Medalia de Coubertin, cea mai rară distincţie

Succesul la Jocurile Olimpice se măsoară în aur, argint şi bronz. Şi totuşi, există o medalie mai preţioasă decât toate celelalte. Pentru unii sportivi a câştiga nu înseamnă

Succesul la Jocurile Olimpice se măsoară în aur, argint şi bronz. Şi totuşi, există o medalie mai preţioasă decât toate celelalte.

Pentru unii sportivi a câştiga nu înseamnă totul, dovedind astfel, spre surprinderea multora, că medalia de aur nu este cea mai valoroasă. Şi aşa cum a spus Pierre de Coubertin, fondatorul Jocurilor Olimpice moderne, al cărui nume a inspirat denumirea medaliei, cel mai important nu este să câştigi, ci să participi cu onoare.

Comitetul Internaţional Olimpic acordă medalia De Coubertin, doar în circumstanţe excepţionale, atleţilor care dau dovadă de spirit de sportivitate la Olimpiadă, renunţând chiar la victorie pentru a arăta că sentimentele şi fair-play-ul sunt mai importante.

Până acum, doar zece atleţi au fost decoraţi cu această medalie, conferită întâia oară în anul 1964: germanul Luz Long, cehoslovacul Emil Zatopek, italianul Eugenio Monti, austriecii Karl Heinz Klee şi Franz Jonas, canadianul Lawrence Lemieux, elveţianul Raymond Gafner, neo-zeelandezul Tana Umaga, americanul Spencer Eccles şi brazilianul Vanderlei de Lima.

Salvaţi de la înec

Luz Long a câştigat medalia pentru stima, respectul şi prietenia pe care le-a arătat atletului american de culoare Jesse Owens.

Luz l-a sfătuit pe acesta să-şi schimbe saltul, ceea ce l-a ajutat pe Owens să câştige medalia de aur la Olimpiada de la Berlin din 1936.

Pe podium, în faţa Fuhrer-ului Hitler, neamţul Long l-a îmbrăţişat pe Owens, gest considerat de către toţi unul de mare curaj. Atletul german a fost ucis câţiva ani mai târziu pe front şi a fost decorat cu medalia De Coubertin post-mortem.

Atletul Emil Zatopek, supranumit locomotiva cehă, a primit post-mortem medalia onorifică pentru promovarea fair-play-ului.

Italian de bob Eugenio Monti i-a impresionat pe toţi participanţii Olimpiadei de la Innsbruck, din Austria, când, din generozitate, le-a împrumutat concurenţilor englezi o piesă de la bob, după ce aparatul acestora se defectase.

Anglia a terminat cursa pe locul al doilea, iar Monti şi coechipierul său au câştigat medalia de bronz.
Canotorul canadian Lawrence Lemieux a primit în '88 medalia De Coubertin după ce a dat dovadă de sacrifiu.

El a renunţat la cursa pe care o susţinea şi unde ocupa locul al doilea cu puţin timp înainte de finiş, când a observat că doi dintre concurenţi s-au răsturnat şi erau pe cale să se înece.

Lemieux i-a salvat de la înec pe Joseph Chan şi pe Shaw Her Siew, dar a pierdut unica şansă de a câştiga vreo medalie la Jocurile Olimpice de Vară de la Seul.

Născut în Noua Zeelandă din părinţi imigranţi, Tana Umaga s-a lansat iniţial ca jucător în ligi de rugby. Mai târziu a devenit jucător al uniunii de rugby. Cunsocut drept unul dintre cei mai flexibili jucători, Umaga este celebru şi datorită sportivităţii sale.

Într-un meci amical în iunie 2003, căpitanul echipei adverse, Colin Charvis, a fost dărâmat la pământ, de unde nu s-a mai ridicat. Deşi echipa lui Umaga se afla în atac şi se pregătea să înscrie, jucătorul s-a oprit pentru a verifica dacă Charvis nu şi-a înghiţit limba. Pentru acest gest, Comitetul Internaţional de Fair Play i-a acordat lui Umaga medalia Pierre De Coubertin.

Raymond Garner s-a născut în Elveţia la Lausanne în 1915. A studiat dreptul, după care a ocupat posturile de director al spitalului local şi al spitalului universitar. Însă munca de birou nu i-a fost de ajuns, aşa că a intrat în echipa de hochei a ţării natale. Din 1947 a devenit membru al Comitetului Olimpic, unde a fost numit preşedinte, iar din 1990 membru de onoare.

Garner este fondatorul Muzeului Olimpic din Lausanne, dar a fost cunoscut şi drept scriitor. Toate aceste referinţe l-au recomandat pentru medalia Pierre De Coubertin în 1999.

Născut în 1934, americanul Spencer Eccles este un proeminent finanţator şi filantrop. Familia sa care este cunoscută pentru faptele sale de caritate l-a introdus extrem de rapid pe Spencer în această lume.

Când s-a anunţat că Jocurile Olimpice de Iarnă din 2002 se vor ţine la Salt Lake City, Eccles şi-a anunţat întreg suportul şi a donat opt milioane de dolari pentru ceremonia de deschidere şi alte zece milioane pentru construcţia Stadionului Utah University, unde a avut loc ceremonia.

Pentru aceste contribuţii, dar şi pentru devotamentul arătat lumii sportului, Spencer Eccles a fost decorat cu medalia Pierre De Coubertin în 2002.

Împins din cursa pentru aur

Brazilianul Vanderlei de Lima a pierdut în 2004 medalia de aur la maraton după ce a fost bruscat de către un spectator beat, în timpul cursei pe care o conducea. Aurul a revenit atunci lui Baldini, iar Vanderlei a terminat pe poziţia a treia.

După podium, De Lima a declarat că este fericit că a câştigat medalia de bronz, dar că ar fi câştigat şi aurul la ritmul în care alerga în cazul în care nu era împins. "Eram de neoprit la cum alergam. Dacă nu era lunaticul acela, sigur câştigam.

M-a dărâmat, m-a scos din ritm şi nu m-am mai putut concentra", a declarat el mai târziu, potrivit BBC Sport. După incident, Comitetul Olimpic Internaţional a hotărât ca De Lima să primească medalia Pierre De Coubertin.

Distincţia a mai fost câştigată în 1969 şi în 1977 de către austriecii Franz Jonas şi Karl Heinz Klee.

Medalia adevăratului spirit olimpic

Medalia Pierre De Coubertin, cunsocută şi drept "Medalia de Coubertin" sau "medalia adevăratului spirit sportiv" este o distincţie specială decernată de Comitetul Internaţional Olimpic sportivilor care dau dovadă de spirit de sportivitate în cadrul evenimentelor olimpice.

Medalii De Coubertin au câştigat însă şi diverse persoane care au ieşit în evidenţă prin dragostea faţă de sport dovedită prin gesturi caritabile sau implicare.

Numele acestei distincţii este dat de către fondatorul Comitetului Internaţional Olimpic Pierre de Fredy, Baron de Coubertin.

Născut în 1863, el a fost educat pentru a deveni profesor de limba franceză şi istoric. Însă viaţa i-a pregătit un rol mai important, Coubertin fiind primul asociat cu Olimpiada modernă. Medalia Pierre De Coubertin a fost înfiinţată în 1964 şi, potrivit reprezentanţilor Muzeului Olimpic, este "una dintre cele mai nobile distincţii ce poate fi acordată unui atlet olimpic".