Judoka Simona Richter, numita antrenoarea lotului olimpic de junioare si a lotului feminin national "Under 23"

La doi ani de la retragerea din circuitul marii performante, Simona Richter, medaliata cu bronz la JO de la Sydney, si-a atins visul de a antrena. Ea a fost numita la lotul olimpic de junioare si la

La doi ani de la retragerea din circuitul marii performante, Simona Richter, medaliata cu bronz la JO de la Sydney, si-a atins visul de a antrena. Ea a fost numita la lotul olimpic de junioare si la lotul feminin national "Under 23", alaturi de Florin Bercean, cel care a dus-o pana pe podiumul JO de la Sydney. "Ii spun tot "Dom' profesor" si ne respectam tot ca in anii in care mi-a fost antrenor", a declarat Simona, saptamanalului "Clujeanul". Dupa Olimpiada din 2000, unde a castigat medalia de bronz la categoria 78 de kilograme, Simona a trecut prin doua operatii, una la umar si una la genunchi. Durerile de la fiecare antrenament si concurs deveneau din ce in ce mai puternice. Chiar si asa, Simona a obtinut cea mai buna clasare a unui judoka din Romania la Masters-ul de la Bucuresti, din 2002. "Am luat locul doi, iar cand am urcat pe podium, am fost emotionata auzind ca se anunta retragerea mea. Dar mi-am dat seama ca decizia e buna. Nu voiam sa-mi mai risc sanatatea. Dupa a doua operatie, medicul mi-a spus ca umarul meu e ca al unui om la 70 de ani", explica sportiva primul motiv al retragerii sale. Apoi, fata i se intristeaza brusc. "N-am avut niciodata timp cu adevarat sa-mi fac prieteni, sa construiesc o relatie. A venit timpul sa ma gandesc la viata mea. Vreau si o familie", dezvaluie Simona un alt argument ce a determinat-o sa abandoneze cariera de sportiva. A urmat o perioada lipsita de stresul concursurilor sau spaima accidentarilor. Liniste si relaxare, dupa mai bine de 15 ani de alergatura. Apoi, Simona si-a indeplinit cel mai mare vis, sa devina antrenor. "Mi-am dorit neaparat sa antrenez. Nu pot sa ma despart de judo, iar clubul CSM Cluj si antrenorul Florin Bercean mi-au promis ca ma vor sprijini in continuare. Au facut multe pentru mine si imi doresc sa returnez din experienta mea, astfel incat in cativa ani sa descopar o alta Simona Richter, care sa aduca Romaniei o medalie olimpica", a declarat actuala antrenoare pentru saptamanalul "Clujeanul". A inceput de la nivel mic, la CSS Viitorul Cluj, unde pregateste doua grupe de copii, cu varste cuprinse intre 7 si 14 ani. "La primele sedinte, ei voiau sa lupte, dar inca nu stiau sa cada. Incet-incet, le invata pe toate. Le-am spus ca cine nu munceste pleaca", isi caracterizeaza Richter discipolii. "Eram sigura ca nu voi avea rabdare cu ei, dar imi place. Le-am spus sa nu ma faca de ras la primele concursuri si au reusit chiar sa ia medalii. Acum, asta e tot ce conteaza pentru mine!", spune sensei. Copiii sunt emotionati, dar nu stiu ca, pentru singura medalie olimpica adusa Romaniei, Simona a indurat fracturi, entorse, operatii. La cei 34 de ani insa, nu-i pare rau. Pe tatami, in fata ei, copiii numara in japoneza, in timp ce fac exercitiile de incalzire: "Ichi, ni, san, shi, go, rok, sichi, hachi, ku, giu". Luna octombrie ii poarta noroc Simonei. La un an dupa ce a inceput activitatea la CSS Viitorul, a fost cooptata oficial si la lotul national "Under 23", adica de tineret, dar si la cel olimpic de junioare. "Cu copiii de la CSS Viitorul e mult mai usor, dar aici se face performanta adevarata si trebuie sa imi pun mintea la contributie", spune antrenoarea. In umbra, e "seful", adica antrenorul Florin Bercean. Cel care i-a indrumat si ei pasii in ultimii 7 ani de sport. Au ajuns colegi. "Colaborarea cu Simona este o prelungire a anilor dinainte, cand lucram la fel de bine, chiar daca eu eram tot antrenor, iar ea sportiva", explica Bercean. Impreuna pregatesc lotul de tineret feminin care va participa la Campionatul European (25-28 noiembrie), dar si sportivele de la "U" CSM Ardaf Cluj, care vor sa castige numeroase medalii la Campionatele Nationale de la Oradea (12-14 noiembrie). Cerebrala si bataioasa pe tatami, temuta de multe adversare din elita europeana si mondiala, Simona este acum calma si impacata cu postura de antrenor. Ii sclipesc ochii intr-un fel anume, desi se tine tare cand conduce antrenamentele. "Judo-ul e viata mea. N-o sa pot renunta niciodata", mai spune ea in soapta.