Interviu cu Victor Hănescu: “Visez să mai ajung o dată în Top 100”. Ce spune despre ticurile lui Nadal şi experienţa unui antrenament cu Serena

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Victor Hănescu, la Adevărul Live FOTO David Muntean
Victor Hănescu, la Adevărul Live FOTO David Muntean

Tenismenul Victor Hănescu, 34 de ani, a dezvăluit la Adevărul Live ultimul obiectiv personal înainte de retragere.

Adevărul: Tenisul feminin românesc, prin Simona Halep şi celelalte fete au luat faţa băieţilor în ultimul timp. Te aşteptai la ascensiunea aceasta a fetelor?
Victor Hănescu: Sunt foarte multe fete care joacă extraordinar în ultimii ani, tenisul feminin a explodat şi avem rezultate. Despre Simona, se vedea că are potenţial de acum câţiva ani. Sincer, nu mă aşteptam să ajungă pe locul doi în lume, dar a arătat că este un talent şi un sportiv de excepţie. Rezultatele astea ne-au bucurat şi ne-au dat încredere pentru că ne arată că este posibil şi poţi să faci performanţă în România.
Vă invidiază sau motivează performanţele lor?
În cazul meu nu este invidie, mulţumesc lui Dumnezeu am trecut şi eu prin lumea bună a tenisului. Mă bucur pentru fete, pentru că ce fac ele este extraordinar. Tenisul românesc e în creştere.
Le ştii de mici pe fete, pe care o vedeai cel mai sus?
Pe Sorana o ştiam de când era mai micuţă, o vedeam că joacă bine, a şi confirmat. Acum a avut o pasă mai grea, dar talentul este acolo şi cu siguranţă va avea rezultate bune. Alexandra Dulgheru munceşte şi ea enorm, din păcate a avut multe accidentări. Şi bineînţeles o ştiu şi pe Simona pentru că o perioadă am vavut acelaşi antrenor. Firicel Tomai îmi spunea, „O vezi pe jucătoarea aceasta? O să ajungă mare”.
De ce băieţii au rămas în urmă în ultimii ani?
Greu de răspuns şi nu cred că există o explicaţie. Din ce se vede în momentul actual, se pare că fetelor le este mai uşor de ajuns în Top 100, nu vorbesc de Simona, care e în Top 5 de mult. La fete sunt fluctuaţii, vezi jucătoare din Top 10 care ies din primele tururi, nu sunt la fel de constante. Iar în tenisul masculin se investeşte foarte mult în afară,  jucătorii din top sunt sprijinţi de federaţie, de sistem şi e o concurenţă acerbă. Federaţia noastră nu are cum să se compare cu cea franceză sau cu australiană, care investesc bani serioşi. Când eşti tânăr nu trebuie să îţi stea capul la cheltuieli, ei îşi permit să aibă trei-patru oameni în turnee alături de jucătorii lor.
Care sunt planurile tale pe termen scurt?
Particip la turnee challenger, îmi doresc şi sper să mai revin în Top 100 încă o dată, deşi e greu la 34 de ani. Prioritatea s-a mutat puţin de la tenis către familie, am şi un copil mic, dar încerc această revenire. Dacă nu se va întâmpla, nu e nicio problemă, îmi face plăcere să joc.
Ţi-ai fixat un termen de retragere?
Chiar după acest an voi trage o linie şi cred că mai joc maxim un an, se poate ca 2016 să fie ultimul sezon, dar nu pot să spun cu certitudine.
Şi apoi?
Apoi, ne reorientăm, viaţa merge mai departe. Mă concentrez poate către o academie de tenis, către consultanţă, pentru că tenisul românesc a luat amploare foarte mare, dar încă nu sunt persoane care să ghideze într-o direcţie bună această masă de copii. Cu experienţa mea, sper să pot să-i ghidez către un drum de succes.
Eşti mulţumit de ce ai realizat în tenis?
Da, sunt mulţumit, pentru că îmi dau seama de unde am plecat, care erau condiţiile în urmă cu 15 ani în România. Nu erau nume care s-au ridicat în ultimii ani, să poţi să te ghidezi, Internetul nu exista şi erau puţine informaţii, dar apreciez ce şansă am avut şi ce am realizat. Eu la 14 ani îmi doream enorm să joc la cele patru mari turnee, nu mi-am dorit să fiu numărul 1 sau 10, şi asta am primit, locul 26 în lume, sfert de finală la Roland Garros, plus experienţele frumoase din Cupa Davis.
Cele mai grele momente ale carierei tale care au fost?
În 2006, m-am accidentat în Cupa Davis, jucam contra SUA şi practic am pierdut un an de zile, a trebuit să o iau de la zero. A fost un moment greu peste care am trecut cu bine şi am reuşit să ajung în Top 50, chiar pe locul 26. Un alt moment greu a fost cel când am încetat colaborarea cu Firicel Tomai după 14 ani.
Ai o echipă care te ajută acum?
Am un psiholog din Olanda care mă ajută foarte mult şi în viaţa personală, îmi pare rău că atunci când eram mai tânăr am ignorat acest aspect. Am mai colaborat cuun specialist american pe lovitura de serviciu şi credeam că ştiu tot, dar se pare că sunt multe de învăţat şi la 34 de ani. Şi mi-a fost benefică pregătirea de la Academia Mouratoglou din Franţa.
Te-ai întâlnit şi cu Serena Williams acolo, ştiut fiind că Patrick Mouratoglou e antrenorul ei?
Da, am fost şi într-un cantonament împreună în Insulele Mauritius. Se antrenează bine, serios, ca un băiat aş putea spune. Am jucat şi eu, şi Jeremy Chardy şi am fost surprinşi să vedem cu ce forţă loveşte şi chiar putea să facă faţă unor schimburi susţinute.
Ar lua câteva jocuri unui băiat?
Da, sigur ar putea. Dar la Serena impresionează şi forţa mentală, apropo de factorul psihologic. Ea a lucrat cu unul dintre cei mai buni psihologi din lume, şi recomand acest lucru şi sportivilor noştri, inclusiv Simonei. Şi tenismenii de top o fac, de la Djokovici la Federer.

Victor Hănescu despre...
Echipa de Cupa Davis a României.
Este o perioadă grea pentru tenisul masculin românesc, în afara de proba de dublu. La simplu este mai greu şi nu vin jucători din spate să spunem că se va umple acest gol. Noi nu suntem ca francezii să spunem că alegem din 10 jucători, mergem cu ce avem.
Roger Federer.
E un tip special, îmi place ca jucător, dar şi în afara terneului pare un tip echilibrat, care pune pe primul loc familia. Face tenis din plăcere, credeam că se lasă, dar ne-a arătat că nu joacă pentru bani, ci pentru sport. Am avut o partidă memorabilă la Indian Wells, în 2010, m-am bucurat că i-am luat un set în faţa a 20.000 de oameni.
Ticurile lui Rafael Nadal.
Ca jucător, nu am nicio problemă. Mai degrabă pentru telespectatori e deranjant, dacă mă uit la televizor pot să spun că mă enervează să văd un sportiv la nivelul ăsta că se şterge la nas, la ureche şi ce mai face el.
Cei 10.000 de aşi în tenis a lui Ivo Karlovici.
Îl ştiu de la începuturi, când jucam în turnee mici din Croaţia, Cehia, Polonia. Şi auzeam că e un jucător, aşa la 2 metri şi 10 care doar serveşte, mă gândeam cum o fi tipul ăsta? În afară de serviciu, jocul de fund, retur, nu le avea deloc, dar cu timpul şi-a cizelat jocul. Iar arma asta este impresionantă. Suntem prieteni buni, ne-am antrenat împreună anul trecut la Miami şi e fantastic, practic te duci la linia de fund, trece mingea la tine şi nu poţi să schiţezi niciun gest.
Gael Monfils.
Ne-am antrenat la Tokyo împreună. Jucam puncte, eu serios, să dau tot ce pot, el la schimburile de teren se aşeza pe bancă şi punea muzică, dansa.

Victor Hănescu
Născut la 21 iulie 1984
Tenismen profesionist din 2000
Actualul loc ATP: 223
Cel mai bun loc al carierei: 26 (2009)
Sfert finalist la Roland Garros în 2005
Un titlu ATP (Gstaad) şi alte patru finale
37 de meciuri pentru România în Cupa Davis

Sport

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite