepărtează de epoca ceaușistă a milităriilor din sălile de antrenamente, sprijinul psihologic și cel nutrițional rămân un privilegiu al loturilor naționale și olimpice sau al celor cu resurse financiare mari.
Chiar dacă medicina sportivă a apărut totuși de câțiva ani în România, psihologia sportivă și nutriția sportivă sunt specializări străine uneori chiar și pentru unele dintre cele mai mari cluburi sportive din țară. „Weekend Adevărul“ a discutat cu specialiști în ambele domenii pentru a afla care este rolul lor în dezvoltarea unui sportiv de performanță, cum îi îmbunățește dezvoltarea, cum ar trebui să se întâmple lucrurile și cum se întâmplă de fapt, dar și cât de departe sau aproape suntem de a aplica un model occidental nu doar la nivel înalt, ci încă de la nivel de cluburi locale.
Sănătatea mintală la bursa olimpică
Am discutat cu Alina Gherghișan, psiholog sportiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român (COSR) și ofițer de welfare pentru Jocurile Olimpice de la Paris 2024, despre modul în care se făcea sport de performanță în perioada comunistă, dar și după, fiind marcat de rigiditate, duritate și chiar „militărie“ – în ceea ce privește antrenamentele, aspectul fizic, alimentația – și cât de mult toate aceste lucruri afectau sportivii.
Imaginile de arhivă ne-o înfățișează inclusiv pe Nadia Comăneci – cea care a adus nota 10 în gimnastica mondială – mai mereu cu o expresie seriosă pe chip, chiar încruntată, aflată într-un disconfort foarte evident și rareori zâmbind. „Un mediu rigid, caracterizat de disciplină extremă și control strict, poate avea consecințe negative semnificative asupra sănătății emoționale și mentale a sportivilor. În perioada comunistă și chiar după, sportivii erau adesea supuși unui regim sever, care punea accent pe rezultate cu orice preț. Acest tip de mediu poate conduce la scăderea stimei de sine, anxietate și lipsă de încredere în sine. Pe termen lung, sportivii expuși la un astfel de mediu pot dezvolta probleme de sănătate mintală, precum depresia sau tulburările de anxietate. În același timp, un mediu strict inhibă inițiativa și curajul. Sportivii care se antrenează într-un mediu constrângător și limitativ se concentrează mai mult asupra riscurilor și greșelilor, dezvoltând teama de eșec, rigiditate mentală și tendința de a externaliza cauzele unor eventuale erori“, a explicat Alina Gherghișan.
De asemenea, aceasta a citat și studiile referitoare la acest aspect, inclusiv lucrările doctorului Mustafa Sarkar, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători contemporani, în care subliniază că „reziliența, adică capacitatea de a rezista presiunii și de a funcționa sub stres, nu este doar un atribut individual, ci este influențată semnificativ de mediul înconjurător. El argumentează că un mediu rigid, care nu oferă sprijin emoțional și psihologic, poate submina dezvoltarea rezilienței și poate accentua vulnerabilitatea la stres și burnout. Sarkar sugerează că pentru a dezvolta reziliența, mediul sportiv trebuie să ofere un echilibru între provocări și sprijin. Aceasta înseamnă crearea unor situații controlate de stres care sunt urmate de sesiuni de sprijin și debriefing pentru a ajuta sportivii să înțeleagă și să învețe din aceste experiențe“, a mai punctat psihologul sportiv, membru al consiliului director FEPSAC – Federația Europeană de Psihologie Sportivă – Comisia de Psihologie Aplicată.
Riscuri uriașe
Dincolo de mediul în care evoluează și se dezvoltă, sportivii de performanță sunt expuși la riscuri specifice domeniului lor, dar care le pot afecta semnificativ și alte aspecte ale vieții. „Sportivii de înaltă performanță sunt expuși la riscuri semnificative pe parcursul carierei lor, inclusiv probleme fizice, psihologice și sociale, iar aceste provocări continuă chiar și după încheierea carierei. Impactul asupra identității, stării de bine și adaptării la o viață post-competitivă poate fi profund. În primul rând, sportivii de elită se confruntă cu o presiune uriașă pentru a performa la cele mai înalte standarde. Acest stres constant poate conduce la probleme de sănătate mintală, inclusiv anxietate, depresie și burnout. În plus, solicitările intense asupra corpului din cadrul antrenamentelor și competițiilor pot duce la un risc crescut de accidentări și boli. Accidentările frecvente, cum ar fi fracturile, entorsele și alte traumatisme, sunt o problemă constantă. De asemenea, sportivii sunt adesea dezrădăcinați, petrecând perioade lungi în cantonamente și la competiții internaționale, ceea ce poate contribui la sentimentul de izolare. Pe parcursul carierei, sportivii de elită pot întâmpina dificultăți în dezvoltarea abilităților sociale și a planurilor de carieră din cauza concentrării lor aproape exclusive pe antrenamente și competiții“, mai punctează specialistul.
O moștenire dramatică: medalii cu orice preț
Încă sunt sportivi români care ar face sacrificii în limitele legalității, dar dincolo de limitele moralității pentru a avea performanțe. Privind în evoluția sportului românesc în ultimele șase decenii, ne putem da seama de unde pornește această moștenire de a te sacrifica cu orice preț pentru medalii. Însă treptat mentalitățile se schimbă, iar tonul este dat de la nivel înalt – respectiv Comitetul Olimpic și Sportiv Român. „În trecut, atenția acordată sănătății mintale a sportivilor era minimală, accentul fiind pus predominant pe pregătirea fizică sau pe obținerea de rezultate cu orice preț. În ultimii ani, însă, s-a recunoscut importanța unui echilibru mental robust, iar programele de asistență psihologică au fost integrate în rutina de antrenament a sportivilor, mai ales în perioadele critice, precum în preajma și în timpul competițiilor de amploare. În prezent, majoritatea loturilor olimpice din România au psihologi sportivi în colectivele tehnice, iar importanța acestora a fost recunoscută și consolidată și mai mult la ediția Jocurilor Olimpice Paris 2024, unde a apărut recomandarea fermă ca fiecare delegație olimpică să aibă un ofițer de welfare (safeguarding și mental health). O parte din psihologii sportivilor noștri sunt alături de cei pe care i-au însoțit în pregătirea de-a lungul ciclului olimpic“, a explicat și psihologul sportiv Alina Gherghișan.
În ultimii ani, și sportivii români de performanță au început să vorbească despre importanța sănătății mentale, a echipei din spatele lor, a tuturor celor care contribuie la performanțele pe care le au. Inclusiv fostul înotător de performanță Robert Glință și-a anunțat retragerea invocând motive privind sănătatea fizică, psihică, emoțională, dar nu numai. De asemenea, și David Popovici – campion mondial la natație – a vorbit despre tot apanajul din spatele unui sportiv de performanță: de la pregătire fizică la alimentație și recuperare, sprijin, dincolo de antrenamentele specifice sportului pe care îl practică. Viața de sportiv de performanță nu poate fi privită ca fiind ceva total separat de cea personală, iar unul dintre cele mai recente cazuri este cel al gimnastei americane Simone Biles, care s-a retras din finala competiției individual compus de la Jocurile Olimpice Tokyo 2020 întrucât traumele nevindecate prin care trecuse și le îngropase adânc în sine și-au spus cuvântul.
Tocmai în contextul în care presiunile la care sunt supuși sportivii de performanță sunt dificil sau chiar imposibil de gestionat fără ajutor, includerea unui psiholog sportiv în echipa din spatele sportivilor devine un element esențial, care chiar poate contribui la câștigarea aurului olimpic, dar nu cu orice preț. Iar România este un exemplu în acest sens prin echipa de scrimă care a câștigat aurul olimpic pe echipe la ediția din 2016, echipa lucrând cu psihologul sportiv Alina Gherghișan.
Aceasta ne-a explicat faptul că psihologul sportiv are o abordare holistică, ce include „suport în mediul sportiv real, crearea unui climat sportiv sănătos și corect și suport în drumul către îndeplinirea destinului de performanță ales. Psihologul sportiv contribuie la construirea unor echipe coezive și la crearea unui mediu sportiv sigur, oferind soluții specifice și personalizate pentru problemele sportivilor. De asemenea, oferă suport și asistență antrenorilor în aspecte de ordin psihologic pentru a îmbunătăți performanțele sportivilor și/sau echipelor acestora. Psihologii sportivi fac parte, de obicei, din colectivul echipei și oferă o gamă largă de servicii, inclusiv diagnostic și evaluare, testare, intervenții, consiliere, consultanță și servicii clinice. Serviciile de suport includ asistență psihologică în ceea ce privește modificările psiho-comportamentale, întărirea performanțelor, dezvoltarea stilului de viață, planificare și suport, și creșterea calității abilităților în sport. Pe lângă interacțiunea cu sportivii, psihologul sportiv colaborează cu antrenori, părinți, alte persoane semnificative, sportivi retrași din activitate, manageri și alți specialiști, facilitând relații eficiente și oferind suport holistic pentru a asigura performanța sportivă optimă. La nivel de înaltă performanță, solicitările fizice și psihice intense pot crește susceptibilitatea sportivilor la probleme de sănătate mintală și comportamente de asumare a riscurilor. Pe lângă stresul fizic și de competiție, sportivii de elită se confruntă cu presiuni din partea media, rețele de sprijin limitate, dinamica de grup în sporturile de echipă și potențialul de accidentare, care pot influența semnificativ bunăstarea lor mentală și succesul sportiv. Pentru a asigura sănătatea emoțională și mentală a sportivilor de performanță, este esențial să se creeze un mediu care nu doar că promovează excelența sportivă, ci și sprijină dezvoltarea psihologică și emoțională a acestora“, a punctat specialistul.
Performanțele, adesea peste limita sănătății
Însă riscuri și probleme nu sunt doar în plan psihologic și emoțional, ci pot apărea inclusiv în plan alimentar. Dacă în timpul regimului comunist, antrenorul dicta de la prima până la ultima înghițitură – mai ales în gimnastică – și, de multe ori, folosea injurii la adresa sportivelor, în anii ce au urmat după ’89 această responsabilitate a trecut treptat în sarcina medicului care se ocupa de echipă, ulterior a medicului sportiv și, în prezent, în cazurile cele mai fericite, în sarcina nutriționistului sau chiar a unei persoane specializate în nutriția sportivă. Deși observăm un trend îmbucurător în care cazurile de anemie și bulimie scad treptat, în ultimii ani a apărut și un paradox, acela al sportivului gras, care își pune sănătatea în pericol din acest punct de vedere, potrivit doctorului Șerban Damian, medic nutriționist sportiv și fondator al Clinicii de Nutriție SuperFit. „În mod sigur și la noi o să se întâmple la un moment dat ce se întâmplă prin străinătate. Nu poți să mai concepi un sportiv de top sau o echipă fără să aibă în echipa medicală și nutriționist, un psiholog, un kinetoterapeut și așa mai departe, pentru că un antrenor nu are cum să le știe pe toate foarte bine. În sportul de performanță, din păcate, sănătatea e cam pe locul doi pentru că e foarte mare presiune pe a obține rezultate, chiar cu anumite sacrificii ale sănătății. Medicul și nutriționistul sunt învățați să se uite în primul rând la sănătate, adică să nu sacrifici sănătatea în detrimentul unei medalii. Dar sportul de performanță înseamnă bani, sponsorizări și pot apărea niște situații de risc în care poți depăși limitele sănătății și poți face anumite compromisuri mai mari sau mai mici. Iar ca specialist, îți asumi dacă vrei să le faci sau nu“, a explicat medicul Damian Șerban pentru „Weekend Adevărul“.
Pentru sportivii de performanță, pentru a putea face față fizic provocărilor, unul dintre cei mai importanți piloni rămâne alimentația – combustibilul organismului uman –, cu atât mai importantă cu cât poate reprezenta cheia către un succes fulminant. „Ca nutriționiști, ne adaptăm recomandările în funcție de vârstă, sex, profil sportiv. Cel din urmă dictează numărul de antrenamente, deci volumul total de antrenament. Spre exemplu, sunt sporturi în care se fac antrenamente de trei-patru ori pe săptămână a câte o oră, dar în altele se pot face câte două antrenamente pe zi a câte două ore. Sunt sporturi în care competițiile înseamnă câteva secunde sau zeci de secunde de efort intens, în altele, ore întregi de efort – ciclism, maraton... În sporturile de echipă avem o combinație de tipuri de efort, cu intensitate mai mare sau mai redusă. Deci apar diverse provocări, care depind și de etapa de dezvoltare a sportivului. De asemenea, există diferențe între nevoile bărbaților și femeilor. Totodată, contează și locul unde te antrenezi – dacă este o temperatură mai rece sau una mai caldă și transpiri mai mult. Toate aceste lucruri dictează alegerile alimentare care trebuie să fie foarte personalizate dacă vrei să faci performanță“, a explicat nutriționistul sportiv Șerban Damian.
Jocurile Olimpice, între excelență și presiune
În perioada 26 iulie – 11 august 2024 are loc cea mai așteptată competiție sportivă la care aspiră toți sportivii de înaltă performanță – Jocurile Olimpice. Ne puteam doar imagina nivelul de stres și de presiune la care sunt supuși sportivii în perioada premergătoare competiției și în timpul ei. „Jocurile Olimpice reprezintă evenimentul sportiv major în sportul de performanță. Filosofia Jocurilor Olimpice moderne pleacă de la credința că cel mai important lucru nu este să triumfăm, ci să ne câștigăm luptele cu noi înșine – Citius, Altius, Fortius (mai repede, mai sus, mai puternic) și simbolizează dorința de a da ce este mai bun din noi în competiție și de a ne depăși propriile limite. Jocurile Olimpice pot fi un eveniment iubit și temut deopotrivă de sportivi, reprezentând un model aspirațional pentru întreg sistemul sportului de performanță și o oportunitate de a se desăvârși ca sportivi. Motivația poate deveni constrângere dacă este excesivă, iar excelența personală se poate transforma în presiune națională și internațională. Pot apărea dificultăți în proces din cauza deficiențelor de comunicare, așteptărilor și conflictelor, conducând la discrepanțe între potențial și performanță. Dificultățile și provocările sportivilor, în perioada Jocurilor Olimpice, pot fi amplificate de expunerea mediatică intensă și de presiunea de a performa la cel mai înalt nivel, precum și de amploarea evenimentului. Toate acțiunile COSR și ale anturajului sportivilor vizează protejarea acestora de presiunile exterioare, acționând ca un filtru. Sportivii se concentrează pe antrenamente și pe menținerea stării funcționale și a bunăstării fizice și psihice“, a explicat Alina Gherghișan pentru „Weekend Adevărul“.
În acest context, este foarte important și suportul celor de acasă, precum și mesajele pozitive din presă și promovarea unei normalități, potrivit acesteia. Toate aceste aspecte „sunt esențiale pentru a-i ajuta pe sportivi să rămână concentrați și să își activeze toate resursele necesare pentru o funcționalitate optimă. Pentru ca sportivii noștri să poată performa la cel mai înalt nivel la Jocurile Olimpice, această perioadă trebuie abordată ca o continuare naturală a normalității și firescului celor patru ani de pregătire. Sportivii au nevoie să se simtă iubiți, acceptați și sprijiniți de cei pe care îi reprezintă și să simtă respectul, încrederea și bucuria celorlalți. TeamRomania este, în perioada 26.07-12.08.2024, cel mai bun ambasador al României, reprezentând imaginea determinării, respectului, prieteniei și excelenței“, a conchis Alina Gherghișan, psiholog sportiv în cadrul COSR.
Foto: Shutterstock
Se încarcă comentariile...
